Deoarece
l-a cunoscut
primul, între Cornel şi
Jana s-a legat o prietenie, Cornel făcându-i cadou un inel
de-al lui. Când
bătrânul a văzut inelul la mâna mamei i-a spus
scurt că trebuie să‑şi ia gândul
de la Cornel fiindcă cu el are alte planuri, trebuie să-şi definitiveze
studiile prin examenul de licenţă, să facă o altă carieră ... Mama s-a
supărat
a aruncat inelul şi a zis: - La
dracu cu toţi băieţii dumitale, eu sunt
logodită cu sublocotenentul Constantin Butcă, un fost chiriaş al
nostru, nici
nu mă gândesc să mă mărit cu altcineva...
Bătrânul cu marea sa experienţă de viaţă şi
înţelepciune a tăcut, a lăsat zilele să treacă. Peste o
săptămână a început să
vorbească cu mama ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic, după vreo
săptămână a
discutat cu ea şi cu bunica despre faptul că vrea să-l cunoască pe
băiatul lui
cel mic, doar aşa, fără vreo obligaţie. Bunica era o femeie săracă şi o
bătuse
de multe ori pe mama fiindcă a avut mulţi pretendenţi pe care i-a
refuzat,
fiind foarte frumoasă, cu un caracter plăcut şi dansând
excepţional. Cariera
mamei de vedetă şi regină a balurilor a fost foarte bogată şi mi-a
povestit-o
de neneumărate ori cu lux de amănunte, nu le scăpa nici un bal din
Ploieşti sau
din localităţile apropiate unde aveau rude, fiindcă şi bunica era
tânără, cu
mare dorinţă de viaţă. Cum refuza să se mărite cu unul, cum lua a
bătaie bună,
dar lucrurile se aşezau încet, încet, la locul lor
şi mama reuşea să o
manipuleze pe bunica. De data asta perspectiva căsătoriei cu un tip aşa
de
bogat au ambalat-o pe bunica la maximum, practic derutând-o
şi pe mama, fiindcă
ele erau fetele unei văduve sărace, sora mijlocie Ica a fost dată spre
înfiere
la Bucureşti, tocmai din motive materiale, iar toată lumea în
cartier, chiar
neamurile, le priveau vrând nevrând, ca pe rudele
sărace cum de fapt şi erau.
Perspectiva de a deveni o doamnă era mai mult decât tentantă
pentru o fată
săracă căreia aşa ceva nu-i trecuse vreodată prin minte. În
prima instanţă, au
acceptat ca fiul cel mic, Eugen, să vină la Ploieşti şi să preia firma
după
care ce-o fi, o fi. Tata a venit însă montat de bunicul şi
cum stricase logodna
de curând, cu o vagaboandă care-i punea coarne peste coarne,
era dornic de o
relaţie cu o fată cuminte şi după cum i se spusese frumoasă.
Când a intrat în
curte, tata s-a repezit la bunica i-a sărutat mâna
spunându-i direct mamă,
mamei i s-a adrest direct cu Jenico şi a sărutat‑o pe obraz,
lăsându‑le complet
mască şi fără cuvinte. De fapt tata era un bărbat arătos,
atât la corp cât şi
la figură, care în plus poseda un caracter deschis cu multă
încredere în sine,
specifică unui om care reuşise în viaţă prin munca lui, pe
picioarele lui. De
mâncat nici nu a acceptat să mănânce în
altă parte decât la bunica şi imediat a
început cu avansurile, ducându-le cu maşina mică
prin apropiere la rudele lor.
Cine ar fi rezistat în anul 1932, când maşinile
erau o raritate, să meargă în
vizită cu maşina mică, mai ales nişte sărăntoace care până
atunci erau tratate,
cel mult cu indulgenţă. Mai mult din invidie, toată lumea a
început să lanseze
zvonuri cum că sub nici un motiv jidanul-ungureanul ăsta nu poate să o
ia pe
prăpădita aia a lu' Florica. Pe de altă parte, tata le-a asaltat cu
fel de fel de cadouri, parfumuri, cartoane cu prăjituri cu care efectiv
le-a
ameţit. O ducea la piaţă pe mama cu maşina, îi cumpara flori,
rechizite scumpe
pentru sora cea mică Dorina, bilete la cinematograf,
încât totul a devenit
nebulos, incredibil. Firma la Ploieşti mergea foarte bine, mult mai
bine ca la
Braşov, banii proveniţi din petrol făcuseră în Prahova mulţi
oameni bogaţi.
Odată, un taxator impresionat de aspectul unei bătrâne i-a
spus acesteia că o
lasă să meargă fără bilet, la care baba i-a dat banii de bilet şi un
bacşiş cât
leafa lui pe două luni, fiindcă luase mulţi bani pe o redevenţă (cota
parte din
veniturile unei sonde, cale de acces, conductă sau un stâlp
de susţinere care
erau amplasate pe terenul cuiva). Cu concurenţa treaba era simplă,
chiar de la
început Gociman &
Fii
au dat un exemplu pe cursa Ploieşti-Bucureşti unde au
înlăturat nişte maşini clandestine printr-o metodă de
gratuitate pe timp de
aproape două luni, care i-a scos pe aceştia din cursă. Cu strategiile
bătrânului
Gheorghe GOCIMAN nu era de glumit, acesta era experimentat şi se
comporta cu
duritate, fără milă.
Mama
era logodită într-adevăr cu un fost chiriaş, sublocotenentul
Constantin BUTCĂ,
vorbiseră şi cu părinţii lui care au acceptat să pună o parte din avere
ca să
completeze dota obligatorie pentru o soţie de ofiţer, pe care bunica nu
o avea.
Tinerii se iubeau, dar băiatul trebuia să mai urmeze timp de 18 luni o
şcoală
la Sibiu şi numai după aceea se puteau căsătorii. Bunica i-a explicat
ficei ei
că era riscant să aştepte un an şi jumătate până termină
ofiţerul şcoala, că
ce-i în mână nu-i minciună, nici nu a trebuit să o
bată sau să folosească
metode punitive fiindcă, Jeana era oricum zăpăcită de bogăţia şi noul
nivel de
trai care i se oferea, plus că nu avea ce să-i reproşeze lui Eugen,
decât că nu
ştia să danseze, însă acesta s-a înscris imediat la
o şcoală de dans, ca să
dovedească bunele sale intenţii. Când BUTCĂ a trecut pe la
Ploieşti şi bunica
i-a spus să-şi ia gândul de la Jeana, acesta nu a luat-o
în serios, fiindcă era
sătul de scheme din astea, care în cel mai rău caz se lăsau
cu o bătaie. Căsătoria
s-a făcut destul de repede, s-au căsătorit civil apoi s-au cununat la
Catedrala
Sfântul Ion din Ploieşti, după care nuntaşii au fost
transportaţi cu două
autobuze la Braşov, unde a avut loc masa. Iniţial trebuia să-i cunune
primarul
ploieştiului, BREZEANU, însă un incident al lui Cornel care a
împuşcat mortal
primarul din Dărmăneşti, a făcut acest lucru imposibil, aşa că au fost
cununaţi
de familia Ion CHIŢU, oameni cu stare în oraş. Acasă la
mireasă, nea Costică
MINCULESCU, fratele bunicului a angajat fanfara militară care a
cântat câteva
ore spre deliciul mahalalei şi a copiilor. Mama a plâns
când s‑a cântat celebra
romanţă "De
ziua nunţii tale-ţi scriu", fiindcă nu putuse să se rupă de
sentimentele
care o legau de fostul ei logodnic. Din acest punct de vedere tata a
fost
foarte elegant, fiindcă ori de câte ori s‑au
întâlnit cu BUTCĂ, s-a comportat
civilizat, chiar l-a invitat să-i facă o vizită, pe care acesta
bineînţeles că
nu a onorat-o. Îmi amintesc că aveam vreo 9 ani, eram cu mama
prin oraş şi
ne-am întâlnit cu el, mama m-a prezentat
spunând că aş fi putut să fiu al lui,
dar am remarcat cum a întrebat-o pe mama dacă tata se poartă
frumos cu ea şi la
răspunsul ei afirmativ ne-a părăsit cu lacrimi în ochi.
Cadourile
de nuntă au fost un vis, mai ales din partea familiei şi prietenilor
tatei la
care s-au adăugat oamenii legaţi de el prin afaceri. Am şi astăzi pe
perete o
pendulă elegantă care sună foarte plăcut, a fost primită la nunta
părinţilor
mei în aprilie 1933. Mama
a avut o naştere foarte grea şi deabia a scăpat cu viaţa, iar bunica a
făcut un
gest pe care l-a regretat toată viaţa, rugându-l pe doctor
să-i facă mamei ceva
să nu mai rămână gravidă, aşa că am rămas singurul copil al
familiei. Viaţa
alor mei era destul de dură fiindcă trebuiau să fie disponibili
de ore din 24 pentru fel de fel de probleme. De plecat din
Ploieşti nici
nu se punea problema, dacă plecau prin împrejurimi trebuia
neapărat să rămână
acasă Cornel, fiindcă Miţi după ce a stat o perioadă, s-a
reîntors la Braşov,
fiindcă aici se compromisese prin câteva aventuri amoroase
scandaloase. Îmi
amintesc cum de vreo câteva ori am fost scoşi de la
cinematograf, unde s-a
întrerupt filmul cu un anunţ prin care se spunea că domnul
Eugen GOCIMAN să se
prezinte de urgenţă la garaj.