Petru
GROZA
Prietenul meu Doru PRUNDENAU, student la Politehnică era campionul României
de tenis juniori și fiind răsfățatul celor mari, îl puneau să joace tenis
cu primul ministru al acelor vremuri doctorul Petru GROZA, un intelectual de
formație veche, care se respecta și își făcea programul ca la carte, cu
gimnastică de dimineață, plimbări pe jos, tenis, jocuri de cărți, sex cu
cele mai frumoase femei din București, pe care punea ochii și care, datorită
poziției lui înalte într-un regim totalitar nu-i puteau scăpa. Într-o zi, când
știa că GROZA vine la tenis, m-a
invitat și pe mine să văd spectacolul, deoarece era ceva extrem de amuzant,
la antrenament participând frații gemeni Gogu și Marin VIZIRU care erau
showmani. La intrarea în parcul Progresul nu era nimeni la poartă, așa că
m-am dus până în preajma terenului unde primul ministru juca chiar cu Doru,
iar galeria fraților VIZIRU comenta tot timpul ... aleargă-l să-i mai scădem
burta ... să vezi ce-i fac eu când o să intru pe teren ... cuvinte adresate
ca unui prieten, care fără să fie jignitoare erau de mare bășcălie,
lipsite de vreo condescendență față de un prim ministru. Într-o pauză când
primul ministru a băut ceva dintr-un termos, Doru a venit la mine și m-a adus
mai aproape pe una din bănci, schimbănd câteva vorbe cu mine. Atmosfera era
extrem de haioasă și pe teren mai intrau și frații VIZIRU, penrtru un dublu,
la care se făceau fel de fel de combinații ori giumbușlucuri. La sfârșit,
la plecarea spre vestiare, cum Doru stătea lângă mine GROZA a dat mâna cu
el, apoi mi-a întins‑o și mie la care Doru luat pe neașteptate ca și
mine a zis ... un prieten de-al meu. Petru GROZA se plimba cu soția prin parcul
HERĂSTRĂU (pe vremea aceea parcul STALIN, cu o statuie a marelui conducător
plasată la intrarea principală) și seara în timpul verii îl vedeam de cel
puțin două ori pe lună, așa că după ce am dat mâna, ori de câte ori îl
vedeam, îmi permiteam să-l salut, iar el îmi răspundea politicos cu toate că
probabil habar nu avea cine sunt. Deobicei în spatele lui, la distanță foarte
mare, îl însoțeau doi bodiguarzi și odată după ce l-am salutat a venit
unul după mine și m-a întrebat de unde îl cunosc pe tovarășul Petru GROZA
și i-am răspuns că de la tenis, fiindcă sunt prieten cu Doru PRUNDEANU ... a
cu DORU a zis el ... și a plecat imediat fără salut, fără nimic.
Petru GROZA era foarte haios, după Festivalul Mondial al Tineretului din
1953 a fost adusă la tenis o bancă mică de tip capcană, pe care dacă te așezai
te lăsa pe spate, picioarele din spate erau
făcute din cauciuc destul de moale și banca se înclina spre înapoi. După ce
frații VIZIRU l-au păcălit pe primul ministru, acesta s-a ridicat și primul
lucru, a zis că trebuie să-l aducă pe prietenul lui Ministrul Romulus ZĂRONI,
care fusese angajat pe moșia lui și acum îl promovase Ministrul Agriculturii.
Despre acesta se făceau cele mai multe bancuri, cum că nu știa să scrie și
multe altele, cele mai bune fiind făcute de Păstorel TEODOREANU. Când a venit
cineva la el să-i vândă o mașină ca să-i facă reclamă i-a sugerat că
dacă pleacă cu ea spre Ploiești la ora patru ajunge acolo la cinci, la care ZĂRONI
a răspuns că nu are ce să facă la ora cinci la Ploiești. La un consiliu de
miniștri ar fi venit cu un pantof maro și unul negru, iar GROZA la trimis acasă
de unde a venit la fel, spunând că acasă a găsit tot unul negru și unul
maro. La o ședință a consiliului de miniștri unde se discuta ceva ultra
secret, ZĂRONI a făcut pe el, fiindcă nu avea voie să părăsească sala,
dar după o jumătate de oră a primit de acasă pantaloni și izmene de schimb.
Când GROZA a întrebat pe mesager de unde au știut, acesta a spus că la
Europa Liberă s-a anunțat că ministrul ZĂRONI a făcut pe el și familia să-i
trimeată urgent schimburi. Un distih al lui Păstorel ironizând lipsa
studiilor lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ, Teoharie GEORGESCU și Romulus ZĂRONI
spunea:
Geo,
Teo și Romeo stau pe brânci și scriu o carte
Amintiri
din facultate
Se
spune că GROZA l-a invitat pe Păstorel la el în birou și a trimis după ZĂRONI,
care la vederea lui Păstorel l-a întrebat dacă el face bancuri despre el și
acesta a recunoscut. La secvența:
-
Bine domnule, dar cum îți permiți nu știi că eu sunt ministru, iar Păstorel
a cărui minte fugea ca argintul viu, a replicat spre hazul lui GROZA:
-
Bancul ăsta nu l-am făcut eu, ci domnul Petru GROZA.
Romulus
ZĂRONI a fost invitat la tenis unde a venit cu mare uimire, dar de, îl
invitase șefu, era îmbrăcat la ștaif și cu un baston, iar când s-a așezat
apăsat pe banca buclucașă, s-a trezit cu zgaibaracele în sus și s-a
rostogolit pe spate. În liniștea care a urmat s-au auzit o secvență de înjurături
neadresate cuiva însă crunte și toți au înlemnit, până când GROZA a
izbucnit într-un hohot de râs, urmat de cascadele celorlalți, iar ZĂRONI
care era totuși un om plin de tact, de haz a început și el să râdă examinând
banca cu pricina. Mircea PETRESCU a stat într-o vara la Tușnad cu el în cameră,
spunea că era un tip extraordinar cu care s-a înțeles de minune. Cum noaptea
ușa se încuia pe la ora 23, dacă Mircea întârzia îi bătea noaptea în
geam fostului ministru ca să-i deschidă și acesta se amuza că ce a ajuns,
dar spunea că are copii și le știe pe toate.
În afară că a regulat tot Bucureștiul, destrămând multe familii
printre care cea dintre frumoasa tenismenă Irina TEODOROVSKI și cel mai mare
jucător român de volei din toate timpurile, doctorul Jean PONOVA, Petru GROZA a făcut multe rele din punct de vedere politic.
S‑a dus la palat cu pistolul amenințând regele să abdice, a contribuit
tot cu pistolul la obligarea regelui să nu semneze amnistia contra execuției
mareșalului Ion ANTONESCU și are pe conștiință zecile de mii de
intelectuali care au fost exterminați de regimul DEJ, cu deplina lui
complicitate. Una din faptele bune a fost făcută la Moscova unde marele și
odiosul dictator STALIN, a fost amuzat de felul lui de a fi și ca în povestea
cu peștișorul de aur i-a promis îndeplinirea oricărei dorințe. Acesta a
cerut Bricul Mircea, vasul fanion al Marinei Românești, confiscat drept despăgubire
de război. După vreo șase luni am primit vasul, întârzierea datorându-se
timpului necesar schimbării motoarelor originale cu niște gioarse. La moartea
lui s-a mai făcut o faptă bună, ultima, prin soborul de preoți care au
participat la înmormântarea lui televizată, s-a oferit bisericii o gură de
oxigen contra celor care vroiau să o desființeze.