Cornel
GOCIMAN era un băiat liniştit
care în
copilărie a tras multe ponoase de pe urma tatălui meu, care era cu doi
ani mai
mic, dar extrem de zvăpăiat. Tata spărgea geamuri, bătea copii,
înjura, iar
Cornel care semăna destul de bine şi era îmbrăcat la fel,
plătea de regulă
poliţele. A făcut liceul şi facultatea de chimie
împotmolindu-se, din cauza
unei aventuri amoroase tumultuoase, la examenul de diplomă, pe care nu
l-a mai
susţinut. A fost un
om extrem de talentat, un fotograf cu reuşite
deosebite pentru acele vremuri. Ca designer, a proiectat
câteva obiecte pe care
şi acum le avem în casă, un dulap foto multifuncţional şi o
cartonieră cu uşă
rulantă, realizare deosebită. Era un bărbat frumos, manierat, cu
un calm remarcabil, mare amator de
maşini, jocuri de noroc la Cazinoul din Sinaia şi femei frumoase. A
lucrat cu
tata la Ploieşti şi conducea contabilitatea cu o mare măiestrie care-i
permitea
să pună mâna pe sume imense cu care făcea ce dorea, dar avea
mare grije şi
printre altele ne îmbrăca atât pe mama, pe tata
cât şi pe mine, care beneficiam
de cele mai moderne şi sofosticate jucării. Aveam de la maşini
electrice şi
demontabile de toate fabricaţiile, până la aparat de
proiecţie, cu care am
văzut primele desene animate Walt Disney, de care am rămas fascinat
pentru
toată viaţa.În
perioada alegerilor
din anul 1933, primarul ţărănist la putere din Dărmăneşti opreşte un
autobuz,
dă pasagerii jos şi îl rechiziţionează. La locul
evenimentului s-a deplasat
unchiul Cornel, care s-a dus să discute cu primarul despre
rechiziţionarea
autobuzului. La intrarea în primărie, fără vreun avertisment,
primarul un tip
extrem de solid, care era beat, s-a repezit la Cornel pe care l-a lovit
cu un
tampon de pe birou în cap şi fiind trântit pe podea
a început să-i care la
pumni. Cornel aproape ameţit, a băgat mâna în
buzunar şi prin haină a tras
câteva focuri de pistol cu un Bereta, care l-au
omorât pe primar. A fost
chemată imediat jandarmeria, care l‑a arestat pe Cornel, pe care l-au
scos din
primărie îmbrăcat în jandarm pentru a nu fi linşat
de săteni. Cornel a stat
arestat câteva luni, timp în care s-a judecat
procesul, câştigat cu greutate,
fiindcă la putere erau colegii de partid ai primarului, ţărăniştii.
În afara
comportamentului anterior impecabil al lui Cornel, a contat foarte mult
antecedentul primarului care l-a sechestrat şi jignit pe Nicolae IORGA
în
circumstanţe similare, dar mai ales declaraţia mamei victimei care a
spus
despre fiul ei că era un exaltat, foarte nervos, dar mai ales că
în clipa
accidentului era beat. În timpul detenţiei, Cornel a modelat
în lut un
puşcăriaş care seamănă mai mult cu un gânditor. Lucrarea de
circa 20 de
centimetri a rămas la noi şi o am în bibliotecă, amintire de
la unchiul meu
care mă iubea fără limite, făcându-mi orice hatâr,
îndiferent cât de costisitor
era. Cu câteva zile înainte să fie "sinucis" de
soţia lui şi gaşca de
legionari, îmi trimisese prin tata o pereche de patine pe
care le-am folosit
ani buni.
S-a căsătorit
cu Mimi HUMIŢA, dintr-o familie de
legionari, aripa Horia SIMA, care i-au simulat o sinucidere la 13
ianuarie
1941, fiindcă aflase probabil despre iminenta atacare de către bandele
legionare a sediului Consiliului de Miniştri, unde fratele lui era
Secretar
General. Din cauză că la înmormântarea lui Cornel,
tata s-a manifestat violent
la adresa lui Mimi şi a legionarilor, după
înmormântare, la tanti Viţa, o soră
a bunicii, a venit un grup de legionari, un batalion al morţii, care
doreau
să-l aresteze pe tata, deci să-l execute. Numai intervenţia bunicii şi
a sorei
ei, care le-au spus acestora că nu le ajunge că a pierdut un băiat,
cât şi
faptul că au fost impresionaţi de toată lumea de acolo care era
în doliu, a
contribuit la faptul că aceştia au renunţat la misiunea lor odioasă.
După
înfrângerea rebeliunii, Mimi a continuat să-şi bată
joc de familia noastră la
procesul de succesiune, prin care în afara drepturilor
legale, a cerut sume
imense pentru perioada de doliu mergând până la 6
perechi de chiloţi negri, 6
portjartiere negre, 12 perechi ciorapi negri şi multe altele. Fiindcă
Aurel
care nu a mişcat un deget cu toate că putea să o zdrobească cu familie
cu tot,
aceasta a profitat de o familie pe care o îndoliase
omorând pe cel mai de
treabă membru al ei. Culmea a constat în faptul că s-a mutat
cu noul ei soţ,
fost aghiotant al Regelui, la Ploieşti, locuind mult timp pe strada
Popa Farcaş
alături de noi spre enervarea lui tata care era un coleric. Mircea Gociman