Discurs ţinut la Ateneul Român pe 13 decembrie 1990.

Distinse şi Stimate Doamne, Stimaţi Domni,

            Astăzi 13 decembrie se împlinesc 7 ani de când în mod dramatic şi neaşteptat ne-a părăsit poetul naţional contemporan, Nichita STĂNESCU.
            Pentru început doresc să mulţumesc bunului Dumnezeu care ne-a dat gândul şi tăria nouă şi unui mare număr de iubitori ai poetului şi operei sale să finalizăm această comemorare, întrucât Fundaţia "Nichita STĂNESCU" şi-a asumat cu acest prilej misiunea de onoare de a iniţia şi propune un mod exemplar de ilustrare a acestui moment. Comemorarea a început săptămâna trecută la Ploieşti, la Liceul Ion Luca GARAGIALE unde Nichita şi-a săvârşit liceul, a urmat un parastas la Biserica Sfânta Vineri şi cu toate că Fundaţia "Nichita STĂNESCU" este săracă, nu are un sediu, pentru a face o bucurie lui Nichita, cu sprijinul unor colaboratori de suflet, am cumpărat un televizor pentru a fi dat de pomană Azilului de Bătrâni din Mislea. Mi-am permis să relatez acest amănunt cu un gând curat: Fundaţia "Nichita STĂNESCU" a făcut un gest de caritate cu mijloace modeste şi vă propune dumneavoastră să o continuaţi … la Azilul de Bătrâni din Mislea.
            Ieri şi astăzi la Biserica Sf. Silvestru şi la Cimitirul Belu s-au oficiat slujbe şi s-a făcut un parastas întru pomenirea poetului. Astăzi la ora 10 în parcul de pe Calea Victoriei Nr. 180 a fost dezvelit bustul lui Nichita, realizat de domnul sculptor Paul VASILESCU căruia îi exprimăm întreaga noastră gratitudine şi sperăm ca în curând parcul va primi numele lui Nichita STĂNESCU.
            Încă din 13 decembrie 1983, conştiinţele treze au gândit ca priveghiul să aibă loc în clădirea Ateneului Român pentru a marca însemnătatea excepţională a operei şi personalităţii creatorului dispărut şi pentru a se oferi posibilitatea unui omagiu naţional. Neîmplinirea acestei datorii sacre a culturii româneşti este motivul principal care a obligat Fundaţia "Nichita STĂNESCU" să apeleze la instituţii fundamentale ale culturii şi spiritualităţii româneşti pentru reconsiderarea atitudinii naţionale pe măsura valorii emblematice a poetului. În acest sens Fundaţia "Nichita STĂNESCU" a lansat un apel Patriarhiei Române, Parlamentului României, Academiei Române, Ministerului Culturii, Uniunii Scriitorilor, Ateneului Român, Radio Televiziunii Române prin care sugera investirea ocaziei ce ni se oferea cu atribute proprii consacrării depline, prin implicarea amplă a mass mediei, comemorarea la scară naţională şi stabilirea Ateneului Român ca spaţiu de organizare a omagierii.
            Mulţumim celor care trecând peste momentele dure ale momentului cu care ne confruntăm ne-au ajutat nu numai cu sufletul şi gândul, dar şi cu amândouă mâinile şi lor le datorăm noi, dar mai ales dumneavoastră faptul că ne aflăm la această ora aici împreună … să le ţină Dumnezeu obiceiul.
            Vă mulţumim Domniilor Voastre care prin prezenţa la această omagiere ne faceţi să simţim că efortul nostru nu este zadarnic, că sufletul generos, plin de omenie şi bunătate al lui Nichita sădit în inimile dumneavoastră dă roade.
            Regretăm faptul că imobilizată la pat, mama poetului, distinsa şi venerabila doamnă Tatiana STĂNESCU nu este printre noi şi îi transmit însănătoşire grabnică în numele nostru al tuturor, în numele Fundaţia "Nichita STĂNESCU", care s-a constituit în ziua în care dânsa împlinea 80 de ani şi a cărei membră de onoare este.
            Înainte de începerea spectacolului vă rog să păstrăm un moment de reculegere pentru poetul Nichita STĂNESCU şi pentru cei care jertfindu-şi viaţa anul trecut ne-au permis nouă astăzi, să fim aici. Şi aş dori să adaug şi pe cei care şi-au jertfit sănătatea, integralitatea corporală, care suferă astăzi, vor suferi mâine şi poimâine, pentru care orice am spune, orice am face, este mult prea puţin.
            …………….
            În încheiere vă solicit un efort de concentrare şi să ne închipuim că eu tai panglica imaginară care desparte scena de sală, că dumneavoastră vă urcaţi cu toţii pe scenă împreună cu vorbitorii, cu artiştii, cu muzicienii, că nu mai suntem noi şi dumneavoastră, că suntem numai noi şi Nichita STĂNESCU şi dacă cineva va greşi cu ceva suntem numai noi şi între noi o să ne iertăm mai uşor.
                                                Preşedintele Fundaţia "Nichita STĂNESCU"
                                                                   Mircea GOCIMAN