Boacănele "copiilor" 

    "Copii" au făcut destule boacăne fiindcă au fost ameţiţi de forţa financiară pe care au dobândit-o rapid, odată cu amploarea afacerilor. Într-o iarnă, Eugen conducea un autobuz pe un drum îngust cu pereţi de zapadă pe margine şi a fost claxonat insistent de o masină sa-i facă loc. Cum era imposibil, Eugen a mers aşa până la prima localitate unde a oprit în staţie. Din maşina au coborât furioşi doi senatori, care cu imperţinentă l-au jignit pe Eugen şi unul din ei şi-a permis chiar să-l scuipe. Eugen, un tip nu prea înalt, însă îndesat şi cu un temperament vulcanic, nu a stat prea mult pe gânduri, a scos lopata şi le-a tras o bataie zdravănă atât senatorilor cât si şoferului, după care ambalat cum era, a bagat lopata în radiatorul maşinii şi a plecat. A ieşit mare tămbălau şi norocul lui Eugen a fost faptul ca i-a venit ideea să oprească la coborâre în fata biroului unui avocat, unde a luat declaraţii de la majoritatea călătorilor prin care aceştia declarau ca ceilalţi au început, că ei erau trei, etc. Cu toate astea ca să aplaneze elegant conflictul, "bătrânul" a cheltuit cu procesul şi despagubirile suma echivalentă unei jumătăţi de autobuz.
    Eugen avea treabă prin oraş, la plecare s-a lipit sora lui Miţi, care vroia să facă nişte cumpărături şi l-a rugat să o ia cu maşina. Nu mai ştiu cum, dar Eugen a oprit maşina în faţa terasei Aro din Braşov şi a plecat pentru o clipă, fără să scoată cheile din contact. După ce a plecat, Miti s-a mutat pe locul şoferului, a pornit maşina care a mers unde a vrut ea si anume a intrat pe terasa Aro, unde a dărâmat mai multe mese şi din fericire, a accidentat doar uşor câtiva din puţinii clienţi aflaţi pe terasă la ora aceea. Când a apărut Eugen nu mai era nimic de făcut şi unii ziarişti cărora nu li se făcuseră gratuităţi pe curse au scris articole fulminante ca "Gocimanii asasinează clienţii la Terasa Aro", plus multe altele. Costurile de data asta au atins preţul unui autobuz, fiindcă Miti nu avea carnet de conducere, dar după asta şi-a luat.
     În perioada alegerilor din anul 1933, primarul ţărănist la putere din Dărmănesti opreşte un autobuz, dă pasagerii jos şi îl rechiziţionează. La locul evenimentului s-a deplasat Cornel, care s-a dus să discute cu primarul despre rechiziţionarea autobuzului. La intrarea în primărie, fără vreun avertisment, primarul un tip extrem de solid, care era beat, s-a repezit la Cornel pe care l-a lovit cu un tampon de pe birou în cap si fiind trântit pe podea a început să-i care la pumni. Cornel aproape ameţit, a bagat mâna în buzunar şi prin haina a tras câteva focuri de pistol cu un Bereta, care l-au omorât pe primar. A fost chemată imediat jandarmeria, care l-a arestat pe Cornel, pe care l-au scos din primărie îmbracat în jandarm pentru a nu fi linşat de sateni. Cornel a stat arestat câteva luni, timp în care s-a judecat procesul, câstigat cu greutate, fiindcă la putere erau colegii de partid ai primarului, tărăniştii. În afara comportamentului anterior impecabil al lui Cornel, a contat foarte mult antecedentul primarului care l-a sechestrat şi jignit pe Nicolae IORGA în circumstanţe similare, dar mai ales declaraţia mamei victimei care a spus despre fiul ei ca era un exaltat, foarte nervos. A mai atârnat greu în balanţa deciziei, faptul ca în clipa incidentului, primarul era beat. În timpul detenţiei, Cornel a modelat în lut un puşcăriaş care seamană mai mult cu un gânditor. Lucrarea de circa 20 de centimetri a rămas la noi şi o am în bibliotecă, amintire de la unchiul meu care mă iubea fără limite, făcându-mi orice hatâr, îndiferent cât de costisitor era. Cu câteva zile înainte să fie "sinucis" de soţia lui si gaşca de legionari, îmi trimisese prin tata o pereche de patine pe care le-am folosit ani buni. Mircea Gociman