Patru surori, fete de la ţară

            Erau patru fete ale unui negustor prahovean care au avut un destin mai deosebit de cele liniare ale majorităţii fetelor de la ţară din vremea lor. Se făcuse să fie ca cele patru născute la o distanţă de circa opt ani să fie pe scara clasificării feminine între frumose şi foarte frumoase, iar pe scara inteligenţei între inteligente şi extrem de inteligente, lucru ce-i făcea bineînţeles fericiţi pe părinţii lor.

            Pe fata cea mare părinţii au pus-o la treabă în mod serios, îngrijea de copii mai mici, făcea curat, iar când a crescut, a început să lucreze la bucătărie. Nu a durat mult acest lucru, zvonul despre frumuseţea fetii a făcut pe un cârciumar tânăr din împrejurimi să treacă să o vadă şi cum i-a plăcut fata, a schimbat câteva vorbe cu ea, iar aceasta nu a rămas insensibilă la frumuseţea băiatului. Încurajat de faptul că nu a fost refuzat , băiatul s-a dus la tatăl ei şi fără ocolişuri a cerut-o de nevastă, însă acesta din pricină că avea mare nevoie de ea în gospodărie, l-a refuzat pretextând că este prea tânără şi să mai aştepte, adevărul era însă că băiatul făcea parte dintr-o familie numeroasă care nu aveau presa de a fi uşi de biserică prin zonă, din contră dosarul lor era plin de boacăne şi aventuri cu femei. Dacă a fost refuzat tânărul a aranjat cu fata şi a furat-o aşa cum se proceda pe vremea aceea dacă părinţii nu erau de acord. După ce au stat vreo trei zile ascunşi şi fata a fost dezvirginată zdravăn, băiatul a dus-o înapoi acasă la familia ei ştiind că nu mai putea fi refuzat, pângărită nu ar fi mai luat-o nimeni de nevastă şi trebuiau să-l aştepte pe el. Conform obiceiurilor, după ce a fost trimis în vizită un intermediar ca să pregătească vederea, băiatul s-a dus cu părinţii lui la familia fetei şi cu toate că era presat de situaţia fetei aparent dezonorate, tatăl ei, sub pretext că nu era pregătit, i-a dat o dotă mai mică, deoarece observase călcâiele aprinse ale tânărului. S-a făcut nuntă mare şi fata a schimbat domiciliul trecând, săraca, de la munca la părinţi la cea pentru familia ei. A avut o mulţime de copii pe care i-a crescut sănătoşi, cu frica lui Dumnezeu şi cu mari greutăţi au fost daţi la şcoli înalte. Ea a fost toată viaţa un model de cinste şi devotament, iar soţul ei nu a înşelat-o prea des, ca să devină un caz şi îi mai rămânea pentru acasă. Singurul ei defect era faptul că minţea cu mare seninătate, dar acest lucru i-a folosit când au venit la ea membrii unei brigăzi legionare a morţii, care doreau să-i împuşte bărbatul, fără să ştie ce vor le-a spus cu atâta nonşalanţă că omul ei nu este acasă încât aceştia nici nu l-au mai căutat.

            Cea de-a doua fată luase la început calea celei mari, intrând în angrenajul gospodăresc însă faptul că lucrurile mergea foarte bine, odată cu mişcarea din industria petrolieră a zonei, la care s-a adăugat atracţia pentru învăţătură i-a decis soarta în sensul că a dat nişte examene de diferenţă, după care a urmat liceul la Ploieşti. Important era însă faptul că s-a mutat la oraş, evadând din sat cu schimbarea de atitudine corespunzătoare. Gazda la care a stat a avut un rol decisiv în educaţia fetei, dar nu în mod direct, ci prin intermediul unei vecine care întreţinea o casă de toleranţă mascată şi în exclusivitate pentru personalităţile importante din oraş, care preferau să ofere sume importante de bani proprietăresei doar ca să poată trece de câteva ori pe lună şi să aibă asigurate condiţii pentru o aventură cu o carne tânără, dar mai ales de discreţie totală. Cum şcoala mergea foarte bine, nota la purtare era numai de zece, cei de acasă nu bănuiau orgiile pe care le făcea tânăra la vecina ei cu notabilităţile oraşului, dar şi aventurile cu bărbaţi de vârsta ei, care să-i provoace orgasme adevărate, pentru a se descătuşa după moscoleala oficialilor, ce erau în general mai în vârstă.

            Cele două fete mai mici au urmat calea surorii lor cu toate că nu mai locuiau la vechea gazdă întrucât cea mai mare terminase liceul, avea un post bun la o bancă prin relaţiile ei de ciocan şi închiriase un apartament splendid unde stătea cu surorile mici şi mai târziu a apărut fratele lor. Urmând un principiu foarte sănătos, casa era casă, intangibilă din punct de vedere moral, iar distracţiile cu bătrânii sau amanţii se făceau la vechiul sediu care era bine protejat de toate organele de ordine care se uşurau şi ele cu fetele. Sexul cu trei surori era foarte apreciat de câţiva aleşi ai oraşului cu remuneraţie corespunzătoare şi asigurarea pe viitor al unor posturi bine plătite deoarece la învăţătură fetele erau la fel de buna ca la pat.

            Cum situaţia la ţară a înflorit, fetele mici cu diferenţă de vârstă de un singur an au dat examen de admitere la facultate pe care au absolvit-o cu succes şi s-au întors în Ploieşti unde au fost angajate pe posturi bune, corespunzătoare relaţiilor lor pe care le întreţinuseră în timpul liceului. Într-o discuţie cu cineva care se văita că nu poate întreţine un al doilea copil la facultate, tatăl fetelor se mira, spunând că pe el nu îl costă prea mult, felele lui sunt econome, stau la cămin şi cheltuie puţin, aşa că nu a fost o problemă, iar un an a întreţinut şi băiatul având trei studenţi.

            La un chef, după ce băuseră bine, un inginer de petrol şi cu tata s-au retras să se refacă puţin într-o cameră, unde eu chipurile dormeam şi am auzit tot ce discutau. Povestea omul cum o făcea cu oricare două dintre ele şi ce figuri preferate aveau, totul cu lux de amănunte ca să se laude faţă de tata, care nu prea îl încuraja însă nici nu l-a oprit, aşa că am aflat o serie de amănunte picante.

            Important este faptul că totul s-a sfârşit cu happy end, toate trei s-au căsătorit cu bărbaţi înstăriţi, foarte bine situaţi în oraş, dar spre nenorocirea lor a venit regimul comunist care, după naţionalizare, le-a lăsat pe toate trei la pielea goală cu bărbaţii lor şi s-au apucat de servici cu toţii, au făcut copii şi au murit plânse de toată lumea, păcatele tinereţii se uită, în urma omului rămân numai lucrurile bune.