Nelu
NEACȘU
Nelu NEACȘU a fost cel mai
talentat produs al fotbalului ploieștean din toate timpurile, îl făcuse mama
lui fotbalist. Avea o statură potrivită, detentă, o apreciere exactă și
rapidă a ceea ce se petrece pe teren, o tehnică superioară, o intuiție
deosebită, un tupeu deosebit bazat pe o condiție fizică bună și mai ales un
stop pe piept nemaivăzut de mine la alți fotbaliști, se lipea mingia de
pieptul lui. Cu toate că a jucat numai pe stânga, apărător sau mijlocaș dacă
era neglijat de echipa adversă marca goluri, având un simț deosebit al
traiectoriilor balonului. Era un băiat vesel pus tot timpul pe șotii nemarcat
de importanța vreunui meci oricât de important ar fi fost spunând cu
meciurile sunt ca trenurile și femeile. Acest psihic echilibrat îi dădea o
superioritate evidentă, un ascendent moral asupra adversarilor, coechipierilor
și chiar arbitrilor, pe teren era un senior necontestat. La un meci pe Giulești,
celebrul fundașul rapidist Tache MACRI, care era recunoscut ca un dur i-a luat
la șmotru pe atacanții petroliști care efectiv au fost timorați. Sesizând
acest lucru Nelu NEACȘU și-a făcut drum prin zona lui Tache și în vreo două
faze l-a jumulit așa de frumos și prompt de pene, că nici spectatorii sau
arbitrul nu au zis nimic, o facea într-o manieră personală și discretă, fără
însă să pericliteze integritatea corporală a adversarului. La una din faze
l-a atacat piept la piept și Tache efectiv a fost proiectat la distanță.
Destul de repede după această punere la punct Petrolul a marcat egalând,
rezultat cu care s-a încheiat jocul la sfârșitul căruia, Tache a venit și a
dat măna cu Nelu, în realitate erau buni prieteni, dar pâna la copii din
echipă care trebuiau menajați. Ceva asemănător am văzut în timp ce eram
internat la Spitalul Floreasca din București de unde se vedea pe Stadionul
Dinamo, la un meci Dinamo-Jiul Petroșani. La pauză 3-0 pentru Dinamo, atacanții
minierilor au fost pur și simplu desființați fizic de dinamoviști cu consimțământul
arbitrului. Imediat după pauză antrenorul l-a mutat în centrul liniei de atac
al minierilor pe celebrul stoper PANAIT, un jucător dur și ca rezultat într-o
jumătate de repriză apărarea dinamovistă a fost pulverizată fizic și chiar
tehnic, iar Jiul a egalat, scor final Dinamo-Jiul 3-3.
Marea obsesie a lui Nelu NEACȘU nu
a fost din păcate una singură, femeile și vinul. Având un aspect fizic
foarte plăcut și bani căcălău (precum spunea Marina CRILOVICI într-o
telegramă prin care anunța că nu se mai întoarce în România), își
permitea să abordeze orice categorie de femei de la cele mai sofisticate la
cele mai simple. Îmi amintesc că mi-a prezentat o tânără doctoriță din
București superbă ca femeie, educată, rafinată care cu toate că el nu era
de nasul ei, dorea să se căsătorească cu el ca să-l mai potolească în
special cu băutura, care încetul cu încetul a luat amploare cu efecte asupra
greutății și a condiției fizice. Nici nu a vrut să audă de doctoriță, cu
toate că femeia îi explica clar ce se va petrece cu el dacă o să continue în
același ritm și pe la spate se strâmba la ea, iar eu deabia mă abțineam să
nu pufnesc în râs. Într-un turneu prin Egipt s-a făcut de râs, la un
stabiliment unde poftiseră la negrese, Nelu nu a putut să facă nimic ... când
am văzut roșu pe negru mi s-a pitit obiectu ...
În echipa națională era senator
de drept, fără contracandidat și la meciul cu Jugoslavia câștigat de România
cu 1-0 în echipa de start Nelu NEACȘU, fundașul stânga a intrat împreună
cu 10 jucători de la CCA (Casa Centrală a Armatei), ceea ce era un succes
deosebit. Ieșirea lui din națională s-a făcut din două motive: refuzul de a
juca la CCA și un gest destul de mărunt, dar nepoliticos la adresa lui
Corneliu MĂNESCU, general la vremea aceea care nu a înțeles gluma unui
fotbalist extrem de talentat și l-a exclus din naționala care avea mare nevoie
de el la ora aceea. Asemenea proceduri au fost din păcate specifice fotbalului
românesc și au costat mult, fiind făcute chiar de antrenori cu mare probotate
profesională, dar care nu au știut să se coboare la nivelul fotbaliștilor
foarte talentați și de acolo să înceapă munca de educație prin metode
subtile nu cu tancurile. Exemplu cel mai grăitor este cel al unui trio care a
privat fotbalul românesc de un mare succes și care sunt cu toți vinovați,
chiar dacă nu în mod egal: Antrenor profesorul Angelo NICULESCU, jucători Rică
RĂDUCANU și Gicu DOBRIN care au participat formal sau deloc la jocurile
mundialelor din Mexic în groapa leilor de la Guadalahara, lăsând locul unor
jucători care nu meritau nici să le încheie șireturile.
Nelu NEACȘU a jucat în multe din meciurile glorioase ale Petrolului Ploiești, dar cel jucat împotriva arădenilor de la UTA și disputat din nu mai știu ce motive pe actualul stadion Lia MANOLIU a fost frișca de pe tort. Toată echipa a jucat extraordinar, dar mai ales Nelu și spre final la scorul incredibil de 10-0 Lică BĂDULESCU a executat din marginea careului de 16 metri o foarfecă pe spate catapultând mingia la păianjen stabilind scorul final la 11-0, spre stupefacția spectatorilor care nu știau ce să mai creadă, dacă visează sau este adevărat că "bătrâna doamnă" poate fi umilită în așa hal de gâzari. Alte meciuri memorabile jucate de el au fost 4-3 pe Republicii cu Gremio Porto Alegre din Brazilia și la Ploiești 3-1 cu F.C. LIVERPOOL, 7-0 cu Corvinul Hunedoara, 6-1 cu CCA, 7-1 cu Poli Timișoara.
Spre sfârșitul carierei de fotbalist, venit prematur din cauza băuturii, a fost lăsat la vatră la concitadina Concordia Ploiești echipă de divizia secundă patronată de Uzina de Utilaj Petrolier "1 Mai", care prin conducerea colectivului sportiv i-au asigurat un salariu bun și condiții de viață decente, gesturi la care din păcate Nelu nu mai putea să răspundă corect sau coerent din cauza alcoolismlui avansat de care suferea. L-am văzut ultima dată în holul restaurantului Nord într-o stare deplorabilă și am discutat cu el cu lacrimi în ochi la care el zicea ... inginerule, te rog nu mă certa și tu că toți aruncă cu pietre în mine acum, cei care cu ani în urmă erau în stare să-mi lingă degetele ... Am spus că nu îl cert, fiindcă pe vremea când lucram la cooperativa radio din centru orașului și venea pe la mine, era singurul care vorbea blând cu fosta prostituată Florence, una din cale mai frumoase femei din oraș, care decăzuse din băutură și dezechilibru nervos comportându-se ca atare. Când montată de Marcel radiofonistul Florence venea la Nelu să-l întrebe când se căsătoresc, acesta îi răspundea cu mare blândețe că trebuie să se ducă la doctor ca să se facă bine, dar să fie sigură că el o așteaptă și chiar dacă îl lua în brațe nu o respingea. Când a auzit lucrurile astea Nelu a început să plângă mărturisind că nu credea că o să ajungă în halul în care era și avea puterea să recunoască și să regrete. Ulterior când am cunoscut-o pe Sila soția lui, o femeie frumoasă și deșteaptă, aceasta mărturisea cum în acea perioadă stările lui Nelu alternau de la inconștiență la trezire totală la realitate, urmate de regrete, realizând că a fost în Ploiești un suveran neîncoronat și ajunsese mai jos decât un nimic.