Buziaș 1947

            În vara anului 1947, familia a organizat o vacanță la Buziaș unde Ionel MARINESCU avea o moară și o casă imensă pe care ne-a pus-o la dispoziție. Toate acestea erau din dota soției lui Margareta-Irmuș pe care acesta o cunoscuse cu ocazia unei concentrări efectuate la Lugoj.

            Transportul a fost organizat de Petrică MORARU, proprietarul unui camion, pe care l-a amenajat cu o prelată și cu saltele, ca să se simtă bine familionul la un drum destul de lung. Camionul cu prețioasele rubedenii a fost condus de la Câmpina chiar de Petrică.

            Din echipa transportată cu camionul au făcut parte: Țața Lina, Lenuța, Cornel și Nini RĂDOI, Didina și Viorel MARINESCU, Lenuța, Cornelica și Puiu MORARU, Jeana și Mircea GOCIMAN. La Câmpina am mers cu un autobuz împreună cu familia RĂDOI, iar la plecarea din Câmpina a trecut pe la noi Cristea MARINESCU și a oferit tuturor sume importante de bani. Îmi aduc aminte că nouă copiilor ne-a dat câte un milion, sumă destul de importantă pe vremea aceea cu toate că era inflație. După vreo două zile ni s-au alăturat Rica și Nelu CRISTEA, care își petreceau luna de miere și li s-a asigurat o cameră separată. Casa era foarte mare fiind compusă din două camere și o cameră de zi imensă, plus dependințele. Una din camere era rezervată lui Ionel care venea destul de des pe la noi, cu sau fără soția sa Irmuș, iar cea de-a doua tinerilor căsătoriți. Camera cea mare a fost amenajată ca un dormitor comun, dotat cu saltelele aduse de familia MORARU cu camionul și altele puse la dispoziție de Ionel MARINESCU. Din ceea ce îmi amintesc, cel puțin noi copii, am dus-o excelent și am o amintire extrem de plăcută despre această escapadă. Culcarea, eșirea afară a copiilor când se dezbrăcau femeile, chicotelile de după stingerea luminii, totul a fost de vis, iar faptul că eram niște copii cuminți a făcut ca mamele noastre să se distreze și ele lafel de bine.

            Domnul Doctor, cum îi spunea toată lumea la Buziaș lui Ionel, a adus brutarului neamț din localitate doi saci cu făină albă super din care ne prepara și primeam zilnic câte trei pâini uriașe pe care le aduceu acasă cei trei băieți mai mari: Viorel, Mircea și Cornel. Gătitul și procurarea alimentelor se făcea de Jeana GOCIMAN, Lenuța RĂDOI, Lenuța MORARU și Didina MARINESCU, asistate tot de noi care căram cumpărăturile acasă. Din fericire casa era foarte apropiată atât de brutărie cât și de piață.

            A fost o vacanță de neuitat în timpul căreia verii s-au împrietenit la cataramă și așa am rămas pentru toată viața noastră. Programul era destul de lejer, dar nu se respecta niciodată, totdeauna intervenea câte ceva inopinat. De cel puțin două ori pe săptămână, Ionel venea la noi și după masa de seară invita pe toată lumea la Grădina de Vară din Buziaș, unde nouă copiilor ni se serveau prăjituri și înghețată, iar cei mari beau cîte ceva, ascultau muzică și chiar dansau. Domnul Doctor era o persoană extrem de respectată și i se acorda o atenție deosebită de șeful localului, de chelneri, dar mai ales de cei din orchestră și de solistă care era o femeie frumoasă cu mult vino-încoa.

            Doamnele au urmat o cură de ape minerale, iar noi copii am mers la ștrand și mama a dat un milion unui neamț care m-a învățat să înot. Am început lecțiile de înot împreună cu Cornel RĂDOI și încă de la început un neamț gras, le-a taxat pe mamele noastre cu suma fixă de un milion. Pe noi copii ne-a luat deoparte și ne-a așezat pe nisip cu pieptul pe un morman de nisip. Ne-a arătat mișcările de bras și a spus că pentru prima zi este suficient, dar să mai exersăm și acasă. Cum eu eram un fanatic al celor ce mi se spunea, lucru inoculat la Școala Catolică, am exersat toată ziua la ștrand, dar mai ales după ce am ajuns acasă, m-am antrenat pe o pernă. Făceam mișcările și în somn, Cornel nu. A doua zi m-a luat la început pe mine, fiind mai mare și m-a legat cu un fel de ham pe care îl manevra cu o prăjină lungă, sprijinită pe burtă, ca să mă țină la suprafață. Când nu făceam mișcările corect, neamțul lăsa prăjina și luam puțină apă, dar m-am luptat deoarece doream din tot sufletul să învăț să inot. Cornel lua apă mai des, fiindcă nu exersase ca mine, iar Lenuța RĂDOI, enervată de procedură l-a scos din apă, s-a certat cu neamțul și a renunțat la lecțiile de inot. A treia zi neamțul mi-a spus după câteva lansări cu prăjina să intru fără vreun ajutor că un elev așa de bun nu a avut demult. Am intrat cu destulă teamă și am început să inot pe lângă margine sub atenta supraveghere a neamțului burtos. La un moment dat un zăpăcit mi-a sărit în cap de pe margine, dar spre surprinderea atât a mamei cât și a profesorului m-am descurcat, iar acesta i-a spus mamei că lecțiile s-au terminat.

            Față de atmosfera de la Ploiești sau Câmpina, la Buziaș era altă lume cu un comportament elevat, se vedea că suntem în Banat. Într-o zi a venit un tânăr să facă o verificare la soba de la bucătărie și am fost impresionați cât de frumos a venit îmbrăcat, cum și-a pus o salopetă de lucru, ce repede a lucrat și mai ales ce frumos vorbea cu noi băieții care l-am ajutat. Seara a apărut îmbrăcat elegant la Grădina de Vară și a venit la masa noastră, unde a cerut voie Domnului Doctor să danseze cu nepoata lui Cornelica, încuviințare pe care a primit-o cu aceeași eleganță.

            Într-o zi am cumpărat cu Cornel RĂDOI un pepene imens pe care l-am mâncat cu pâine caldă luată de la brutărie și văzând isprava, mamaele noastre s-au alarmat, dar nu am pățit nimic în afara faptului că ne-am simțit ca niște bolovani și nu am mai mâncat nimic seara.

            Rica și Nelu s-au integrat parțial în programul nostru cu excepția gătitului unde Rica nu era primită. Nelu juca cu băieții fotbal sau șah și se enerva strașnic dacă pierdea. Într-o dimineață, Lenuța RĂDOI și Jeana GOCIMAN au pus la cale o șotie impreună cu Nelu CRISTEA, care era bun de asemenea poante. Dimineața, Nelu s-a sculat și a ieșit din Camera Nupțială, iar cucoanele m-au băgat pe mine în cameră în locul lui. Eu am fost instruit să mă furișez în pat alături de Rica și fie ce o fi. Când Rica și-a dat seama de șmecherie, a început să râdă, m-a îmbrățișat și totul a fost trecut cu mare haz.

            La Buziaș ne-a prins Stabilizarea Monetară făcută de comuniști ca să slăbească financiar pe cei care aveau bani. Fiecare persoană matură avea voie să schimbe o sumă derizorie în schimbul căreia primea bani noi, dar cu o valoare mult mai mică. Mama care era dracu pe uscat, a făcut ce a făcut și a reușit în mare secret să schimbe bani de două ori și era tare mândră de acest lucru.

            La întoarcere, Petrică MORARU ne-a adus până la Ploiești și în drum a lăsat-o pe Țața Lina și Marineștii la Aricești-Rahtivani unde locuiau. Oricum, după stabilizare am dus-o destul de greu o bună perioadă și am pierdut o importantă sumă de bani care ne-ar fi picat destul de bine.