Bine faci ...

            Într-o vară, am plecat la mare împreună Ica cu trenul, era prima şi ultima oară când am mers aşa, fiindcă vândusem motocicleta şi eram înscris la un Trabant, care a venit în iarnă. În gară la Constanţa am găsit un suport de acte cu două buletine şi o sumă neînsemnată de bani, ceva mărunţiş. Actele erau ale unei doamne, unguroaică din Târgu Mureş şi ale băiatului ei, pe care le-am expediat la adresa din buletine, la întoarcerea în Ploieşti, într-o scrisoare pe spatele căreia mi-am scris adresa. După două săptămâni am primit o scrisoare de la Târgu Mureş şi înainte să o desfac mă gândeam că uite ce femeie simţită, îmi scrie ca să-mi mulţumească, dar de unde, scrisoarea era plină de reproşuri, că avea în geantă o sumă importantă de bani şi că dacă nu-i trimit, mă reclamă la Miliţie, ceva cu hoţii din regat şi multe alte injurii. Dacă am văzut cum stau lucrurile i-am răspuns pe două pagini şi am făcut-o cu ou şi cu oţet, dar în termeni moderaţi şi în mod intenţionat, fără accente de şovinism. După vreo lună, când deja uitasem incidentul, am primit o scrisoare de la fiul ei, prin care îşi cerea scuze pentru nepoliteţea mamei lui cu mulţumiri, că în loc să le arunc buletinele, le-am trimis prin poştă scutindu-i de multe formalităţi cerute pe vremea aceea pentru înlocuirea buletinelor de identitate.