Ing.  Vlad ŢEPELEA

            În anul 1977, cu ocazia organizării sărbătoririi a 70 de ani a profesorului de matematică Ion GRIGORE, cu participarea elevilor din toate seriile, l-am cunoscut pe Dan ROMAN, care a vorbit în numele promoţiei 1967. În 1987 la sărbătorirea a 80 de ani, Dan ROMAN, director tehnic la Institutul de Tehnică de Calcul din Bucureşti, mi-a propus să fiu primul angajat al Filialei ITC din Ploieşti, deoarece dorea acolo un om cu experienţă, de încredere şi bine cunoscut în Ploieşti. Am explicat că accept, dar nu doresc să fiu şef, eu prefer să lucrez, nu să plimb hârtii, iar ca să nu dau de vreun şef care să facă experimente cu mine, l-am propus pe Costel POPA (un băiat serios, bine pregătit profesional) pe care după câteva zile, în urma unei discuţii cu el, mi-a comunicat că-l acceptă, aşa că ne-am angajat la ITC. Totul se desfăşura normal până când după vreo două luni s-a prezentat inginerul Doru MIRONESCU, care într-o manieră plină de aroganţă, ne-a zis că de azi este şeful filialei, să-i predăm cheile, materialul documentar, dischetele şi dacă vrem să lucrăm după program trebuie să avem aprobare de la ei. Pur şi simplu un nebun lipsit de bun simţ, care dorea şă facă o naţionalizare într-o manieră Napoleoniano-Hitleristă, dar sub steagul partidului comunist. Desigur că şi-a primit riposta cuvenită din partea mea şi m-am dus la Dan ROMAN, unde am început să mă plâng de situaţia creată, dar Dan a fost destul de jenat şi mi-a mărturisit că i-a fost băgat pe gât de directorul general Vasile BALTAG. În birou era şi un şef de secţie Vlad ŢEPELEA şi directorul mi-a spus că dacă nu mă înţeleg cu MIRONESCU, pot să lucrez pe cont propriu şi că în acest sens o să mă sprijine Vlad ŢEPELEA. Când am auzit numele lui Vasile BALTAG m-am lămurit, ştiam că este ploieştean, bine pregătit profesional, dar un ciubucar înrăit, chiar eu fusesem cu maşina proprie cu directorul Fredi FELDMAN la el acasă să-i ducă plocoane şi acesta îmi explicase că altfel nu merge. De la colegii mei din Fabrica de Calculatoare aflasem întâmplător (stăteam de vorbă cu unul din ei în parcare şi cineva a mutat nişte pachete dintr-o maşină în cea a directoarei) că doamna directoare BALTAG, sub umbrela soţului, director ganaral, tăia şi spânzura în fabrică luând ciubuc pentru repartizări de echipamente. M-am lămurit cât de sus este corupţia şi cu toate că ştiam că Mircea PETRESCU colegul meu care îl adusese pe BALTAG de la Timişoara şi era mult mai mare ca el ar fi putut să facă ceva, mi-a fost scârbă şi am preferat să lucrez  separat numai  să nu am de-a face cu MIRONESCU, iar el dacă a văzut că nu-i merge m-a lăsat în pace, şi-a folosit ghearele şi nebunia cu ceilalţi.

            În 1988 ITC a angajat cu Ministerul de Interne o lucrare de evidenţă a mijloacelor auto din România, iar lucrarea fiind de mare amploare şi importanţă a fost adjudecată prin concurs. M-am înscris şi eu la concurs însă datorită faptului că lucrarea era complexă, nu puteam să o abordez singur, aşa că am făcut-o în colaborare cu colectivul ŢEPELEA. A fost repartizat să lucreze cu mine Dragoş NEGOESCU, deoarece era ploieştean şi făcea naveta, dar mai ales pentru faptul că fiind un bun specialist în baze de date putea să rezolve câteva probleme pe care eu nu le stăpâneam la nivelul cerut de o asemenea lucrare (erau sub 10% din lucrare, dar erau lucruri care mă depăşeau). Spre surpriza generală colectivul nostru a câştigat concursul aşa că în am colaborat frecvent cu Vlad ŢEPELEA şi colectivul condus de el.

            Vlad ŢEPELEA era un om tânăr, cu aspect plăcut, o educaţie deosebită care se simţea de la primul contact, vorbea frumas alegându-şi cu grije cuvintele, extrem de bine pregătit profesional, a scris o carte despre microprocesoare (creierele calculatorului) şi conducea un sector de vârf din ITC. M-am consultat destul de des cu el în unele probleme şi am găsit totdeauna un partener plin de idei şi cunoştiinţe, dar mai ales bunăvoinţă în a rezolva totul, de a nu lăsa nimic la voia întâmplării. Cu toate că era foarte ocupat, fiind solicitat în toate comisiile din ITC, îşi făcea timp să discutăm probleme tehnice sau organizatorice, iar dacă nu putea mă refuza cu mare tact şi amabilitate. În cadrul ITC, Vlad ŢEPELEA conducea o secţie de circa 40 de persoane de care avea o grije aproape părintească (cu toate că se lucra într-un singur schimb, datorită faptului că secţia nu avea decât vreo 10 calculatoare,  copii lui, cum le spunea, rămâneau peste program şi trebuia să vină la serviciu pe la 21-22 seara să-i trimită acasă), dar mai ales urmărea cu competenţă problemele din punct de vedere profesional. Băieţii, despre care Dan ROMAN spunea în glumă la TV că valorează cât greutatea lor în aur şi după ce i-am cunoscut am considerat că îi subestimase, ţineau mult la Vlad şi de la ei am aflat cât de mult suferise acesta din cauza faptului că tatăl lui fusese deţinut politic, cât de greu reuşise să avanseze în ciuda calităţilor sale deosebite.

            În anul 1998 când Vlad ŢEPELEA a fost numit preşedintele consiliului de administraţie al ROMTELECOM m-am bucurat, deoarece eram convins că un om cu profesionalismul lui, plus celelalte calităţi umane trebuie să reuşească într-un post aşa de important. Când massmedia a fost intoxicată cu fel de fel de minciuni sfruntate despre slaba pregătire profesională a fiului senatorului ţărănist, academicianul Gabriel ŢEPELEA, care ar fi fost numit pe post din nepotism, am avut încă odată un sentiment dureros în legătură cu soarta tristă a românilor care nu ştiu să-şi pună în valoare pe cei care merită. La lunga listă pe care se află Gheorghe ZAMFIR, Andrei ŞERBAN şi mulţi alţii, care nu s-au putut realiza plenar îm ţară, ar fi păcat să se adauge şi Vlad ŢEPELEA.

            Poate că noi românii suntem blestemaţi, în regimul comunist Vlad ŢEPELEA a suferit, fiindcă era fiul lui Gabriel ŢEPELEA, iar acum după înlăturarea comunismului în opinia unora, interesaţi bineînţeles, trebuie să sufere din nou, fiindcă este tot fiul lui Gabriel ŢEPELEA. Este clar că regizorii acestui scenariu aveu interese mari şi nu doreau să se încurce de un om corect, pregătit profesional şi mai ales greu de atras în mrejele corupţiei.