Coana Lola

            Era a doua soţia lui Ionică MORARU, fostul proprietar al celebrului restaurant Berbec din Ploieşti, locul în care petreceau cele mai importante personalităţi din România în anii 30’, deoarece în Ploieşti locuiau, împreună cu familiile lor, majoritatea petroliştilor români şi străini. Pe Promenada oraşului, Franceza, se aflau cele mai elegante cofetării frecventate de doamnele care lansau ultima modă adusă de la Paris, Berlin, Londra sau Amsterdam, iar la Berbec cântau cele mai "en vogue" orchestre şi solişti, printre care cea a fraţilor PREDESCU din Piaţa Anton, Ioana RADU, Maria TĂNASE, Gică PETRESCU, aici era primul loc unde se cheltuiau banii proveniţi din Aurul Negru. Coana Lola era croitoreasă de lux şi lucra pentru fosta soţie a lui nea Ionică. După moartea acesteia, urmată de naţionalizare, Coana Lola era divorţată de un contabil RĂDULESCU, cu care avea un fiu Georgică. Când Nea Ionică MORARU cu greu fusese lăsat să-şi ducă zilele într-un apartament mai mult decât modest, deasupra restaurantului şi după plecarea fiului acestuia de acasă, au hotărât să se căsătorescă. Mariajul a fost făcut desigur din motive diferite, Lola urmărea să pună mâna pe ce-i mai rămăsese bătrânului, iar Ionică era mulţumit să aibe pe cineva în preajmă care să-l îngrijească la bătrâneţe şi care prin meseria ei aducea un ban bun în casă. Lola era o femeie mică de statură, plinuţă, mereu bine dispusă şi foarte vrenică, dar rea de muscă, mare amatoare de un sex, din orice parte ar fi venit. După moartea doctorului MORARU, Lola a pus mâna pe toată averea lui Ionică şi cum nici acesta nu a trăit prea mult, s-a ales în special cu bijuterii, dar mai ales cu o parte din vesela restaurantului Berbec. Mama a cunoscut-o la Popa VESELU, care era în bune relaţii cu Ionică MORARU, băiatul lui Dan, o cununase pe Lola cu Ionică, iar cu băiatul cel mare, Cornel, era în relaţii de sex, deoarece acesta era renumit pentru dimensiunea penisului său. În ciuda avertismentelor, părintelui, că femeia nu este complet sănătoasă, mama i-a vândut apartamentul de jos, fiindcă pe vremea lui ceauşescu dacă aveai două apartamente, unul din ele trecea în patrimoniul statului. În primii ani, Lola s-a comportat onorabil, eram în relaţii foarte bune şi lucrându-mi câte ceva pentru camping, am constatat cu uimire că lucra foarte bine şi repede. Cu toate că apartamentul a fost cumpărat pe numele băiatului ei George Adrian RĂDULESCU, acesta s-a recăsătorit curând, mutându-se la soţie, într-o casă mare pe strada Târgşor, aproape de Biserica Sfinţii Împăraţi, aşa că stătea singură având toate condiţiile pentru desfăşurarea pe plac a tuturor aventurilor. Din păcate bărbaţii nu-şi ţin gura şi se află toate cele, astfel un unchi al meu Aurel ZEVEDEI, ne povestea cu lux de amănunte cum o regula şi ce poziţii ciudate trebuia să aplice ca să i-o tragă butoiului, fiindcă devenise prea grasă şi cum nu mai ştia se să-i gătească, cum să-i spele rufele, numai ca să-i facă poftele. Într-un camping la Poiana Braşov, am stat alături de un activist cu familia, pe seară când am rămas singuri, mi-a povestit că mă cunoaşte, pentru că vine pe la Lola, mare specialistă la sex oral, care îi place lui foarte mult. De la Câmpina a adus un ghicitor originar din Piteşti,  profesorul pensionar Alexandru PÂRVULESCU, care câştiga foarte bine din ghicit şi cum Lola pierduse clientele din cauză că devenise prea nervoasă şi le beştelea, banii tipului au făcut-o să se căsătorească cu el. Tipul era extrem de manierat, ghicea în tot felul de manuale, cafea, cărţi, în palmă, după fizionomie şi în curând căpătase o clientelă numeroasă. Profesorul era însă alcoolic şi faptul că avea acum bani, l-a împins către băutură la care a antrenat-o şi pe Lola, care a devenit mai irascibilă decât înainte, se certa cu toată lumea, intrând în conflict direct cu noi. Ba că mama îi face farmece şi îi unge cu unsori clanţa sau geamurile, ba că băiatul meu care era mic o deranja şi conflictul s-a ambalat la un nivel inacceptabil, cum nu mai avusesem cu nimeni în mahala vreodată. Vorbea despre noi în toată mahalaua vrute şi nevrute, dar lumea ne cunoştea pe noi şi nu o credea, însă veneau să ne spună ce a zis, lucru care punea foc pe paie, că nici mama nu era o sfântă ca să întoarcă celălalt obraz.

            Lucrurile s-au terminat brusc deoarece într-o criză alcoolică, profesorul a lovit-o cu un fier de călcat în cap şi a omorât-o pe loc. Nu ştiu nici cum, dar mai ales nu înţeleg de ce băiatul ei a muşamalizat totul, probabil de ruşine săracul, certificatul medical dat de doctorul de la circă constatând că a alunecat şi fiind cardiacă a făcut un atac de cord. Pentru Georgică lucrurile nu s-au oprit aici, profesorul a luat-o razna, pierzându-şi clientela şi cum din pensie bea cel mult o săptămână, a început să vândă din casă, în special la ţigani, diverse lucruri pentru băutură. A încercat băiatul să-l închidă în casă, însă tranzacţia a continuat prin geam, aşa că a fost obligat să-l interneze la un azil de bătrâni. Despre acest lucru am aflat de la un nepot al lui care l-a luat de la azil la Bucureşti în speranţa că are drept la o parte din apartament şi a fost intrigat când a aflat de la mine că de la început apartamentul a fost cumpărat pe numele lui Georgică de la mama.

            Pe Coana Lola să o ierte Dumnezeu, a fost o femeie de treabă, care a luat-o razna din cauza alcoolului, spre care a îndreptat-o ghicitorul, care născut la Piteşti era învăţat cu ţuica renumită în zonă.