Domnişoara
Directoare Emilia RIZEA
Domnişoara
RIZEA era o ingineră care se ocupa de problemele tehnice ale Liceului Ion
Luca CARAGIALE, adică investiţii, cursurile tehnice, orele de atelier
ale elevilor şi ca urmare ocupa funcţia de director adjunct. Domnişoara
era o femeie frumoasă şi atrăgătoare, o prezenţă
extrem de plăcută, cu toate că era mică de statură
şi cam grăsuţă, dar acestea nu-i scădeau cu nimic
imaginea, din contră.
La una din zilele în care se omagia naşterea lui Nichita STĂNESCU
la teatrul Toma CARAGIU din Ploieşti, stăteam în picioare, înainte
de începerea festivităţii, în partea laterală a sălii cu
colegul meu de liceu, criticul Eugen SIMION, schimbând câteva impresii şi
depănând amintiri plăcute din vremea liceului. Deodată apare în
faţa noastră domnişoara RIZEA pe care o salut amical, iar ea îmi
răspunde ca de obicei printr-un zâmbet larg, plină de cochetărie.
Eugen, care era foarte sensibil la adresa sexului frumos, se uită
semnificativ la mine, cu o nuanţă de reproş pentru faptul că
nu îi prezint pe tânăra şi atrăgătoarea femeie. Ca o gazdă
amabilă, atentă la dorinţele musafirilor, cu toate că nu a
fost extrem de politicos şi după canoanele etichetei îi fac un semn
discret domnişoarei să se apropie, iar în momentul când a ajuns
aproape de noi am spus:
- Eugene, îţi prezint pe frumoasa directoare a Liceului Ion Luca
CARAGIALE.
Eugen a rămas fără cuvinte în timp ce au fost făcute
prezentările, în admiraţie pentru prezentabila directoare. După
ce şi-a revenit Eugen s-a uitat atât la ea cât şi la mine, după
care a întrebat:
- Plină, plină … la care eu într-un moment de inspiraţie
am intervenit:
- Plinuţă.
După ce domnişoara s-a înroşit până în vârful
urechilor de remarca mea făcută la limita politeţii, ca să mă
scuz i-am luat ambele mâini sărutându-le şi cerându-mi scuze din
priviri. Totuşi s-a făcut mare haz de replică, după care
domnişoara a luat loc între noi, care am comentat cât de bine am fi învăţat
noi dacă în timpul cât eram elevi am fi avut o directoare aşa de
frumoasă. Glumele au continuat cu remarca mea că ce bine ar fi fost la
internat, dacă ar fi avut o asemenea directoare, după care am urmărit
începutul spectacolului în trei, până când Eugen a fost invitat pe scenă.