Marioara FOIANU şi Eugen MIREA

            Pe Marioara am cunoscut-o pe vremea când nenea Cornel GOCIMAN mă ducea la Cofetăria Angelescu de pe Franceză. Meri servea clienţii la mese şi cred că Nenea Cornel ştia mesele la care servea ea, aşa că deobicei beneficiam de serviciile ei. Ca aproape toate fetele care serveau la mese, Meri era superbă, frumoasă, plinuţă ... pe scurt, o mică bombă sexy. Halatul în care era îmbrăcată stătea mulat pe ea şi cu toate că avea şi un şorţuleţ, acesta nu făcea decât să să-i pună în evidenţă formele aproape perfecte cu care fusese înzestrată de Dumnezeu. Când a făcut-o probabil că însuşi Domnul s-a uitat o clipă mai mult la ea de a ieşit aşa de frumoasă. Figura de păpuşă, cu privirea caldă şi zâmbitoare întregea un portret care o cataloga drept " bună ". Cât eram eu de mic, mi-am dat totuşi seama că era mai frumoasă decât guvernanta mea Helene şi când mergeam cu mama nu mă lăsam până nu ne aşezam acolo unde servea tanti aia frumoasă.

            Ulterior am aflat că a avut o " legătură " cu Nenea Cornel, întreruptă de intervenţia bunicii mele, Coana Florica. Dânsa ştiindu-le pe toate, îi cunoştea dosarul lui Meri, l-a informat şi prevenit pe Nenea Cornel, făcându-l să renunţe la această aventură cu o femeie disperată, care era în stare de orice pentru a suprevieţui cu cei doi băieţi ai ei. Meri era o bulgăroaică, sora Didinei soţia lui Gogu MARINESCU, văr primar cu mama. Fiind foarte frumoasă, Meri s-a căsătorit de tânără şi a făcut destul de repede doi băieţi, pe Florin FOIANU şi pe Nicu NICULESCU. Spre marele ei ghinion, soţul i-a murit după vreo trei ani şi a lăsat-o pe drumuri cu doi copii mici de crescut. Aspectul ei plăcut a ajutat-o să fie angajată la Cofetăria Angelescu din buricul Ploieştiului, unde primea un salariu care-i permitea să-şi crească în condiţii acceptabile băieţii.

            În perioada aceea, Ploieştiul era buricul Europei, cu petrolul şi rafinăriile construite de firmele străine pentru prelucrarea acestuia, care se repeziseră să se procopsească de pe urma " Aurului Negru ". Numărul mare de străini care trăiau în Ploieşti, dar mai ales în coloniile celor 7 rafinării, banii pe care îi cheltuiau aceştia împreună cu familiile lor şi cu ceilalţi petrolişti români au făcut din Restaurantul Berbec cel mai căutat local din România acelor vremuri. La Berbec cânta orchestra fraţilor PREDESCU şi cei mai apreciaţi solişti precum Maria TĂNASE, Ioana RADU, Gică PETRESCU. Printre stelele muzicii uşoare româneşti a trecut prin Ploieşti şi talentatul compozitor Eugen-Gioni MIREA care la o prăjitură sau o cafea a cunoscut-o pe Meri de care s-a legat sufleteşte. Cei doi au avut o perioadă importantă o legătura care se consuma în timpul deselor vizite ale acestuia la Ploieşti.

            Când Gioni nu a trecut pe la Ploieşti o perioadă mai lungă, Meri s-a dus la celebrul cântăreţ Gică PETRESCU, pe care îl cunoştea bine, întrebându-l ce se petrece cu Gioni. De la acesta Meri a aflat că Gioni este grav bolnav, are tuberculoză şi nu a mai trecut pe la Ploieşti de ruşine. Meri a plecat imediat la Bucureşti, unde mai fusese şi l-a găsit pe Gioni într-o stare jalnică. Cum Meri era o femeie foarte hotărâtă, l-a convins pe Gioni să lichideze totul la Bucureşti şi să se mute la ea la Ploieşti, unde putea beneficia de o îngrijire bună, dar mai ales făcută cu dragoste. Sacrificiul acestei brave femei a fost cu atât mai mare cu cât nu s-a temut de faptul că cei doi băieţi ai ei s-ar putea îmbolnăvi de această gravă boală, incurabilă la începutul anilor 30’. După venirea la Ploieşti starea lui Gioni s-a îmbunătăţit relativ, dar sfârşitul implacabil se apropia. Drept mulţumire pentru devotamentul ei, Gioni s-a căsătorit cu ea pentru a putea beneficia după moartea lui de drepturile de autor de pe urma numeroaselor texte şi melodii compuse de el. Cu toată buna îngrijire şi dragostea ce i-au fost oferite, Gioni MIREA s-a stins la numai 32 de ani, în plină putere componistică.

            Pe data de 7 Octombrie 2001, trecând pe la Cimitirul Viişoara, pe la ai mei, am încercat să dau de mormântul Marioarei FOIANU, care purta la data decesului numele ultimului ei soţ, Ion FOIANU, cel care îl înfiase şi pe unul din cei doi băieţi. Cum ştiam cu aproximaţie zona, am dat destul de uşor de mormîntul pe a cărui cruce de marmoră îşi găsesc odihna de veci, Meri, Gioni, Ion, dar şi cei doi băieţi ai ei Florin şi Nicu, pe care din nefericire i-a îngropat biata femeie.