Un ciob de sticlă a stat în capul lui Nichita Stănescu vreo cinci ani !

La discuţie au luat parte: Dna. Tatiana Stănescu, mama poetului, Cristina Stănescu, sora poetului, Magdalena Petrescu, prima soţie a poetului, mama acesteia Dna Elena Petrescu şi Mircea Gociman.
......................
Cristina: Dar, Nini a avut un ciob de sticlă în cap când a venit de la armată. Zice, mamă mă doare ceva aici, spală-mă frumuşel pe cap. Ce se întâmplase ? ... era mama în pod, întindeau rufele ...
Dna. Tatiana: Nu dragă, nu încurca lucrurile, Nini era la şcoală şi un coleg de la Liceul Sfinţii Petru şi Pavel, i-a trântit de la etaj o sticlă de bere şi s-a spart în cap ... şi era Domnul Dumitrescu parcă secretar.
Mircea Gociman: Da, Domnul Dumitrescu.
Dna. Tatiana: Domnul Dumitrescu mi-a dat telefon, că Nini e cu capul spart şi să vină Culae să-l ia. L-a dus aicea la Spital, era Doctorul Păsculescu, care i-a scos cioburi, i-a prins în copcii, l-a ras pe aici aşa ... şi în sfârşit i-a trecut. Când a făcut armata, a venit de la armată ... mamă mă doare, mă doare aicea rău ... zic ... să mergem la un medic. Da zic să te spăl întâi pe cap că venise. Şi când l-am spălat pe cap, nu ştiu cum am apăsat, a ţipat el tare şi i-a ieşit un ciob !
Cristina: După nu ştiu câţi ani !
Dna Elena Petrescu: Rămăsese în cap !
Dna Tatiana: Rămăsese un ciob
Mircea Gociman: Ăla vechi ?
Dna. Tatiana:
Rămăsese un ciob, ăla vechiul, a stat el probabil culcat ciobul şi pe urmă s‑a ridicat în sus nu ştiu cum. Şi zic hai să te spăl pe cap să mergem la medic şi când l-am spălat pe cap, nu ştiu cum am apăsat a ieşit de acolo.
Cristina: A ţipat la tata, Culae, zice i-am scos un ciob din cap după ani de zile de la Petru şi Pavel.
Magdalena: În timpul instrucţiei militar, ciobul s-a răzvrătit şi s-a ivit. La Ineu făceau ei armata.
Dna. Tatiana: La Ineu, da şi venise slab de acolo şi bolnav, ... avusese ... şi avea burta lipită se şira spinării, degeaba îi zicea grasu ... pe urmă s-a îngrăşat el spre bătrâneţe, dar a venise foarte slab de acolo.
                                   Transcris de Mircea Gociman după o înregistrare pe o casetă audio