Coana
Lola
Era a doua soţia lui Ionică MORARU, fostul proprietar al
celebrului restaurant Berbec din Ploieşti, locul în care petreceau cele
mai importante personalităţi din România în anii 30’, deoarece în
Ploieşti locuiau, împreună cu familiile lor, majoritatea petroliştilor
români şi străini. Pe Promenada oraşului, Franceza, se aflau
cele mai elegante cofetării frecventate de doamnele care lansau ultima modă
adusă de la Paris, Berlin, Londra sau Amsterdam, iar la Berbec cântau cele
mai "en vogue" orchestre şi solişti, printre care cea a fraţilor
PREDESCU din Piaţa Anton, Ioana RADU, Maria TĂNASE, Gică
PETRESCU, aici era primul loc unde se cheltuiau banii proveniţi din Aurul
Negru. Coana Lola era croitoreasă de lux şi lucra pentru fosta soţie
a lui nea Ionică. După moartea acesteia, urmată de naţionalizare,
Coana Lola era divorţată de un contabil RĂDULESCU, cu care avea
un fiu Georgică. Când Nea Ionică MORARU cu greu fusese lăsat să-şi
ducă zilele într-un apartament mai mult decât modest, deasupra
restaurantului şi după plecarea fiului acestuia de acasă, au hotărât
să se căsătorescă. Mariajul a fost făcut desigur din
motive diferite, Lola urmărea să pună mâna pe ce-i mai rămăsese
bătrânului, iar Ionică era mulţumit să aibe pe cineva în
preajmă care să-l îngrijească la bătrâneţe şi
care prin meseria ei aducea un ban bun în casă. Lola era o femeie mică
de statură, plinuţă, mereu bine dispusă şi foarte
vrenică, dar rea de muscă, mare amatoare de un sex, din orice parte ar
fi venit. După moartea doctorului MORARU, Lola a pus mâna pe toată
averea lui Ionică şi cum nici acesta nu a trăit prea mult, s-a
ales în special cu bijuterii, dar mai ales cu o parte din vesela restaurantului
Berbec. Mama a cunoscut-o la Popa VESELU, care era în bune relaţii cu
Ionică MORARU, băiatul lui Dan, o cununase pe Lola cu Ionică, iar
cu băiatul cel mare, Cornel, era în relaţii de sex, deoarece acesta
era renumit pentru dimensiunea penisului său. În ciuda avertismentelor, părintelui,
că femeia nu este complet sănătoasă, mama i-a vândut
apartamentul de jos, fiindcă pe vremea lui ceauşescu dacă aveai
două apartamente, unul din ele trecea în patrimoniul statului. În primii
ani, Lola s-a comportat onorabil, eram în relaţii foarte bune şi lucrându-mi
câte ceva pentru camping, am constatat cu uimire că lucra foarte bine
şi repede. Cu toate că apartamentul a fost cumpărat pe numele băiatului
ei George Adrian RĂDULESCU, acesta s-a recăsătorit curând, mutându-se
la soţie, într-o casă mare pe strada Târgşor, aproape de
Biserica Sfinţii Împăraţi, aşa că stătea singură
având toate condiţiile pentru desfăşurarea pe plac a tuturor
aventurilor. Din păcate bărbaţii nu-şi ţin gura şi
se află toate cele, astfel un unchi al meu Aurel ZEVEDEI, ne povestea cu
lux de amănunte cum o regula şi ce poziţii ciudate trebuia să
aplice ca să i-o tragă butoiului, fiindcă devenise prea grasă
şi cum nu mai ştia se să-i gătească, cum să-i
spele rufele, numai ca să-i facă poftele. Într-un camping la Poiana
Braşov, am stat alături de un activist cu familia, pe seară când
am rămas singuri, mi-a povestit că mă cunoaşte, pentru că
vine pe la Lola, mare specialistă la sex oral, care îi place lui foarte
mult. De la Câmpina a adus un ghicitor originar din Piteşti,
profesorul pensionar Alexandru PÂRVULESCU, care câştiga foarte
bine din ghicit şi cum Lola pierduse clientele din cauză că
devenise prea nervoasă şi le beştelea, banii tipului au făcut-o
să se căsătorească cu el. Tipul era extrem de manierat,
ghicea în tot felul de manuale, cafea, cărţi, în palmă, după
fizionomie şi în curând căpătase o clientelă numeroasă.
Profesorul era însă alcoolic şi faptul că avea acum bani, l-a împins
către băutură la care a antrenat-o şi pe Lola, care a
devenit mai irascibilă decât înainte, se certa cu toată lumea, intrând
în conflict direct cu noi. Ba că mama îi face farmece şi îi unge cu
unsori clanţa sau geamurile, ba că băiatul meu care era mic o
deranja şi conflictul s-a ambalat la un nivel inacceptabil, cum nu mai
avusesem cu nimeni în mahala vreodată. Vorbea despre noi în toată
mahalaua vrute şi nevrute, dar lumea ne cunoştea pe noi şi nu o
credea, însă veneau să ne spună ce a zis, lucru care punea foc
pe paie, că nici mama nu era o sfântă ca să întoarcă celălalt
obraz.
Lucrurile s-au terminat brusc deoarece într-o criză alcoolică,
profesorul a lovit-o cu un fier de călcat în cap şi a omorât-o pe
loc. Nu ştiu nici cum, dar mai ales nu înţeleg de ce băiatul ei
a muşamalizat totul, probabil de ruşine săracul, certificatul
medical dat de doctorul de la circă constatând că a alunecat şi
fiind cardiacă a făcut un atac de cord. Pentru Georgică lucrurile
nu s-au oprit aici, profesorul a luat-o razna, pierzându-şi clientela
şi cum din pensie bea cel mult o săptămână, a început să
vândă din casă, în special la ţigani, diverse lucruri pentru băutură.
A încercat băiatul să-l închidă în casă, însă
tranzacţia a continuat prin geam, aşa că a fost obligat să-l
interneze la un azil de bătrâni. Despre acest lucru am aflat de la un
nepot al lui care l-a luat de la azil la Bucureşti în speranţa că
are drept la o parte din apartament şi a fost intrigat când a aflat de la
mine că de la început apartamentul a fost cumpărat pe numele lui
Georgică de la mama.
Pe Coana Lola să o ierte Dumnezeu, a fost o femeie de treabă,
care a luat-o razna din cauza alcoolului, spre care a îndreptat-o ghicitorul,
care născut la Piteşti era învăţat cu ţuica renumită
în zonă.