Dom’ inginer Nae BURLACU

            Colegul meu de facultate şi serviciu Gigel VIIERU, care lucrase mulţi ani la Oneşti, povestea multe întâmplări de acolo, din perioada când oraşul aproape că nu exista şi după program era greu să găseşti ceva bun de făcut în afară de băutură, nici curvele din toată ţara nu apucaseră să afle ce bine o pot duce între miile de oameni care construiau o industrie şi un oraş nou amplasat pe locul satului Oneşti, cu numele marelui conducător comunist Gheorhge GHEORGHIU-DEJ. Unul din oamenii grei ai locului, devenise un tânăr inginer de vârstă cu noi, Nae BURLACU, un tip prezentabil, deştept şi cu multă autoritate asupra numeroşilor oameni din şantierul pe care-l conducea, aşa că era cunoscut la fel de bine precum primarul sau şeful poliţiei. Măcelarul din localitate este prins de către organele de ordine vânzând carne provenită de la vite tăiate clandestin şi cum în ambianţa de acolo justiţia era severă, omul nostru primeşte o pedeapsă de doi ani. Soţia lui fiind o femeie tânără, frumoasă şi mai ales descurcăreaţă, reuşeşte să rămână angajată la măcelărie unde, după un timp, o cunoaşte Nae BURLACU. Femeia fiind singură de mult timp, radia o anumită cerere pe care Nae a interceptat-o şi printr-un om al lui a aranjat să o viziteze la ea acasă. Aceasta a fost prima etapă a unei aventuri de durată benefică pentru amândoi, femeia era satisfăcută sexual, iar Nae rezolva aceeaşi problemă cu o femeie tânără, frumoasă şi care nu îi crea vreo obligaţie ulterioară. Într-o noapte însă, amanţii au fost întrerupţi din leagănul plăcerilor de ciocănituri puternice la uşa, iar când femeia a deschis în prag a apărut măcelarul care fusese eliberat mai devreme pentru bună purtare. Omului nu i-a trebuit prea mult ca să vadă ce se petrece la el în casă şi s-a repezit la pat să-l altoiască pe cel care îi luase locul lângă nevastă, dar femeia cu prezenţă de spirit a început să strige cât o ţinea gura … Nu-l bate, că-i dom’ inginer Nae BURLACU … la care omul s-a adresat femeii spunându-i … hai, să plece cât mai repede. Cum pe vremea aceea lumea locuia în barăci de lemn incidentul a fost auzit de vecini şi Nae a devenit şi mai celebru în târg decât era înainte. Eram prin Ploieşti şi mă plimbam cu Gigel pe bulevard când apare un tip plăcut, nu prea înalt cu o figură radioasă pe care Gigel mi-l prezintă pe inginerul Nae BURLACU. Eu, fără să-mi dau seama pufnesc în râs, iar Nae îl ia în tărbacă pe Gigel reproşându-i că a umplut oraşul cu bârfa, că toată lumea râde de el, dar Gigel, cum era el gros de obraz, s-a făcut că plouă. Am lucrat cu Nae mulţi ani la IPCUP şi am constatat că este un inginer valoros şi un coleg plăcut, dar din când în când, tot îl mai tachinam cu povestea frumoasei nevaste a măcelarului din Oneşti.