Nelu NEACŞU

            Nelu NEACŞU a fost cel mai talentat produs al fotbalului ploieştean din toate timpurile, îl făcuse mama lui fotbalist. Avea o statură potrivită, detentă, o apreciere exactă şi rapidă a ceea ce se petrece pe teren, o tehnică superioară, o intuiţie deosebită, un tupeu deosebit bazat pe o condiţie fizică bună şi mai ales un stop pe piept nemaivăzut de mine la alţi fotbalişti, se lipea mingia de pieptul lui. Cu toate că a jucat numai pe stânga, apărător sau mijlocaş dacă era neglijat de echipa adversă marca goluri, având un simţ deosebit al traiectoriilor balonului. Era un băiat vesel pus tot timpul pe şotii nemarcat de importanţa vreunui meci oricât de important ar fi fost spunând cu meciurile sunt ca trenurile şi femeile. Acest psihic echilibrat îi dădea o superioritate evidentă, un ascendent moral asupra adversarilor, coechipierilor şi chiar arbitrilor, pe teren era un senior necontestat. La un meci pe Giuleşti, celebrul fundaşul rapidist Tache MACRI, care era recunoscut ca un dur i-a luat la şmotru pe atacanţii petrolişti care efectiv au fost timoraţi. Sesizând acest lucru Nelu NEACŞU şi-a făcut drum prin zona lui Tache şi în vreo două faze l-a jumulit aşa de frumos şi prompt de pene, că nici spectatorii sau arbitrul nu au zis nimic, o facea într-o manieră personală şi discretă, fără însă să pericliteze integritatea corporală a adversarului. La una din faze l-a atacat piept la piept şi Tache efectiv a fost proiectat la distanţă. Destul de repede după această punere la punct Petrolul a marcat egalând, rezultat cu care s-a încheiat jocul la sfârşitul căruia, Tache a venit şi a dat măna cu Nelu, în realitate erau buni prieteni, dar pâna la copii din echipă care trebuiau menajaţi. Ceva asemănător am văzut în timp ce eram internat la Spitalul Floreasca din Bucureşti de unde se vedea pe Stadionul Dinamo, la un meci Dinamo-Jiul Petroşani. La pauză 3-0 pentru Dinamo, atacanţii minierilor au fost pur şi simplu desfiinţaţi fizic de dinamovişti cu consimţământul arbitrului. Imediat după pauză antrenorul l-a mutat în centrul liniei de atac al minierilor pe celebrul stoper PANAIT, un jucător dur şi ca rezultat într-o jumătate de repriză apărarea dinamovistă a fost pulverizată fizic şi chiar tehnic, iar Jiul a egalat, scor final Dinamo-Jiul 3-3.

            Marea obsesie a lui Nelu NEACŞU nu a fost din păcate una singură, femeile şi vinul. Având un aspect fizic foarte plăcut şi bani căcălău (precum spunea Marina CRILOVICI într-o telegramă prin care anunţa că nu se mai întoarce în România), îşi permitea să abordeze orice categorie de femei de la cele mai sofisticate la cele mai simple. Îmi amintesc că mi-a prezentat o tânără doctoriţă din Bucureşti superbă ca femeie, educată, rafinată care cu toate că el nu era de nasul ei, dorea să se căsătorească cu el ca să-l mai potolească în special cu băutura, care încetul cu încetul a luat amploare cu efecte asupra greutăţii şi a condiţiei fizice. Nici nu a vrut să audă de doctoriţă, cu toate că femeia îi explica clar ce se va petrece cu el dacă o să continue în acelaşi ritm şi pe la spate se strâmba la ea, iar eu deabia mă abţineam să nu pufnesc în râs. Într-un turneu prin Egipt s-a făcut de râs, la un stabiliment unde poftiseră la negrese, Nelu nu a putut să facă nimic ... când am văzut roşu pe negru mi s-a pitit obiectu ...

            În echipa naţională era senator de drept, fără contracandidat şi la meciul cu Jugoslavia câştigat de România cu 1-0 în echipa de start Nelu NEACŞU, fundaşul stânga a intrat împreună cu 10 jucători de la CCA (Casa Centrală a Armatei), ceea ce era un succes deosebit. Ieşirea lui din naţională s-a făcut din două motive: refuzul de a juca la CCA şi un gest destul de mărunt, dar nepoliticos la adresa lui Corneliu MĂNESCU, general la vremea aceea care nu a înţeles gluma unui fotbalist extrem de talentat şi l-a exclus din naţionala care avea mare nevoie de el la ora aceea. Asemenea proceduri au fost din păcate specifice fotbalului românesc şi au costat mult, fiind făcute chiar de antrenori cu mare probotate profesională, dar care nu au ştiut să se coboare la nivelul fotbaliştilor foarte talentaţi şi de acolo să înceapă munca de educaţie prin metode subtile nu cu tancurile. Exemplu cel mai grăitor este cel al unui trio care a privat fotbalul românesc de un mare succes şi care sunt cu toţi vinovaţi, chiar dacă nu în mod egal: Antrenor profesorul Angelo NICULESCU, jucători Rică RĂDUCANU şi Gicu DOBRIN care au participat formal sau deloc la jocurile mundialelor din Mexic în groapa leilor de la Guadalahara, lăsând locul unor jucători care nu meritau nici să le încheie şireturile.

            Nelu NEACŞU a jucat în multe din meciurile glorioase ale Petrolului Ploieşti, dar cel jucat împotriva arădenilor de la UTA şi disputat din nu mai ştiu ce motive pe actualul stadion Lia MANOLIU a fost frişca de pe tort. Toată echipa a jucat extraordinar, dar mai ales Nelu şi spre final la scorul incredibil de 10-0 Lică BĂDULESCU a executat din marginea careului de 16 metri o foarfecă pe spate catapultând mingia la păianjen stabilind scorul final la 11-0, spre stupefacţia spectatorilor care nu ştiau ce să mai creadă, dacă visează sau este adevărat că "bătrâna doamnă" poate fi umilită în aşa hal de gâzari. Alte meciuri memorabile jucate de el au fost 4-3 pe Republicii cu Gremio Porto Alegre din Brazilia şi la Ploieşti 3-1 cu F.C. LIVERPOOL, 7-0 cu Corvinul Hunedoara, 6-1 cu CCA, 7-1 cu Poli Timişoara.

            Spre sfârşitul carierei de fotbalist, venit prematur din cauza băuturii, a fost lăsat la vatră la concitadina Concordia Ploieşti echipă de divizia secundă patronată de Uzina de Utilaj Petrolier "1 Mai", care prin conducerea colectivului sportiv i-au asigurat un salariu bun şi condiţii de viaţă decente, gesturi la care din păcate Nelu nu mai putea să răspundă corect sau coerent din cauza alcoolismlui avansat de care suferea. L-am văzut ultima dată în holul restaurantului Nord într-o stare deplorabilă şi am discutat cu el cu lacrimi în ochi la care el zicea ... inginerule, te rog nu mă certa şi tu că toţi aruncă cu pietre în mine acum, cei care cu ani în urmă erau în stare să-mi lingă degetele ...  Am spus că nu îl cert, fiindcă pe vremea când lucram la cooperativa radio din centru oraşului şi venea pe la mine, era singurul care vorbea blând cu fosta prostituată Florence, una din cale mai frumoase femei din oraş, care decăzuse din băutură şi dezechilibru nervos comportându-se ca atare.  Când montată de Marcel radiofonistul Florence venea la Nelu să-l întrebe când se căsătoresc, acesta îi răspundea cu mare blândeţe că trebuie să se ducă la doctor ca să se facă bine, dar să fie sigură că el o aşteaptă şi chiar dacă îl lua în braţe nu o respingea. Când a auzit lucrurile astea Nelu a început să plângă mărturisind că nu credea că o să ajungă în halul în care era şi avea puterea să recunoască şi să regrete. Ulterior când am cunoscut-o pe Sila soţia lui, o femeie frumoasă şi deşteaptă, aceasta mărturisea cum în acea perioadă stările lui Nelu alternau de la inconştienţă la trezire totală la realitate, urmate de regrete, realizând că a fost în Ploieşti un suveran neîncoronat şi ajunsese mai jos decât un nimic.