agapa_xxv

Cuvântări
Nichita Stănescu
Eugen Simion


    Ca organizator principal al acestei agape, ca şi al tuturor celorlalte agape ale promoţiei 1952, doream să pregătesc tuturor o surpriză, prin propunerea ca seria noastră să poarte numele marelui poet naţional contemporan, Nichita STĂNESCU, colegul de liceu şi prietenul nostru. Cum fără prezenţa lui Nichita această propunere era lipsită de întregul conţinut, m-am asigurat că pot să-l aduc la această întâlnire. Am discutat cu el cu o lună înainte şi nu numai că a fost de acord, dar a fost foarte încântat să-şi vadă colegii de liceu şi profesorii pe care îi iubea, să revadă liceul lui drag şi mai ales Ploieştiul, despre care a vorbit în toate ocaziile aşa de frumos cum, după ştiinţa mea, nu a mai vorbit nici un copil al oraşului găzarilor. Între primul anunţ şi data reuniunii am mai fost pe la el de vreo două ori şi mereu mă întreba despre programul pe care îl pregăteam, dându-mi sugestii utile pe care le-am folosit efectiv şi întărindu-mi convingerea, nu numai că dorea din tot sufletul lui să vină, dar chiar că va veni. Cu două zile înainte de agapă m-am prezentat la el împreună cu fiul meu Alexandru ca să-l luăm la Ploieşti, dar cu o oarecare întârziere provocată de o pană năzdrăvană de cauciuc şi după ce l-a pupat de o mie de ori pe Alexandru, m-a îmbrăţişat şi pe mine spunându-mi: Bre, de abia vă aşteptam, credeam că nu mai veniţi.
Înainte să luăm drumul ploieştiului a trebuit să respect traseul tradiţional prin Bucureşti pe care-l făceam cu Alexandru şi am trecut pe la Magazinul Copiilor din faţa Casei Centrale a Armatei. Acolo, Alexandru cu Nichita, pe post de copil, au dat un spectacol grandios, mai ales că anunţată de unul dintre angajaţi, a venit imediat o directoare a magazinului, care i-a încurajat din plin nu numai privindu-i cu dragoste, dar participând în unele momente la joaca unui copil mic şi a unuia mare. La plecare, Nichita, după obiceiul lui, i-a cumpărat tot magazinul lui Alexandru, dar eu l-am temperat şi l-am lăsat să plătească numai o barcă cu motor electric acţionată de baterii şi încă o jucărie, iar eu i-am mai luat vreo două ca să plece copilul mulţumit, el de jucăriile primite, Nichita că s-a jucat cu Alexandru şi vine la Ploieşti, iar eu că îl aduc pe Nichita la Ploieşti pentru agapa noastră. Pe drum nu am putut discuta nimic cu Nichita, fiindcă s‑au aşezat în spate jucându-se în fericire cu noile jucării primite şi ar fi fost un sacrilegiu să le întrerup o joacă aşa de frumoasă pe care aş fi fericit ca Alexandru să nu o uite niciodată Ce copil a avut şansa să se joace în doi cu marele poet, cu bardul de la Ploieşti ! Am condus cu mare grijă şi fără grabă, fiindcă aveam la bord comoara familiei mele şi o comoară a tuturor românilor, pe care trebuia să le conduc cu maximă siguranţă, în pofida strigătelor şi urletelor pe care le produceau cei doi, care se jucau de mama focului. Când am ajuns la barieră şi nările ni s-au umplut de mirosul specific de benzină, Nichita s-a trezit din reveria jocului de copil şi am admirat oraşul nu pentru frumuseţea lui, ci pentru că era oraşul copilăriei noastre, oraşul nostru, după care am admirat castanii de pe bulevard, de data aceasta ceva într‑adevăr superb şi am ajuns acasă. Am discutat cu mama şi cu soţia mea Ica, pe care Nichita o cunoştea şi extrem de repede a apărut Alexandru care umpluse baia cu apă şi au mai tras o joacă, mai scurtă, cu barca. După ce am mâncat, Nichita mi-a scris o recomandare de intrare în partid, fiindcă zicea că dacă eu am ambâţ şi nu vreau să intru, e treaba mea, dar având un copil trebuie să mă gândesc la viitorul lui şi să nu fie copilul unui nemembru de partid. Spre seară l-am condus acasă, unde doamna Tatiana STĂNESCU ne-a primit cu atâta căldură de parcă ar fi venit de la Bucureşti nu fiul ei, ci cei doi fii ai ei, iar acest lucru a fost emoţionant, mai ales că nu o văzusem de mult timp, probabil de pe vremea când eram elevi, de peste 25 de ani, dar am constatat că pierduse puţin din frumuseţea dânşii iar la distincţie, mai adăugase câteva fire de păr alb.
Cu multe săptămâni înainte, identificasem mormintele profesorilor, ale colegilor Dan SOLOMON şi Uwe ZARGES, pe care le-am vizitat şi aranjat pentru a fi în stare bună la vizita pe care urmam să o facem cu colegii noştri. Mormintele erau relativ îngrijite şi acolo unde nu, am intervenit noi. De exemplu, la profesorul Eusebie PREDA, am făcut chiar o cruce nouă, pentru ca profesorii şi colegii noştri să nu fie dezamăgiţi de starea mormintelor unor oameni la care noi am ţinut mult. Nelu POPA care m-a ajutat întotdeauna eficient şi fără prea multe discuţii, s-a deplasat la Cosminele unde a găsit mormântul profesorului Nicolae SIMACHE în stare jalnică, cu crucea căzută de la cutremur şi l-a mobilizat pe primar să-l pună la punct. În ziua în care am fost în pelerinaj cu colegii la cimitire, mormintele erau în stare exemplară, au fost depuse flori şi am aprins lumânări la mormintele profesorilor: Eusebie PREDA, Costel IONESCU, Vasile DUMITRESCU-ŞTEFEŞTI, Gheorghe CANCIU ale colegilor Dan SOLOMON şi Uwe ZARGES la Cimitirele Viişoara, Bolovani şi Catolic. Apoi cu un convoi impresionant, format din 27 de maşini ale colegilor mei, împreună cu profesorii Andrei VIJOLI, Ion GRIGORE, Nicolae TAŞCĂ, Eugen POP şi Gheorghe MĂTUŞA ne-am deplasat spre Cosminele pentru a duce flori şi a aprinde o lumânare la mormântul marelui profesor Nicolae SIMACHE, profesorul tuturor şi dirigintele clasei mele C. Pe drum am trecut pe Valea Cosminelor şi mi-am amintit cu nostalgie de frumoasele cuvinte cu care domnul SIMACHE ne-o descria şi acum văzând-o, în realitate, am realizat că nu exagera cu nimic, era minunată. În anii care au urmat, am mai trecut pe acolo duminica, atunci când făceam o ieşire la aer curat, fiindcă locurile erau extrem de frumoase şi atmosfera relaxantă, în plus îmi amintea de marele dispărut pe care l‑am apreciat şi iubit. Toţi cei şapte ani de istorie din liceu i-am făcut numai cu domnul SIMACHE, ce şansă minunată şi unică, dacă mai adaug că doi ani mi-a fost şi diriginte. La Cosminele ca şi la celelalte cimitire, atmosfera a fost înălţătoare şi emoţionantă, iar faptul că prienenul meu Horia ROŞCA şi el fost elev al liceului nostru, fotograful oficial al întâlnirii, a făcut fotografii foarte reuşite şi chiar diapozitive, la manifestările din ambele zile, a împlinit acest gând pios al meu care s-a realizat exemplar, sunt fericit că am avut această idee. Printre fotografii a rămas celebră cea făcută lui Nichita cu Eugen SIMION care a fost reprodusă în multe cărţi şi reviste fiind considerată fotografia etalon a relaţiilor dintre cei doi. Am rămas cu o singură umbră fiindcă aveam acasă un diapozitiv în care se vedea cum Nichita STĂNESCU aprinde o lumânare la mormântul marelui său dascăl, naşul lui literar Nicolae SIMACHE, pe care-l arătam cu mândrie tuturor celor apropiaţi de mine şi de promoţia noastră, până când cineva îndrăgostit prea mult de acest superb diapozitiv l-a luat. Mă doare nu numai pierderea lui, dar mă doare faptul că după el doream să fac în cadrul Fundaţiei Nichita STĂNESCU o vedere în câteva zeci de mii de exemplare, acum după revoluţie, fiindcă înainte, Nichita aprinzând o lumânare lângă o cruce era departe de gustul imbecililor care ne diriguiau. Tu care ai luat diapozitivul sau tu care, întâmplător, îl ai în casă de cine ştie unde, adu-l rogu‑te înapoi că să facem din el o vedere de care să se poată bucura zeci de mii de oameni văzându-l, pios, pe Nichita la mormântul profesorului lui, al naşului lui literar Nicolae SIMACHE şi vei fi iertat fiindcă nu ai ştiut ce faci într-un moment de rătăcire, iar dacă eu nu voi mai fi să fii blestemat dacă ai citit aceste rânduri şi nu faci tot posibilul ca după acel diapozitiv să se facă vederi ! Ziua întâi s-a finalizat la Restaurantul din pădurea Păuleşti unde am servit o gustare şi cei care nu erau conducători auto, un pahar de vin. L-am întâlnit acolo, la Păuleşti, pe Mirel ZAMFIRESCU celebrul pictor, elev al liceului cu doi ani mai mic decât noi, prieten apropiat cu Nichita, care m-a felicitat pentru ideea omagierii profesorilor dispăruţi şi a regretat fiindcă ar fi parcurs cu noi traseul dacă ştia din timp. Nichita avea o manieră personală de a mulţumi aşa că, după terminarea agapei de a doua zi, când mi-a comunicat că se întoarce la Bucureşti cu Valerică PÂRVAN, în care eu aveam mare încredere, m-a îmbrăţişat spunând doar … bravo, mă GOCI, sunt fericit că n-am scăpat această ocazie unică. Spre marea mea surpriză am primit cu ocazia Anului Nou o felicitare din partea lui Nichita, fapt care m-a surprins, fiindcă nu prea făcea el politeţuri din astea cu prea multă lume şi mai ales am fost nedumerit de metoda prin care a făcut rost de adresa mea. O păstrez cu pioşenie ca pe o dovadă de apreciere din partea lui Nichita care făcea extrem de rar aşa ceva. Când ne‑am revăzut în anul următor, i‑am mulţumit pentru felicitare şi la comentariul meu că nu trebuia să se deranjeze mi-a spus: Ţi-am trimis pentru că tu, GOCI, ai fost marele artizan al unei reuniuni de neuitat şi nu cred că aşa ceva s-a mai făcut vreodată în România … să o consideri ca mulţumirea mea pentru realizarea ta strălucită … Şti, domnul profesor GRIGORE zice că eu sunt catalizatorul promoţiei noastre … Vorbe meşteşugite şi adevărate ca la nea GRIGORE, mai rar, bre, GOCI !
Discursul inaugural la agapa XXV a promoţiei 1952 din anul 1977
Iubiţii noştri dascăli, dragi colegi, După lupte seculare care au durat mai puţin de 100 de zile, iată visul grupului de organizare împlinit, am reuşit să vă adunăm aici, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la absolvirea liceului. Dragi colegi, va rog să-mi permiteţi ca în numele dumneavoastră să mulţumesc individual iubiţilor noştri dascăli pentru amabilitatea cu care au răspuns invitaţiei noastre.
Tovarăşul profesor Andrei VIJOLI, profesorul nostru iubit de geografie, directorul liceului, directorul sever, dar în acelaşi timp cel care ne-a sfătuit totdeauna şi a ştiut nu numai să mustre şi să pedepsească, dar şi să ierte. În ordine alfabetică:
Tovarăşul profesor Constantin ENCIU profesorul nostru de limba română din ultimii ani, profesorul care ne-a învăţat să ne descurcăm în labirintul unei bibliografii bogate, cum să sistematizăm un material vast, cunoştinţele primite de la dânsul ne-au folosit mult la examenul de admitere. Profesorul care ne-a făcut educaţia muzicală şi care ne-a învăţat să iubim teatrul.
Tovarăşul profesor George Iancu GHIDU, dirigintele unora dintre noi, profesorul de limba franceză stimat, arbitrul eleganţei şi al bunelor maniere. Ne-a făcut să înţelegem cum se învaţă o limbă străină şi vreau să relatez că prin anii 70' am avut ocazia să învăţ limba engleză cu un profesor ultra specializat în metode de predare moderne, care se pretindea excepţional (şi era un profesor de excepţie) … ei bine, în afară de mijloacele electronice auxiliare metoda de predare nu se deosebea cu nimic de … metoda GHIDU. S-a alăturat ideii mele foarte îndrăzneţe, întrerupându-şi tratamentul la Eforie, a venit cu NENOVICI să sărbătorească a 25-a noastră aniversare, după care se va întoarce la tratament. Nu pot exprima în cuvinte mulţumirile noastre !
Tovarăşul profesor Ion GRIGORE, profesorul de matematică iubit şi viceversa, dar admirat de toţi elevii şi colegii săi. De la dânsul am învăţat că în orice situaţie, oricât de grea, o atmosferă optimistă şi o glumă bună prind bine. Toţi care am îmbrăţişat latura tehnică îi suntem profund îndatoraţi pentru modul în care a implantat în noi gândirea logică matematică, pentru modul în care am fost pregătiţi la examenul de admitere. Toţi care nu au îmbrăcat cariere de natură tehnică îi sunt tot profund îndatoraţi fiindcă i-a sfătuit, e drept în termeni mai tari, ce meserie să-şi aleagă. Dintre cei care nu l-au ascultat pe profesorul GRIGORE există totuşi mulţi ingineri, fizicieni şi chiar un profesor de matematică. Pentru profesorul GRIGORE băieţii m-au rugat să-i dau un trandafir cu câţiva spini ...
Tovarăşul profesor Maier KÖRNER profesor de fizică şi chimie căruia toţi de faţă îi datorează faptul că ne-a ordonat sistemul de gândire, ne-a învăţat să judecăm ştiinţific, tehnic. Îi mulţumim!
Tovarăşul profesor Gheorghe MĂTUŞA apreciatul nostru profesor de educaţie fizică, ne-a insuflat dragostea pentru mişcare în aer liber, ne-a învăţat cum trebuie privită problema victoriei sau a înfrângerii nu numai în sport, dar şi în viaţă. Profesorul pe care-l invidiem deoarece în ciuda legilor biologice, refuză să îmbătrânească. Îi mulţumim!
Tovarăşul profesor Eugen POP dascălul nostru de psihologie, profesorul de la care am deprins să descifrăm partea mai ascunsă a lucrurilor, care ne-a edificat asupra faptului că fiecare DA mare conţine în el şi un NU mic. Îi mulţumim !
Tovarăşul doctor Rică STĂNESCU, profesorul nostru drag de igienă, omul care ne-a ajutat să facem paşi în viaţă după terminarea copilăriei. Îi mulţumim în mod deosebit !
Tovarăşul profesor Leonida SÂRBU, profesorul nostru de constituţie, profesorul care pe lângă materia pe care ne-a predat-o, ne-a învăţat să judecăm lucrurile cu răbdare, la rece, să nu ne ambalăm la prima răbufnire, iar prin exemplul dânsului personal a întărit aceasta. Îi mulţumim!
Tovarăşul profesorul Nicolae TAŞCĂ, profesorul nostru de ştiinţele naturii ne-a învăţat omenia şi curajul căci ne spunea "Dacă e vorba să mă bată unul apoi să-i dau măcar eu prima palmă". Profesorul care, la mutarea liceului de la Sfinţii Petru şi Pavel la Comercial, ne-a făcut să defilăm pe "Franceză" cu raţe, bufniţe, cocoşi şi alte animale împăiate, spre deliciul trecătorilor. Vă mulţumim!
Tovarăşul profesorul Constantin ZAHARESCU, profesor de fizică, ne-a iniţiat în tainele fizicii, în modul ştiinţific de gândire. Profesorul la care, fiecare dintre noi a luat teoretic mulţi de 10 fiindcă totdeauna după examinare, monologul începea aşa … păi, frate dragă eu ţi-aş da 10, dar se putea încheia cu …uite îţi dau un patru. Să-i mulţumim tovarăşului profesor ZAHARESCU că a acceptat să vină de la Bucureşti manifestându-şi în felul acesta dragostea pentru noi, dar mai ales pentru oraşul Ploieşti pe care-l iubim cu toţii. Îi mulţumim!
Iubiţii noştri dascăli, dragi colegi, vă mulţumim tuturor că aţi venit cu toţii să sărbătorim un sfert de veac de la absolvirea liceului. Îi mulţumim în special colegului nostru, poetului Nichita STĂNESCU, care în mod indiscutabil este cel mai cunoscut dintre noi toţi, o personalitate marcantă a culturii româneşti. Vă propun să acceptaţi ca promoţia noastră să poarte numele lui Nichita STĂNESCU. (aplauze furtunoase … şi strigăte de bravo!)
Îi mulţumim deasemeni colegului nostru Mircea PETRESCU, şef de catedră şi prorectorul celui mai mare institut de învăţământ superior din ţară, Institutul Politehnic din Bucureşti, care ne face o deosebită cinste prin funcţia pe care o deţine. (aplauze)
Să mulţumim deasemeni colegilor noştri care au venit din diverse colţuri ale ţării: Constantin NENOVICI, inginer la Constanţa care l-a adus pe tovarăşul profesor GHIDU, POPIC Mihai de la Iaşi, Gigi CRAMER de la Baia Mare, MARINESCU Petre de la Bacău, SANDU Costin de la Buzău, COZEA Ilarion directorul intreprinderii Danubiana Giurgiu care ne-a făcut deosebita surpriză să ne aducă aceste batiste pentru care-i mulţumim, TOTOLICI medic la Slănic, STANCIULESCU Ovidiu inginer proiectant la Câmpina, PETRESCU Lucian medic la Târgovişte (POPIC din sală: sper ca COZEA să nu se oprească la batiste şi la următoarea întâlnire să ne aducă nişte cămăşi).
Îmi exprim regretul de a nu fi reuşit să anunţăm şi să aducem la această întâlnire pe toţi colegii noştri cu toate că am încercat, dar acest lucru s-a dovedit peste puterile noastre. Doresc să păstrăm un moment de reculegere în memoria celor care sunt absenţi de la întrunirea noastră, la unele morminte am fost ieri cu o parte din dumneavoastră: profesor Nicolae SIMACHE, profesor Eusebie PREDA, profesor Costel IONESCU, profesor Gheorghe CANCIU, profesor Nicolae LIPCAN, profesor Iosif POP de desen şi ale colegilor noştri Uwe ZARGES, Dan SOLOMON, Adrian ALEXANDRESCU, Ion SANDU, Eremia GRIGORESCU. Doresc să mulţumesc celor care ne-au sprijinit cu entuziasm şi care prin aportul lor mai mic sau mai mare au contribuit la reuşita acestei întâlniri şi vă rog să credeţi că numărul lor este foarte mare, pentru asta nu pot să-l citesc, numai aşa a fost posibil să realizăm această muncă, acest volum mare de muncă.
Dragi colegi, grupul de organizare a făcut tot posibilul ca întâlnirea noastră să se desfăşoare în condiţii optime, succesul întâlnirii va depinde de acum încolo numai de dumneavoastră, dacă din repertoriul glumelor noastre copilăreşti de acum 25 de ani vom lăsa de o parte câteva, aşa fel încât să se simtă bine şi colegii noştri mai susceptibili, succesul este asigurat. Îmi cer scuze pentru această ultimă sugestie.
Acum are cuvântul tovarăşul profesor Leonida SÂRBU şi eu îmi cer scuze dacă am făcut o greşeală de protocol, dar dacă se poate repara … înseamnă că nu este nici un fel de grabă … ar trebui ca dânsul să ne adreseze câteva cuvinte înainte de citirea cataloagelor, nu am ştiut aşa bine … sunt pentru prima dată la 25 de ani (râsete).
În continuare a luat cuvântul profesorul Leonida SÂRBU, director în anul 1948, după care s-a strigat catalogul şi fiecare dintre cei prezenţi a spus câteva cuvinte din care am extras câte ceva, în special pe criterii de calitate a înregistrării şi mai puţin pentru elementele interesante prezentate.
Directorul Leonida SÂRBU
… Am avut o singură grijă, să vă conving să citiţi … eu vă mulţumesc pentru fericita ocazie de a fi împreună cu dumneavoastră, mă bucur că aud atâtea lucruri frumoase despre temele la care participaţi, muncile pe care le duceţi, …
CLASA A            Diriginte Profesor Costel IONESCU
Emilian ANGELESCU … profesor universitar de chimie la Universitatea din Bucureşti … cea mai mare realizare a mea este fiul meu Şerban …
BĂRBULESCU Dumitru Sunt inginer … lucrez la Institutul de Proiectări Prahova, sunt căsătorit de 12 ani, nu am copil, nu am avut ocazia să am această realizare independent de voinţa mea. Îmi exprim plăcerea să fac parte din această promoţie …
BERECHET Vasile Am făcut aviaţie militară timp de 20 de ani, acum sunt pe postul de Control Financiar Intern la o întreprindere din Ploieşti, sunt căsătorit şi am o fetiţă …
La un apel la care s-a răspuns cu întârziere în sală s-a auzit … doarme ? …
CONSTANTINESCU Gheorghe Sunt profesor de geologie-geografie în comuna Puchenii-Moşneni, comuna natală … am fost director 12 ani …
COZEA Ilarion … sunt director la Intreprinderea Textilă Dunăreana Giurgiu … este a treia întreprindere cu care să realizez parametrii proiectaţi … sunt căsătorit, am un flăcău cu care mă mândresc
Profesorul GRIGORE: Ai făcut o şcoală de directori ?
Valentin SZENTENAI: La fără frecvenţă.
DĂNESCU Ion Inginer …
DINESCU Mircea Medic …
GEORGESCU Gheorghe … am o fată care învaţă franceza după cartea de verbe a profesorului GHIDU … ( la vreo lună, după întâlnire, când a trecut prin Ploieşti pe la părinţii lui, Gigel mi-a adus ca un omagiu pentru organizarea întâlnirii o sticlă de whiski scoţian )
GUDUMAC Mircea Sunt inginer elelctrotehnic şi lucrez la Institutul de Cercetare şi Proiectare Electrotehnic din Bucureşti, am un băiat şi o fetiţă …
KAUFMAN Miron, dentist repatriat în Israel, absent la întâlnire
Fredi MERTL … n-a avut vapor …
Valentin SZENTENAI … a pierdut vaporul de Haifa …
MARINESCU Petre Lucrez în învăţământ şi în industrie şi mă ocup cu critica de artă, nu literară … sunt căsătorit şi am o fată de aproape 19 ani …
MERTL Alfred … Sunt medic specialist urolog, cine are nevoie … îmi elaborez teza de doctorat, sunt însurat cu o pediatră, am două fete, la Liceul CARAGIALE amândouă, una de 17 ani dă treapta a doua acum, una de 9 mare gimnastă, a rămas în locul meu la liceu aici şi stau la doi paşi de liceu.
MIHALCEA Constantin … mulţumesc colectivului de organizare şi în special lui GOCIMAN, scumpul nostru coleg, care ca şi la celelalte ocazii s-a ocupat de această muncă dificilă …
MATEI Gheorghe Sunt inginer constructor, proiectant la Institutul de Proiectări Prahova la colectivul de rezistenţă, sunt căsătorit şi am o fată …
PANICAN Aurel … cu acest prilej aş dori să mulţumesc din inimă colegilor care s-au constituit într-un mic comitet de organizare a acestei plăcute şi dorite întâlniri şi totodată mulţumesc domnilor profesori pentru faptul că ne-au îndrumat paşii la vremea respectivă, că ne-au ajutat să ne călăuzim un drum sigur în viaţă, că ne-au oferit prilejul şi plăcerea să fie printre noi astăzi şi le doresc atât dumnealor cât şi colegilor prezenţi să ne întâlnim şi la viitoarele întâlniri de 50 de ani.
POENARU Ion Am urmat electrotehnica … sunt responsabil cu instalaţiile din metroul bucureştean, am o fetiţă de 20 de ani …
POPIC Mihai Sunt inginer constructor, sunt şeful unui şantier la Iaşi, de căsătorit nu mai spun că nevastă-mea e lângă mine, nu-mi tihneşte nimic (e un tip gras aşa că în sală se aud exclamaţii … se vede, se vede). Am o fetiţă de 15 ani, ce spre deosebire de taică-su este foarte deşteaptă …
Profesorul GHIDU … seamănă cu maică-sa.
ROŞU Traian Lucrez la Uzina 1 Mai din Ploieşti şi sunt şef de secţie … am o fetiţă de 11 ani …
SPIRIDON Constantin Sunt inginer la Institutul de Cercetări şi Proiectare pentru Componente Electronice … sunt necăsătorit (aplauze masive şi … copii nu ai ? )
TĂRICEANU Ion … absent …
POPIC Mihai … ăsta a fugit mereu de la ore …
Valentin SZENTENAI … ieri a fost …
TOBOŞ Ion … inginer la Institutul de Organizare Prahova, sunt căsătorit am un copil de 15 ani … mulţumesc domnului profesor KÖRNER pentru cunoştinţele de fizică, deşi nu am urmat latura aceasta a ştiinţei mai puţin exacte îi mulţumesc domnului profesor TAŞCĂ pentru cunoştinţele de la naturale care au făcut ca şi noi inginerii să cunoaştem cât de cât puţină anatomie … cât avem nevoie în familie (rumoare în sală).
VIŞINESCU Virgil Am absolvit facultatea de Chimie Alimentară, lucrez la Întreprinderea de Morărit Panificaţie şi prin munca pe care o desfăşor în fiecare zi pătrund în casa fiecăruia prin pâinea pe care o producem şi care deşi nu este cea mai bună din ţară, sper să fie una dintre cele mai bune aici în Ploieşti … cred că deţin recordul minim … am o fetiţă de un an şi unsprezece luni …
ZAMFIRESCU Gheorghe Sunt inginer … lucrez în petrol, am doi băieţi cu regretul că nu au putut să aibe profesori dintre cei care am avut eu … mulţumesc profesorilor şi îndeosebi domnului profesor TAŞCĂ de la care am învăţat ce înseamnă bunătatea şi omenia.
            CLASA B - Dirigintele ei profesorul Eugen POP îi laudă spunând că din 49 au studii academice 45 dintre care 28 ingineri, 7 medici, 1 arhitect, 1 jurist, 3 economisti, 4 profesori … în total 44 ?.
ARMĂŞESCU Dinu Am urmat dreptul, sunt de 20 de ani judecător în Ploieşti, de 10 ani vicepreşedinte la judecătoria Ploieşti, unii mă înjură, însurat de două ori pe propria experienţă, am un copil, copilul a trecut în clasa 5-a şi dacă domnul profesor de matematică ar mai fi fost în funcţie …
                                    Profesorul GRIGORE … păi, sunt în funcţie (hohote de râs)
BAICAN Ştefan Sunt medic pentru tehnică de terapie intensivă la Spitalul Clinic 23 August, sunt căsătorit şi am o fetiţă de 12 ani …
BORDEANU Stelian Sunt cercetător ştiinţific la Institutul pentru Economia Comerţului şi Turismului, m-am specializat în probleme de marketing şi de elaborarea de modele matematice pentru prognoză. Am un băiat de 14 ani … mă ocup de el ca să rezolve probleme din Gazeta Matematică …
BUNEA Ştefan Sunt inginer proiectant principal la Institutul de Proiectare Rafinării din Ploieşti, sunt căsătorit şi am o fată de 16 ani ...
CRAMER Gheorghe Sunt geolog şef la exploatarea Nistru din Maramureş şi sunt foarte emoţionat cu ocazia acestei întâlniri, e prima la care particip după cei 25 de ani. Mulţumesc tuturor domnilor profesori pentru ceea ce au făcut pentru noi şi îmi cer scuze pentru necazurile pe care cu alţi colegi probabil le-am făcut şi îmi exprim regretul că copii mei nu pot urma cursurile acestui liceu. Unul trece în clasa 5-a celălalt trece în clasa 9-a … cel mare cel puţin îşi exprimă dorinţa de a face fizică-matematică, probabil că de data asta proverbul cu aşchia nu se potriveşte … nu ştiu cum o să fie până la urmă întrucât încearcă să facă şi sport aşa că s-ar putea în loc de fizică să urmeze educaţia fizică … rămâne de văzut.
DIACONESCU Gheorghe Sunt inginer cu facultatea de hidrotehnică, lucrez în cadrul Consiliului Popular, sunt căsătorit şi am doi copii care învaţă la Liceul Dobrogeanu-Gherea, pe care doresc să-i aduc la liceul la care am învăţat şi eu. Mulţumesc colegilor şi în primul rând profesorilor care sunt prezenţi aici pentru sprijinul pe care ni l-au dat în timpul liceului şi aşa cum a spus şi tovarăşul director SÂRBU, eu am fost unul din acei copii proveniţi dintr-un mediu rural, de ţărani săraci, care cu timpul, au mai fost pe la chiaburi, dar nu erau. Lucru pentru care am avut de suferit în prima parte şi am fost nevoit să fac facultatea după trei ani. Doresc să mărturisesc că sunt mândru de profesorii pe care i-am avut şi de colegii pe care îi am, de profesorii prezenţi aici … cu mare dragoste şi cu deosebită satisfacţie şi mândrie, povestesc copiilor ce profesori am avut şi ce colegi am. Le doresc sănătate la toţi!
DROSU Mihai Sunt inginer metalurg, lucrez la Uzina Vulcan de la absolvire şi până în prezent, anul acesta împlinesc 20 de ani, actualmente sunt director adjunct, sunt mulţumit de meseria pe care am ales-o … sunt căsătorit cu o colegă de facultate, deci am vechime şi în această activitate. Cea mai mare realizare a mea consider că este fiul meu de 11 ani şi jumătate care trece în clasa a 6-a şi care învaţă mai bine decât tatăl lui. Iar în ceea ce priveşte această retrospectivă 25 consider că este emoţionantă această întâlnire şi cred că toţi trăim aceste momente interioare şi mulţumesc profesorilor noştri cu care ne-am mândrit atunci când a fost vorba de liceul nostru din Ploieşti şi cu care ne mândrim acum pentru realizările mai mari sau mai mici pe care le avem. Ţin să mulţumesc în mod deosebit domnului profesor GRIGORE care a reuşit să-mi reorienteze drumul în viaţă şi anume de unde aveam de gând să merg pe o latură umanistă, m-am ambiţionat să merg pe latura tehnică. De asemeni mulţumesc domnului profesor ENCIU, absent aici, care a reuşit să ne dea bagajul necesar de cultură, de literatură astfel că în anumite situaţii, noi inginerii, să nu fim handicapaţi în anumite cercuri de medici, profesori sau intelectuali … (mare rumoare)
DUMITRESCU Sergiu Sunt inginer în electronică … am un băiat de 15 ani la Liceul Mihai Viteazul.
FLORESCU Gabriel Sunt inginer mecanic, lucrez în ministerul …
GHEMENT Octav Sunt de 13 ani medic, în prezent sunt medic de întreprindere la Întreprinderea Forestieră Măneciu-Ungureni, sunt căsătorit de 12 ani, am patru copii, cred că deţin recordul … cel mai mic are 4 ani, cel mare 9 ani. Mi-a plăcut foarte mult să nu stau în aer poluat şi de aceea am preferat mediul rural, mă împac foarte bine … şi acolo oamenii au nevoie de îngrijiri. Ţin să mulţumesc foarte mult domnilor profesori care ne-au ajutat să ne însuşim o cultură solidă şi care ne-a folosit pretutindeni în viaţă. Mulţumesc de asemenea foarte mult organizatorilor şi colegilor care au venit la această întâlnire şi care mi-au prilejuit mari emoţii. Doresc tuturor să ne întâlnim peste 25 de ani la a 50-a aniversare poate că în condiţiile actuale de sporire a longevităţii mulţi dintre noi vor reuşi să ne întâlnim. Locuiesc în Măneciu-Ungureni şi sunt pe un traseu turistic important, doresc ca toţi colegii, locuiesc la dispensar, care trec pe acolo, şi cadrele didactice să poftească pe acolo pe la mine că am …
MĂRGĂRIAN Varujan Sunt medic, lucrez la Spitalul Alexandru Sahia din Bucureşti, sunt căsătorit şi am un copil care are aproape 17 ani şi, paradoxal, îi place matematica.
MILIUTIN Sergiu Sunt inginer şef de secţie la Întreprinderea de Carotaj şi Perforare din Ploieşti, întreprindere cu profil de investigare geofizică a sondelor de petrol şi gaze şi cu lucrări de punere în funcţiune a aceloraşi sonde. Sunt căsătorit, fără copii. Doresc să folosesc acest prilej pentru a-mi aduce mulţumirea pentru tovarăşii profesori în eforturile de formare a noastră ca oameni. De asemeni doresc să mulţumesc colegilor pentru că s-au preocupat pentru a organiza şi realiza această întâlnire pe care o doresc reeditată cât mai curând.
NEGULESCU Ştefan Sunt proiectant principal al Uzina de Utilaj Chimic din Ploieşti, căsătorit, fără copii. Vă mulţumesc tuturor că ne-am cunoscut, aşa de mulţi ani, am reuşit să ne vedem acum şi ne vom mai revedea peste 4-5 ani.
NICULESCU Valeriu Lucrez în proiectare, în viaţă nu am avut şansa colegului meu burlac … am doi copii … am multe realizări în viaţă şi nu le-am înscris aici de frică să nu iau din timpul dragilor noştri profesori.
PETRESCU Lucian Sunt şef de secţie la Spitalui Judeţean Târgovişte, am doi copii, o fetiţă de 14 ani antitalent la matematică şi un băiat de 8 ani talentat la matematică. Îmi pare rău, dar n-am mai fost la celelalte întâlniri, este prima, am pierdut probabil ultimul tren … regret destul de mult şi acum cred că o să vin la următoarea, rog organizatorii să o facă cât mai des. Mulţumesc din suflet dragilor profesori care ne-au condus paşii către o meserie cu care ne mândrim, ne e dragă până la adânci bătrâneţe. Mulţumesc colegilor care au venit şi pe care i-am întâlnit după 25 de ani, cu toate că nu mi-e ruşine să spun că pe mulţi nu îi mai ştiam.
POPA Ion Am rămas în oraşul în care m-am format, sunt arhitect, de 10 ani lucrez la Consiliul Judeţean ca arhitect şef, am avut unele realizări, unele deficienţe. Pentru realizări ţin să mulţumesc din toată inima profesorilor noştri, pentru condiţiile în care am crescut şi ne-am format. Pentru că nu putem trăi fără aceste legături sufleteşti aşa cum spunea colegul PETRESCU Lucian sigur că aceste momente festive să fie din 5 în 5 ani, însă fac un apel ca în ultima sâmbătă a lunii iunie a fiecărui an, cei care doresc, să anunţe la Sinaia la Oficiul de Turism … ca împreună cu familiile noastre şi cu profesorii noştri să avem această ieşire …
POPESCU Jean Sunt economist principal la Întreprinderea de Utilaj Petrolier Teleajen din Ploieşti şi am absolvit Facultatea de Economie a Industriei la Bucureşti. Am fost vreo 10 ani şef de servici, de la ultima întâlnire am reuşit să mă căsătoresc aşa cum am promis aici ; nu am copii. Aş vrea să vă rog să-mi permiteţi să mulţumesc tuturor profesorilor prezenţi şi absenţi pentru formarea noastră ca oameni şi să-mi exprim bucuria revederii faţă de colegi, să mulţumesc celor care au organizat această revedere şi să ne vedem cât mai des.
SIMION Eugen Vreau să vă spun că spre deosebire de majoritatea colegilor mei, eu am îmbrăţişat o carieră mai ciudată, după cum ştiţi sunt critic literar, dacă aceasta este o profesiune. La mine a devenit o profesiune, deşi era doar o vocaţie. Sunt deci critic literar şi mi-am început cariera mea literară, primul meu articol a fost despre poetul Nichita STĂNESCU. Probabil că o să scriu într-o zi o carte despre el fiindcă este un poet … aşa şi pe dincolo. Am şi eu o carieră socială, sunt conferenţiar la Facultatea de Filologie, se numeşte Facultatea de Limba şi Literatura Română, într-un fel continui deci cariera profesorilor mei. Aş vrea în mod deosebit să mulţumesc aici profesorului ENCIU şi chiar în mod deosebit profesorului MILICA, care a aprins ca să spunem aşa o flacără de a cărei existenţă eu însumi nu eram conştient. De asemeni vreau să mulţumesc şi la alţi profesori inclusiv profesorului GRIGORE, profesorul de matematică, nu eram eu printre cei din urmă în clasă la matamatică, nu eram nici printre primii dacă îmi amintesc …
                                    Profesorul Ion GRIGORE: îţi amineşti! (mare rumoare)
… vă răspund în două cuvinte în două fraze, am avut şansa, dar de abia acuma ne dăm seama, să facem un liceu foarte bun, probabil unul din cele mai bune licee. Meseria m-a dus să vizitez multe … liceul din Ploieşti, Liceul Ion Luca Caragiale pe care-l cunoaştem noi, a fost un liceu fundamental, una din acele creaţii permanente ale învăţământului românesc. Nu mai pot să-mi dau seama dacă şi astăzi el a rămas acelaşi pentru că în prezent s-au schimbat foarte multe lucruri, deci mă alătur acelora care au mulţumit acestei pleiade strălucite de profesori, dacă pot veni şi se pot mândri cu faptele noastre, vreau să-i asigur că noi ne mândrim cu ştiinţa lor şi, în momentul de faţă, cu existenţa lor.
STĂNCIULESCU Ovidiu Vă mărturisesc că am retrăit în momentele acestei întâlniri momentul în care m-am alăturat comitetului ca să-mi dau o mică contribuţie la întâlnirea de astăzi … mi-am adus aminte de viaţa pe care am dus-o în liceu cât şi de viaţa în cadrul internatului. Sunt inginer, am terminat Facultatea de Mecanică la Institutul Politehnic din Bucureşti, lucrez la Întreprinderea Mecanică Câmpina, o întreprindere cu profil de utilaj petrolier care alături de 1 Mai din Ploieşti şi Târgovişte, au făcut faima utilajului petrolier peste hotare. Sunt căsătorit, soţia profesoară de limba şi literatura română, absolventă la Bucureşti. Am două fete cea mare 14 ani şi jumătate, trece în clasa 9-a, cea mică a trecut în clasa 2-a, locuiesc în oraşul Câmpina. Ţin să mulţumesc în mod deosebit profesorilor care au contribuit pe două laturi, în primul rând ca să ne creeze condiţiile pentru a deveni nişte oameni bine pregătiţi, folositori patriei şi, în al doilea rând, aş vrea să le mulţumesc pentru grija deosebită pe care dânşii ne-au dat-o în internatul de la Liceul Ion Luca CARAGIALE Ploieşti, unde regretatul profesor SIMACHE stătea şi ziua şi noaptea lângă noi la meditaţii pentru ca să ajungem ceea ce suntem astăzi. De aceea, în mod deosebit aş dori să mulţumesc tuturor atât pentru grija din internat şi aş dori să accentuez acest lucru cât şi grija pentru pregătirea noastră profesională ca să devenim oameni în adevăratul înţeles al cuvântului aşa cum dumneavoastră vedeţi. Vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut şi pentru faptul că aţi participat la întâlnirea noastră!
TOTOLICI Alexandru Sunt medic principal la Spitalul din Slănic, căsătorit, soţia este profesoară de biologie, e din Prahova, am doi copii unul în clasa 12-a, unul a 4-a. Cu această ocazie mulţumesc domnilor profesori care ne-au format pentru viaţă şi practică, mulţumesc organizatorilor acestei întâlniri, colegilor care ne-au oferit ocazia de a ne revedea.
UTZĂ-BĂICOIANU Sergiu Sunt inginer constructor, specialitatea civile şi industriale, lucrez în proiectare de 20 de ani credincios acestui oraş şi probabil de aceea nu aşa de ridicat ca aceia care au plecat. Cei care sunt aici cam ştiu cu ce mă ocup, în viaţa civilă sunt căsătorit şi am un băiat şi o fată în vârstă de 21 de ani împreună şi în emoţia pe care o trăiesc în acest moment nu pot să vă spun decât că viaţa pe care am trăit-o noi în liceu şi ceea ce am primit de la profesorii noştri constituie un bagaj atât de bogat încât totdeauna confruntându-l cu alţii din alte părţi, l-am considerat totdeauna mai sus, mai luminos. Este greu să spunem ce datorăm fiecăruia, dar datorăm tuturor acest spirit de colegialitate, acest spirit de echipă care ne-a făcut totdeauna să avem şi amintiri frumoase şi realizări bune.
WOLF Morel Ca şi data trecută la 20 de ani, deasemeni sunt foarte emoţionat, îmi cer scuze colegilor şi prietenilor pe care nu i-am recunoscut. Fac o paranteză, am auzit o anecdotă destul de reuşită: Un cetăţean se duce la un medic, intră în sala de aşteptare, pe perete diploma acelui medic, POPESCU Marian Ion … nu ştiu cum, zice, nu cumva este băiatul care-l ştiam eu, colegul meu de acum 25 de ani cu care am fost colegi de clasă, o să-l întreb. Intră acolo şi în loc să-l vadă pe POPESCU Marian care îl ştia el că e un tip înalt, vânjos, care făcea sport, vede un biet medic cu chelie, cocoşat şi în fine se tratează şi la urmă cu inima-n dinţi zice, poate e, poate nu e şi îl întreabă, zice: domnu doctor, nu cumva sunteţi dumneavoastră … aţi absolvit liceul în oraşul X … zice ba da … nu cumva aţi absolvit în anul cutare, 52 să spunem … ba da … ştiţi că şi eu am fost la liceul acela … foarte interesant, nu-mi amintesc să vă fi avut profesor. Asta este senzaţia când ne-am întâlnit şi pe mulţi colegi nu i-am cunoscut. Ce să vă spun despre mine, sigur că realizări am avut, am avut şi eu, sunt inginer geolog cercetător la un institut din Bucureşti, am o familie alcătuită din doi copii , unul mic de doi ani şi jumătate , altul de 10 ani, soţia biolog. Mă bucur că ne găsim între noi, mă bucur că profesorii sunt între noi şi mă bucur dacă ne-am întâlni încă o dată sub aceleaşi auspicii şi cu aceeaşi sănătate sau poate mai bună peste 5 ani sau câţi consideraţi necesar. Vă mulţumesc !
ZENTENAI Valentin Am absolvit facultatea de medicină, în prezent sunt medic chirurg, şeful secţiei de Chirurgie Infantilă de la Spitalul Judeţean Prahova. De la ultima agapă până în prezent mi-am absolvit examenele de obţinere a titlului de doctor în ştiinţe medicale, sunt căsătorit, am o fetiţă de 14 ani, o fetiţă foarte bună pe care am ţinut să o înscriu tot la acest liceu şi consider că, dintre realizările noastre cele mai importante, trebuie amintită în mod special această stare sufletească deosebită pe care o avem şi care ne face să simţim nevoia de a ne aduna din ce în ce mai des pentru a ne lăuda în faţa iubiţilor noştri profesori, cu ceea ce am realizat până în prezent.
ZAHARESCU Marin Sunt inginer energetic la Trustul Energo-Montaj care montează toate centralele electrice din ţară. Am un copil de 8 ani şi încerc să mulţumesc foarte mult colectivului care a organizat această întâlnire şi care pe mine nu m-a uitat deşi eu nu am absolvit ultimul an aici la Ploieşti. Cu ocazia aceasta ţin să mulţumesc şi tovarăşilor profesori şi domnului profesor GRIGORE, în special, care mi-a deschis gustul pentru matematică. În aceste clipe emoţionante toţi colegii pe care i-am recunoscut şi cei pe care nu i-am recunoscut îi rog să mă ierte şi le urez la toţi sănătate !
            CLASA C       Diriginte VIII-IX Profesor George Iancu GHIDU
                                    Diriginte X-XI Profesor Nicolae SIMACHE
                                    Din 47 elevi în clasa XI, 26 ingineri, 7 medici, 8 profesori, 1 jurist, 1 fizician = 43
Profesorul George Iancu GHIDU … v-aş ruga de a da cât mai multe detalii din scurtele autobiografii pe care vă rog să vi le faceţi, fiindcă n-am putut participa la întâlnirile anterioare.
ANDRONACHE Gheorghe … în plus de la ultima întâlnire … în 1957-1958 am urmat Institutul Central de Pregătire a Cadrelor din Economie şi Administraţia de Stat în cadrul Academiei Ştefan Gheorghiu. Ca realizări, probabil unele mai mici altele mai mari, totuşi mi-am adus contribuţia la modernizarea transportului feroviar atât în judeţul Prahova cât şi în judeţele Dâmboviţa şi Ilfov prin montarea şi darea în funcţiune a instalaţiilor de automatizare şi telemecanică feroviare. Am absolvit Institutul Politehnic din Bucureşti, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, Secţia Feroviară, de la absolvire şi până în prezent am rămas consecvent şi unităţii în care am fost repartizat şi oraşului … unii colegi râd probabil fiindcă trenurile câteodată mai întârzie, mai ales navetiştii mi-au reproşat … şi în calea ferată ca şi în alte domenii sunt investiţii foarte mari şi nu se poate realiza şi o circulaţie continuă şi lucrări de investiţii. Familiar, sunt căsătorit şi am doi copii unul în clasa 8-a şi o fetiţă în clasa 7-a … urmează liceul pe care şi eu l-am urmat … le-am inspirat copiilor respect pentru profesorii care au fost şi pentru profesorii care mai sunt şi, în special, pentru domnul profesor GRIGORE şi pe care copiii mei de câte ori îl văd la liceu sau pe stradă îl admiră aşa cun l-a admirat la vremea respectivă tatăl lor. Un alt amănunt familiar, sunt cumnat cu arhitectul POPA, aceasta nu ca să puneţi o pilă la mine fiindcă nu prea mă serveşte nici pe mine. În rest ţin să mulţumesc şi eu stimaţilor profesori pentru educaţia pe care mi-au dat‑o, pentru pregătirea care ne-au dat-o, colectivului care s-a ocupat de această întâlnire şi în mod deosebit colegului GOCIMAN, care cu mult entuziasm s-a ocupat foarte mult pentru pregătirea acestei întâlniri. Doresc ca şi la viitoarele întâlniri să fim şi mai mulţi colegi, să căutăm să-i aducem … şi în anuarul acela pe care colectivul se îngrijeşte ca să-l editeze … şi despre colegii care nu au venit să reuşim să obţinem date despre ei. Era bine dacă cineva ştia câte ceva despre ei sau cel puţin după, să ne informăm …
ARGHIR Mihai absent
    MERTL caustic: În America … la specializare
    ZENTENAI: Inginer agronom, director general în Ministerul Agriculturii
    Directorul VIJOLI: … ARGHIR …
    ZENTENAI: Cum îl vedeaţi pe Franceză, cum îl ascultaţi la Geografie … i-a plăcut Geografia şi s-a dus s-o vadă …
BĂLĂNICI George Sunt medic specialist ftiziolog la Sanatoriul T.B.C. Valea Iaşului lângă Curtea de Argeş. Am un băiat în clasa 4-a, care printre altele, îmi ridică ceva probleme în materie de ereditate … este cel mai bun la matematică.
                        Profesorul GRIGORE: … nu cumva s-a aşezat unul la matematică între voi doi …
BĂLĂŞOIU Gheorghe absent
GOCIMAN: Inginer, şeful Serviciului de Relaţii în Ministerul Transportului şi Telecomunicaţiilor
BOLGIU Pericle Am absolvit Institutul Politehnic din Bucureşti, actualmente lucrez la Uzina 1 Mai din Ploieşti, intreprindere de utilaj petrolier. Mulţumesc cu această ocazie tuturor profesorilor care m-au ajutat să-mi însuşesc temeinic cunoştinţele predate şi, în special, tovarăşului profesor GRIGORE care m-a ajutat să-mi formez gândirea matematică. Sunt mulţumit cu această ocazie că fiul meu învaţă tot la acest liceu în clasa a 7-a. Mulţumesc comitetului de organizare care a făcut eforturi ca să ne adune la această întâlnire.
BOTESCU Haralambie absent, medic la Suceava
CALOTĂ Dorin Sunt medic, actualmente lucrez la Secţia de Cardiologie a Spitalului Judeţean Prahova … sunt căsătorit mai de mult, am o fetiţă şi sper să facă tot medicina. Sper să nu mai viseze 15 ani matematica zi de zi şi pe profesorul meu de matematică.
            GOCIMAN: Îl aplaudaţi că aveţi nevoie de el.
            Profesorul GRIGORE: L-am întrebat că urmam să-l vizitez pentru chestia asta (arată către inimă) şi am ţinut o pledoarie grozavă, el în loc să se uite la mine se uita numai la mână … şi până la urmă mi-am dat seama că el se gândea la sănătatea mea, se uita la ţigară şi probabil se gândea … ăsta vorbeşte de sănătate !
CAZACU Ştefan absent … din sală: inginer agronom … piscicol (în realitate forestier cu 4 copii)
CIOBANU Ion Sunt inginer mecanic proiectant la Ploieşti, n-am reuşit să plec de aici, din acest oraş … am revenit în Ploieşti şi prin muncă deosebită am reuşit să mă adaptez profilului ploieştean, adică construcţii de rafinării. Lucrez de 14 ani în proiectări şi cu această ocazie mulţumesc profesorilor noştri care ne-au călăuzit paşii şi ne-au dat posibilitatea de a căuta ca în viaţă să obţinem cât mai mult. Sunt căsătorit şi am o fată de 14 ani şi un băiat de 8 ani, băiatului îi place matematica, fetei deloc.
COIFAN Titus absent, medic la Urgenţă în Suceava.
COSTEA Viorel absent, profesor de istorie în satul natal
CRICOVEANU Petre absent, inginer mecanic
            GOCIMAN: … numai o clipă … v-am promis mai multe surprize şi asta este una dintre ele. CRICOVEANU Petre lucrează la Agenţia Economică de la Bagdad de 5 ani şi l-a trimis pe băiatul lui aici, el are mandat de la tatăl lui şi o să-i spună ce a văzut aici … şi acum o să citesc o scrisoare de la el.
            Dragi tovarăşi profesori şi colegi,
Permiteţi-mi pe această cale să vă răspund prezent la apelul care astăzi se strigă azi, din nou, după 25 de ani de la neuitatele zile ale terminării liceului. Îmi închipui numai clipele emoţionante pe care le-aş fi trăit şi eu reîntâlnindu-mă cu profesorii noştri, adevăraţi părinţi spirituali, în faţa acestora şi ieri şi azi ne plecăm capul în semn de recunoştinţă şi mereu neştearsă amintire. Fiţi siguri stimaţii şi iubiţii noştri dascăli că sunt alături de colegii mei azi, aici printre ei şi vă urez împreună cu ei, dumneavoastră şi familiilor dumneavoastră, noi succese, sănătate, viaţă îndelungată în care să aveţi marea mulţumire sufletească, aceea dăruită de elevi, copiii voştri. Vouă, stimaţi colegi, vă las rogu-vă misiunea ca ceea ce aş putea să fac eu să faceţi voi astfel ca invitaţii noştri, distinşii noştri profesori, să se simtă cât mai bine la această aniversare. Regret deasemeni că nu vă pot revedea şi pe voi astăzi, vă transmit însă cele mai calde salutări prieteneşti, urări de succese, sănătate şi numai bine, vouă şi familiilor voastre, tuturor după trecerea momentelor solemne vă doresc petrecere frumoasă, voi ridica şi eu paharul de aici de departe în sănătatea dumneavoastră a tuturor şi în semn de cinstire a evenimentului. La revedere! Petre CRICOVEANU. După citirea scrisorii Mircea GOCIMAN i-a înmânat fiului lui CRICOVEANU trei batiste, semn al promoţiei 1952 Nichita STĂNESCU a Liceului Ion Luca CARAGIALE din Ploieşti.
CRISTIAN Alexandru Sunt inginer electronist la Întreprinderea de Prospecţiuni Geologice şi Geofizice din Bucureşti, sunt căsătorit, am un băiat de 16 ani şi o fată de 14.
DINESCU Constantin Sunt inginer mecanic … coleg cu CIOBANU
DRAGOMIRESCU Dan Am absolvit Institutul Politehnic din Bucureşti, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, Secţia Feroviară … am o fată şi un băiat …
DUMITRU Vincenţiu absent Conferenţiar de Matematică la Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti.
                        Profesorul GHIDU … Şi eu ştiu câte ceva despre dânsul … a fost doi ani pe linie profesională în America la O.N.U., unde a avut o contribuţie însemnată în cadrul comisiei în care a lucrat
DUMITRESCU Florin Am absolvit Academia Militară … am lucrat doi ani la Electronica ca inginer electronist … sunt necăsătorit şi fără copii.
GOCIMAN Mircea-Aurel (aplauze) … nu mă mai aplaudaţi aşa de mult că peste 5 ani nu mai fac … În primul rând, aş vrea să complectez la prima parte, de la început, am uitat să menţionez trei colegi de‑ai mei care au venit foarte de departe, cu doi dintre ei sunt prieten aşa de bun, BĂLĂNICI care a venit de la Curtea de Argeş, MARINESCU care a venit tocmai de la Bacău şi pe prietenul meu POPA Ion care a venit de la Zalău, el este secretarul cu probleme economice al Judeţului Sălaj şi-mi pare rău că l-am uitat, dar asta nu înseamnă că sentimentele mele faţă de el … Acum aş dori şi eu din partea mea, nu din partea oficială, să mulţumesc tuturor profesorilor care m-au format ca om, e greu să se facă anumite deosebiri, a fost un colectiv sudat de profesori (rumoare şi acceptare din partea profesorilor) fiindcă degeaba există în ziua de astăzi 2-3 profesori excepţionali într-un colectiv care nu este sudat. Vă rog să ne credeţi că noi cu ochii de copii de-atunci şi cu ochii de maturi, retrospectiv şi rememorând filmul, nu am putut să-mi dau seama de probleme de … zâzanie, de discuţii, colectivul de profesori a fost unit în faţa noastră, a fost un monolit şi asta este o a doua calitate pe lângă calitatea dumneavoastră profesională şi vă mulţumesc foarte mult. Ne-aţi dat un exemplu extrem de frumos pe care şi noi am dori să-l urmăm. În perioada Liceului Sfinţii Petru şi Pavel şi apoi I. L. CARAGIALE a fost şi încă mai este o somitate, eu îmi aduc aminte … de exemplu, aseară vorbeam cu ZAHARESCU junior, pe mine profesorul VENCOV de la Politehnică nici nu prea mă asculta aşa cine-ştie-ce şi îmi dădea foarte bine pentru că el ştia, i-am spus eu odată la un examen unde am ştiut într-adevăr foatre bine şi, după aia, am început să discutăm pe margine … că eu am făcut primii ani de fizică cu profesorul ZAHARESCU şi asta a fost suficient … fiindcă mie mi-a plăcut fizica mai mult decât matematica … deci liceul nostru a fost un liceu cunoscut. În privinţa propunerilor, desigur este foarte bine că nişte colegi ai noştri propun să ne vedem în fiecare an, iar în privinţa propunerii de a ne vedea la 30 de ani, eu care am dus o parte din greu, dar să ştiţi că nu singur, jumătate dintre cei prezenţi m-au ajutat fiecare cu cât a putut din timpul lui, eu aş zice să facem peste trei ani că e mai bine … ce-om face noi în fiecare an asta o să discutăm după aceea.
      Profesorul GRIGORE: Eu propun să ne vedem în fiecare trimestru
Profesorul GHIDU: Ceva detalii autobiografice
Sunt inginer electronist şi sunt cercetător principal la Institutul de Proiectări şi Cercetări pentru Utilaj Petrolier, încerc să fac ceva aparatură pentru fiarele astea mari şi impresionante pe care le vindem şi care însoţite de ceva aparatură ar avea o tehnicitate mai ridicată, sunt căsătorit, am un băiat de 8 ani şi jumătate, jucător de categoria a II-a la şah la vârsta asta.
ILIESCU Dumitru absent Inginer la Consiliul de Miniştri
IONESCU Pavel … stimulat de realizările colegilor mei am terminat Facultatea de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti. Actualmente sunt inginer principal la o fabrică de aparatură în cadrul … Ministerului Chimiei. Răspund de un compartiment de control de calitate şi metrologie, am o fetiţă de 18 ani şi este elevă în anul III la acest liceu unde am ţinut neapărat să fie … iniţial fiind la Liceul Mihai Viteazul. Ţin să mulţumesc în mod deosebit domnilor profesori pentru modul cum ne-au educat, pentru comportamentul pe care ni l-au imprimat şi cum ne-au pregătit pentru viaţă. Ţin să mulţumesc tuturor colegilor care prin prezenţa dumnealor am reuşit să ne întâlnim astăzi.
IONESCU Dan absent Inginer
LUCINESCU Ştefan Sunt medic microbiolog în Ploieşti, sunt căsătorit, am un băiat care anul viitor va absolvi liceul, fapt ce îmi dă o măsură concretă a vârstei pe care o am.
MARIŢIU Vasile absent Profesor de Matematică
            Sala: N-a îndrăznit să dea ochii cu profesorul GRIGORE !
MĂLDĂRESCU Cristea Sunt profesor de Geologie şi Lector la Catedra de Mineralogie a Universităţii din Bucureşti, predau Vulcanologie, Mineralogie Tehnică şi Geografia României. În viaţa de toate zilele sunt căsătorit şi am un băiat care-mi aduce satisfacţii fiind foarte bun matematician în clasă, spre deosebire de taică-su şi în acelaşi timp şi supărări fiind un aprig susţinător al Stelei iar de Petrolul nici nu a auzit. Aduc mulţumiri profesorilor noştri şi la fel şi comitetului de organizare convins că au făcut foarte mult pentru …
MÂRZESCU Ion Am absolvit Facultatea de Automobile şi Tractoare la Braşov şi Facultatea de Tehnică Economică din Bucureşti. Actualmente lucrez la Trustul Instalaţii Petroliere în probleme informaţionale. Nu sunt căsătorit şi ţin să mulţumesc colectivului profesoral care m-a ajutat la ce trebuie să fac în viaţă
MIHAI Nicolae absent Profesor de limba română
MITROIU Ion … n-am reuşit să termin o facultate … sunt tehnician principal la Petrochim Ploieşti … sunt căsătorit … acum câteva luni copilul fiind bolnav, vine soţia şi-mi spune că a găsit un doctor minunat la Spitalul Boldescu zice că îl cheamă SZENTENAI Valentin …
            Sala: Mitroi, i-ai dat ciubuc ?
… am fost în străinătate …
                        Sala: Şi te-ai înţeles prin semne
… sunt şahist de categoria I-a …
NENOVICI Constantin Sunt inginer zootehnist, sunt inginer şef la un gostat … am o fată de 10 ani, o fată foarte frumoasă cu care mă mândresc … mulţumiri.
NICOLESCU Dan-Nicolae … Leonida SÎRBU … NICOLESCU Dan nu citeşte nimic … însă NICOLESCU Dan a ţinut pasul, a citit constituţia şi a ajuns jurist consult
                        Sala: Aşa îţi trebuie
… lucrez cu Nelu POPA, arhitectul şef şi nu este vorba de pile, dacă este vorba de ceva legat de solicitudine POPA Nelu este unul din colegii noştri care ne ajută pe toţi. Am legături dese cu un alt coleg al nostru ARMĂŞESCU Dinu, vicepreşedinte la Judecătoria Ploieşti … deci care tot aşa colegial vorbind a rămas acelaşi coleg despre care vorbea Mircea GOCIMAN. Îmi pare rău că din punct de vedere al sănătăţii nu pot continua astăzi şi la reuniunea de la restaurant … mi-ar fi făcut o deosebită plăcere să continui această parte a solemnităţii … Îmi pare foarte rău, dar după o internare în spital am suferit o operaţie de hernie de disc şi acum a recidivat. Mulţumesc domnilor profesori, mulţumesc tuturor colegilor care au organizat această întâlnire, mulţumesc tuturor celor care au răspuns chiar de departe … POPA Ion cu care am avut ocazia să vorbesc la telefon la Zalău şi încăodată îmi exprim regretul că nu pot participa la cea de-a doua parte a acestei întâlniri.
PANAITESCU Alexandru absent Nu ştim absolut nimic de el
PÂRVAN Valeriu Sunt medic specialist psihiatru la Bucureşti, la Spitalul Clinic Profesor Doctor Gheorghe MARINESCU, m-am specializat în nevroze, sunt necăsătorit şi nu am copii, am călătorit în foarte multe ţări.
PETRESCU Mircea-Stelian Am făcut Facultatea de Electronică, lucrez la Institutul Politehnic, sunt profesor, sunt căsătorit, am numai băieţi … în general sunt foarte mulţumit de viaţă şi vă spun cu toată sinceritatea că astăzi la această întâlnire realizată prin iniţiativa colectivului de colegi … am avut ocazia să văd că deja generaţia noastră are un trecut, înainte trecutul ni-l descriau profesorii, noi vedeam numai viitorul. Astăzi în realitate lucrul acesta se vede şi pe voi … vremea … am trecut în realitate cu toţii de jumătatea vieţii, şi biologic şi social. Este adevărat că tabloul realizărilor pe care fiecare din noi l‑am complectat aici este impresionant, am fost, o serie, pot să spun astfel pentru că vorbesc despre toţi, e într-adevăr o serie puternică şi e mai mult decât impresionant tot ce s-a auzit aici. Nu pot să fiu de acord cu colegul nostru Mitroiu, eu cred că suntem toţi un tot, suntem toţi o generaţie, nu depinde de comuniunea noastră de idei ci de realizări, ci de locul la care am ajuns nici, de funcţie şi nici măcar de diplomă. Realitatea este că am fost formaţi ca nişte oameni de către marele grup de profesori care este reprezentat aici cu atâta strălucire la catedră, de iubiţii noştri dascăli prezenţi care au ştiut să insufle în noi nu numai dragostea de meseriile ce ni le-au dat şi le practicăm, dar şi dragostea de viaţă, dragostea faţă de cunoaştere şi aş dori să vă cer permisiunea să-mi daţi voie să adaug ceva, poate că nu s-a spus, deşi fără nici o îndoială s-a gândit până acum de către toţi, dumneavoastră aţi ştiut să insuflaţi în noi şi altfel de sentimente mai larg umane, aţi crescut în noi poate într-o perioadă în care lucrurile acestea prin exigenţe matriciale era mai greu şi oameni care şi-au iubit şi îşi iubesc ţara cu mare pasiune, oameni care iubesc România. Vă mulţumesc !
PLEŞOIANU Titus Pentru mine participarea la o asemenea întâlnire este … o să-mi permit … este plăcut ca la o asemenea adunare să se vorbească doar despre tine … viaţa mea a fost o linie dreaptă aşa că nu-mi va fi greu … Am absolvit Facultatea de Fizică Secţia de Microunde şi Televiziune, am fost angajat imediat în 1957 la Studioul de Televiziune Bucureşti, am lucrat 7 ani acolo … După aceea din dorinţa de a … am mers la Uzina Electronica pe post de cercetare-proiectare. În această perioadă s-au născut primele generaţii de televizoare româneşti. Am avut cinstea să lucrez într-un colectiv puternic care a elaborat primele familii de televizoare româneşti la care am participat şi eu. După 7 ani, în această perioadă am obţinut un brevet de invenţie, am scris o carte. În ultimii 7 ani am fost chemat într-un … în aparatul central de stat, în administraţia centrală de stat, lucrez tot în cercetare-proiectare, conduc un colectiv de cercetare-proiectare. Fac o meserie … şi aceasta se datoreşte formării mele în acest liceu, se mai datoreşte şi faptului că am fost radioamator. În încheiere vreau să spun că am şi eu sentimentul că am izvorât dintr-un colectiv puternic căruia îi datorez foarte multe. Datorită faptului că în acea perioadă eram copii, tineri, deci lucruri rele nu se puteau întâmpla, eram convinşi că fiinţa omenească este bună … numai imagini luminoase. Acum m-am convins de plăcerea mare care mi se oferă la întâlnirea cu colegii de liceu după 25 de ani. Stimaţilor şi iubiţilor profesori vreau să le spun că dacă copilul şi tânărul nu este făcut să … nu are timp, nu are capacitatea de a înţelege nişte lucruri, după ce după tinereţe şi copilărie vine maturizarea odată cu părul alb vine şi capacitatea de a-ţi da seama ce datorezi dascălilor tăi. Din lumina care înseamnă pentru noi amintirea profesorilor fără să vreau să fac deosebiri, vreau să remarc că pentru mine cel puţin apar pregnant trei lumini. Doi profesori diriginţi, unul din nenorocire absent, domnul profesor SIMACHE care au avut asupra noastră un puternic impact. Domnul profesor GHIDU care fiind şi diriginte m-a ajutat să păşesc în viaţă s-ar părea cu dreptul, ca şi pe noi toţi, în plus de asta m-a învăţat să iubesc o limbă frumoasă, limba franceză de care m-am ataşat şi care mi-a folosit mult în viaţă. Am avut ocazia să vorbesc cu francezi, care trecând peste amabilitatea lor, bineînţeles, mi-au făcut complimente în acest sens şi … A treia imagine este a domnului profesor TAŞCĂ, dumnealui poate nu-şi mai aminteşte de mine, dar ca imagine m-a marcat toată viaţa … a fost imposibil să uit ceva învăţat la acest curs. În încheiere vreau să vă spun că sunt căsătorit de 13 ani, a doua oară, că am doi copii o fetiţă de 9 ani şi un băiat de 8 ani de care sunt foarte mulţumit, dublă ocazie de fericire, de mulţumire. În încheiere vreau să vă urez la toţi multă sănătate şi deasemeni să ne întâlnim din nou tot aici peste 5 ani.
POPA Ion Sunt inginer constructor, am fost detaşat pe şantiere din Moldova … în prezent sunt secretar cu probleme economice la comitetul judeţean de partid Sălaj. Sunt căsătorit, am un băiat de 16 ani … Vă rog să-mi permiteţi ca şi ceilalţi colegi să adresez aceleaşi cuvinte calde tuturor profesorilor pentru că cu toţi aţi contribuit la formarea noastră ca oameni. Realizările frumoase ale promoţiei se datoresc acestor profesori prezenţi, absenţi, absenţi pentru moment. Mulţumesc în aceeaşi măsură colectivului care s-a ocupat de organizarea acestei întâlniri şi aş dori ca şi pe viitor să ne întâlnim cu aceleaşi …
POPESCU Emil absent Inginer Chimist
POROJAN Tache absent Nu ştim nimic despre el
RĂDULESCU Ion Inginer … Mărturises că sunt impresionat de realizările colegilor mei şi sunt mândru că fac parte din aceeaşi promoţie cu ei …
SANDU Costin Sunt medic … am doi copii …
STĂNESCU Constantin-Dimitrie Sunt şeful Secţiei de Chirurgie şi Directorul Spitalului CFR din Ploieşti. Sunt căsătorit, am doi copii, un băiat şi o fată. Poate spre deosebire de ceilalţi doctori şi colegi de-ai mei am iubit matematica, dar am făcut pasiune pentru anatomie. Îmi amintesc cu deosebită plăcere de frumoasele schiţe pe care le-am copiat de pe tablă, schiţe făcute de domnul profesor TAŞCĂ.
                        Sala: copiai la teză
                        Bebe: nu copiam la teză
Mă asociez şi nu vă mai răpesc din timpul dumneavoastră, mă asociez tuturor colegilor care au vorbit aşa de frumos şi suntem datori să facem acest lucru, suntem obligaţi să ne aducem aminte de profesorii noştri care nu sunt de faţă pe care i-am venerat, i-am iubit, suntem obligaţi să manifestăm în prezent aceeaşi dragoste, acelaşi respect faţă de dascălii noştri pe care-i avem în faţă. Suntem datori faţă de noi, ca şi în viitor să ne întâlnim cu aceeaşi dorinţă şi dragoste de a ne împărtăşi din realizările noastre de zi cu zi. Vă mulţumesc !
STĂNESCU Lucian absent STĂNESCU Constantin … şi m-am ridicat ca să vă spun cu regret că n-am reuşit să-l aduc pe cel care urmează aici la catalog pe STĂNESCU Lucian fratele meu mai mic care a fost şi de data asta neascultător. Cât s-a străduit şi vă spun cu toată sinceritatea că a depus toate eforturile să vină, nu a putut să plece de la Voineasa, unde este şeful unui lot de construcţii. Nu sunt de acord cu Mitroiu, nici frati-miu nu a terminat o facultate pe care o începuse, dar de când s-a angajat, s-a încadrat, totdeauna a fost mai mare decât mine în funcţie şi totdeauna cu bani cel puţin de două ori cât am avut eu. Este un şef de lot construcţii foarte apreciat
                        Sala: că doar nu s-a apucat să vândă ciment pe drum
A reuşit cu banii pe care i-a câştigat să înveţe foarte, foarte multă matematică.
STĂNESCU Hristea-Nichita: Şi eu ca şi Domniile Voastre consider un moment profund emoţionat, acesta al întâlnirii noastre, a tuturor cu toţi, şi aduc şi eu un sentiment de recunoştinţă, Domnilor Profesori şi iubiţilor mai colegi. Iar despre mine, vreau să vă spun că am fost cam mediocru în liceu, ca dovadă că am rămas repetent în clasa I primară, atâta vreme cât era vorba de liniuţe oblice şi de nişte bastonaşe totul era O.K., când am trecut la o-i, oi aicea ( rumoare … Profesorul I. GRIGORE … Ai făcut-o de oaie! …). Mai târziu însă, când, ros de chinul profesorilor mei de română, unde nu am avut note prea bune, am realizat aşa, faptul că gândirea, că cuvântul, poate fi scris … nu mi-a mai ieşit revelaţia asta din cap până acuma, până când mai prind vreo altă revelaţie. Cât despre faptul că prietenul meu Gociman a propus acel sentimentalism … cum să se numească o generaţie, eu cred că ea nu are nevoie de numele vreunuia în mod special ; dar eu m-am gândit că Domnia Sa a făcut-o din spirit de prietenie pentru mine, căci eu nu sunt căsătorit, dar plătesc 7 pensii alimentare.
STĂNILĂ Ştefan absent Inginer
TĂNĂSOIU Igor Sunt tehnician, nu sunt căsătorit, am trecut peste dificultăţi cu succes … cuvintele sunt frumoase … vreau să vă mulţumesc pentru osteneala … şi ţin să vă spun că întotdeauna am vorbit şi am să vorbesc de câte ori am ocazia despre profesorii mei, din amintirile mele frumoase din liceu … pentru a te lupta cu viaţa care nu te uită niciodată. Vă mulţumesc !
TEODORESCU Constantin Sunt profesor de geografie … de la ultima întâlnire mai am o realizare, sunt profesor de gradul I şi predau aici în Ploieşti. Doresc pe această cale să aduc mulţumiri colegilor mei care s-au ocupat de aceste momente solemne iar profesorilor mei …
VERMOND Mirel absent Profesor de română
STOICA Valeriu absent Inginer
TREABĂ Jan Inginer Eu am terminat liceul în 1951 făcând clasa X-a în paralel cu a XI-a … n-am participat la celelalte întâlniri … este prima întâlnire la care particip după 26 de ani … am lucrat la centrul de calcul al CFR … am un băieţel de 8 ani … Mă asociez colegilor mei în a exprima …
Directorul Andrei VIJOLI Am văzut că unii dintre dumneavoastră sunt evident emoţionaţi la această întâlnire într-adevăr emoţionantă. Am participat la foarte multe reuniuni din acestea, dar parcă niciodată nu au fost atât de mulţi. E drept anul trecut am avut întâlnirea de 25 de ani cu seria cu un an înaintea dumneavoastră care au dat în acelaşi timp concursul de admitere, dar fiind o singură clasă. Vă aduceţi aminte că la ei situaţia a fost mai gravă şi tovarăşul profesor Leonida SÂRBU pe atunci director, vă amintiţi foarte puţin despre … pe care dumneavoastră atunci probabil eraţi mai mititei, nu v-aţi dat seama la ce probe aţi fost supuşi, la ce examene aţi fost supuşi, ca să spun aşa … şi dacă vă aduceţi aminte, tovarăşul profesor SÂRBU a închis toate uşile, nu intraţă decât dumneavoastră, nu intra nici mamae, nici tataie, nici nimeni, nimeni absolut, în liceu nu intra decât elevul care era candidat. Examenul a fost într-adevăr obiectiv şă ştiţi a fost cred unul din cele mai severe examene la care am asistat. Ulterior bineînţeles că din cât am putut, tot obiective au fost toate examenele. Dovadă că seriile care au ieşit după dumneavoastră din şcoală şi înainte de dumneavoastră, aşa cum dumneavoastră aţi raportat atât de frumos succesele pe care le-aţi avut, le-au raportat şi ceilalţi. E drept că seria aceasta am impresia că a avut de unde să fie aleasă şi aţi fost aleşi între aleşi şi am avut oarecari dificultăţi şi dumneavoastră emoţii, dacă vă reamintiţi şi tovarăşul profesor SÂRBU îşi aduce aminte, clasa ultimă a fost aprobată ceva mai târziu şi noi ne-am bucurat fiindcă ştiam că dacă nu se aproba această clasă rămâneau pe dinafară, nu sunt cei care sunt acuma la C, clasele au fost pritocite … nu sunt aceia ca să se simtă cumva lezaţi cei de la C… Toate trei clasele erau la fel de bune, noi ne-am străduit, aţi recunoscut şi dumneavoastră şi a sesizat cineva (GOCIMAN) un lucru foarte interesant, colectivul închegat al cadrelor didactice şi acesta a fost strâns putem spune de tovarăşul profesor SÂRBU care era directorul pe acel timp şi avea oarecare posibilitate de a strânge. Învăţând din experienţa tovarăşului profesor SÂRBU şi cu care am stat ca subdirector un an de zile şi mai bine, am selecţionat pe cât am putut cadrele fiindcă pe atunci se mai putea. Nu-mi mai aduc aminte bine, poate dumneavoastră să confirmaţi, aveaţi o profesoară de fizică (domnişoara MĂMĂLIGĂ), un an de zile aţi avut-o, recunosc acum e pensionară şi ea acum, că eu am fost cel care i-am făcut vânt la vecini, pentru că ştiu că s-au produs oarecari nemulţumiri. Şi din cât am putut nu că nu era cazul, s-a ivit un caz izolat, asta întăreşte regula, colectivul care a fost format atunci a fost într-adevăr un colectiv foarte bun. Să ştiţi că noi apăream foarte muţi, dar dacă dumneavoastră ştiaţi ce se petrecea la secretul zeilor, în consiliile pedagogice, cred că n-aţi fi spus aici că era chiar aşa de închegat . Într-adevăr erau discuţii principiale, nu erau bisericuţe care să se lupte între ele, eram prieteni foarte buni toţi în special şi cei în vârstă, fiindcă erau oameni mai în vârstă decât noi, pe vremea aceea eram chiar mai tineri decât dumneavoastră, când aţi terminat liceul 34-35 de ani în această situaţie. Noi ne-am străduit şi se pare că am reuşit până la sfârşit să obţinem rezultate bune. Dumneavoastră aţi fost dacă nu mă înşel, ultima serie care a dat maturitate, examenul de absolvire, cu profesorii şcolii. Un an după dumneavoastră … cei care au dat primul bacalaureat. Mi-aduc aminte că a fost preşedintele comisiei profesorul de la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti, SĂNDULESCU şi nu a avut decât cuvinte de laudă. Dacă la alte şcoli, la alte licee au căzut până la 40-50% la bacalaureat (cazul Liceului 4) la noi n-a căzut nici un elev, ba dimpotrivă toţi au luat cu medii foarte mari, lucruri care ne-a adus mulţumiri din partea preşedintelui pe care din întâmplare acum îl cunosc fiindcă, a fost profesorul lui fi-miu la IPG. Deci iată că a venit un cutremur pentru noi 14 profesori în 1958, sub pretextul că întăresc celelalte şcoli care sunt mai slabe cu cadre didactice, am fost repartizaţi la celelalte şcoli, eu cu încă 2 la Liceul 6, MĂTUŞA la liceul 5, ENCIU la Liceul 3, VOICU la Liceul 4, BÂZU la ţară şi aşa mai departe. De atunci noi a trebuit să ne desfăşurăm activitatea în alte şcoli, unde să fim drepţi, am căutat să ne îndeplinim datoria conştiincios, lucru care a făcut să mă pensionez de la şcoala unde am fost repartizat şi unde acum 2 ani că de acuma sunt pensionar tânăr, cu MĂTUŞA odată, ne-am îndeplinit datoria conştiincios şi pot să spun că cadrele didactice de acolo au regretat că am plecat din mijlocul lor.
            Ce m-a surprins la dumneavoastră, o diferenţă extraordinar de mare în privinţa copiilor, unii au copii de 21 de ani alţii copii de un an şi ceva şi alţii deloc chiar, o critică serioasă trebuie să le facem celor care n-au avut timpul să se însoare până acum, e o lipsă destul de gravă. Vă spun, ne bucurăm şi ştiu şi din cei care lipsesc, mulţi dintre dânşii au o situaţie bună şi ne bucurăm de succesele dumneavoastră, m‑am bucurat când l-am văzut la TV pe COZEA Ilarion, acum mi-am adus aminte, mă bucur când apare şi apare destul de des Eugen SIMION, care nu am ştiut că e la facultate când fi-mea era studentă, după ce a terminat facultatea am aflat că Eugen SIMION e acolo. N-a avut nevoie adevărat de nici un fel de sprijin, a intrat pe meritele ei … Nichita STĂNESCU, îi citesc cu multă plăcere poeziile, uneori le înţeleg, alteori nu le înţeleg (rumoare) … nu ştiu, poate e o deformare profesională. Mulţi dintre dumneavoastră suneţi medici, lucru deosebit de important, deşi vorba aceea era o şcoală de matematică aici condusă de GRIGORE, ZAHARESCU, KÖRNER foarte mulţi au îmbrăţişat meseria de medic. Pe noi ne bucură acest lucru. Că iată, am ajuns la vârsta când de ei vom avea nevoie
                        Profesorul GRIGORE: Trebuia să se facă şi popi
Asta e adevărat, să sperăm că mai e până atunci, deocamdată facem apel la medici şi trebuie să spun că … N-am ştiut că GĂUCAN este fostul nostru elev, că acolo mă duc mai cu teamă, când fac vizitele medicale pentru conducerea şoferiei, te pomeneşti că ăla îmi face bucata … e băiat cumsacade ? … cine îmi pune o pilă la el ?
                        POPIC: Depinde de cât i-aţi pus dumneavoastră la geografie
… nu mai ţin minte … O parte dintre dumneavoastră şi începusem să spun despre cei care am mai auzit şi am citit, ne bucurăm de succesele dumneavoastră şi aşa cun aţi spus ne mândrim, într-adevăr ne mândrim şi nu arareori discutăm cu colegii amintiri că unii dintre cei care-i mai ştim, că-i mai uităm şi noi, n-am ajuns la nevoia medicului în privinţa aceasta, dar totuşi se mai uită.
            În privinţa organizării acesteia, după mine este deocamdată, până acum, este impecabilă, ce va fi mai târziu vom vedea, sperăm că şi acolo …
                        Profesorul GRIGORE: Ar mai fi în stare să se bată
Ceea ce m-a impresionat şi când eraţi elevi, că fie vorba între noi eraţi foarte buni la carte, da şi trăznăi făceaţi. Aduceţi-vă aminte şi vă aduceţi poate când aţi venit la sfârşitul anului, unii au lipsit, cu trăsurile, cu pălăriile, vremuri bune. Încă ceva mai vreau să vă reamintesc, dumneavoastră sunteţi naşii acestui liceu, dumneavoastră aţi propus în 1952 ca numele liceului să fie Ion Luca CARAGIALE, îmi aduc aminte în sala de gimnastică UŢA a propus, după ce a rulat piesa "O noapte furtunoasă".
Eu şi din partea colegilor vă urez în continuare succese şi mai mari decât aţi avut până acuma şi sănătate şi noroc.
Profesorul Ion GRIGORE : Cred că dacă ne-am apuca fiecare dintre noi de aicea să vorbim, nu am mai apuca şi partea a doua … şi dacă fiecare şi-ar pune mintea să spună câte sunt de spus … eu, înainte de a intra să zicem în fond, am să-mi fac încălzire şi să mă refer la unele lucrui spuse aicea … ţepi şi chestii din astea … apropo de unii, deşi majoritatea văd că s-au realizat în direcţie tehnică, unii au ales alte specialităţi pe care le reprezintă cu atâta strălucire … mi-aduc aminte profesorul meu de matematică de la Piteşti, acum 50 de ani când să încheie situaţia se adresează unui coleg MIULESCU măi MIULESCULE ce-i cu tine, trebuia să rămână corijent sau aşa ceva … deşi ajunsesem numai 8 din 42 … zice:
            -Ce e cu tine, ori matematica nu-ţi place ori profesorul nu-ţi place ?
            -Matematica îmi place.
            Aşa că într-un fel eu sunt foarte recunoscător faptului că am fost şi poate antipatic unora, că ce s‑ar fi ales de un inginer Nichita STĂNESCU care bineînţeles putea să se realizeze foarte bine, dar nu aveam un poet naţional cum avem astăzi, sau un Eugen SIMION, sau atâţia alţii care sunt aicea unii şi cu răspunderi politice care ne onorează. Încă POPIC zicea că dacă era la clasa mea nu mai ajungea să se facă inginer fiindcă zicea: n-aş fi terminat liceul.
                        POPIC: văd că aşa a priceput domnul profesor GRIGORE, eu am vrut să spun că domnul CANCIU era mai bun, dar dumnealui …
            Ori cât aţi spune eu ştiu că nu sunt chiar uşă de biserică, dar nici cu CANCIU nu mi-e ruşine. Fiindcă aţi deschis aceste chestiuni şi sunt încă la încălzire nu ştiu dacă v-am mai povestit cumva de reuniunea de promoţie de acum câţiva ani, când unul povestea în lipsa profesorului CANCIU despre lecţia de astronomie a lui CANCIU, despre eclipse şi CANCIU desenează aicea … aici am soarele şi face un cerc deasupra am pământul iar din sală … să-ţi ajute Dumnezeu.
            În legătură cu faptul că ANDRONACHE lucrează la CFR unde trenurile întârzie am făcut la repezeală un catren cu ce ar spune lumea dacă trenul ar veni la timp.
                        Lumea pe peroane e înmărmurită,
                        Căci evenimentul chiar o copleşeşte.
                        O minune mare a fost săvârşită,
                        Mersul din scriptură se adevereşte !
                                    Sala: aplauze … Să şi-o pună în birou …
            Cum aţi spus că nu v-aţi recunoscut, în sfârşit, eu acum în 72' m-am pomenit la sonerie la 9 şi ceva seara, dechid la uşă cam supărat, când în uşă un moş …ce vrei dumneata … dom' profesor GRIGORE, eu am fost elevul dumneavoastră … vino încoace tăticule … cutare … şi era vorbe de o promoţie care sărbătorea la Târgovişte unde am fost eu în învăţământ 40 de ani de la abvsolvire.
            Domnilor, eu am sărbătorit duminica, astăzi două săptămâni la Târgovişte 50 de ani de la terminarea liceului … n-am terminat liceul acolo fiindcă am plecat în 1923 la Liceul BRĂTIANU din Piteşti care era un liceu real mai serios şi vreu să vă spun că acum la Târgovişte unde colegii au ţinut să fiu cu ei, deşi mă despărţisem de ei de 54 de ani. La această reuniune perticipa numai un profesor, bineîmţeles şi asta era ceva, care nu se adresa către noi decât cu copii … noi la 70 de ani acolo … copii … iar când la Piteşti am sărbătorit 30 de ani prima oară … profesorul diriginte spunea că avem viitorul în faţă (râsete) aşa că totul este relativ. Nu-l avem chiar aşa de mult în faţă ca să garantăm că mulţi vor fi aici şi peste 5 ani, d-aia cum am spus noi Piteştenii am hotărât să ne vedem în fiecare trimestru. De aceea nu vă propun aluzii, dar nu strică să se ia în considerare şi alte propuneri şi propunerea lui GOCIMAN nu, că poate 3 ani mai ciupim noi.
            Despre seria aceasta este mai mult de spus decât despre oricare altă serie, este o serie excepţională şi-mi pare foarte bine să spun acuma că în revista Curierul Liceului care apare curând … am citat printre cele mai bune serii ale şcolii pe două-trei printre care seria 1952 şi pe drept cuvânt. Văd aici că o bună parte s-au realizat în direcţia ingineriei e un lucru foarte bun, nu pentru că ar fi ceva subiectiv, că vine din partea profesorului de ştiinţe, ci pentru că a fost o necesitate naţională. Dar eu sunt acuma încântat de faptul că au reuşit din această serie să ne reprezinte şi în alte sectoare şi nu numai medicina care este şi ea aproape de ştiinţă, este chiar ştiinţă (aplauze), celelalte ale spiritului în sensul cel mai curat al cuvântului. Este interesant că un inginer (GOCIMAN) sau o promoţie în care 70 % din prezenţi sunt ingineri dovedeşte că şi inginerii iubesc poezia de vreme ce din partea lui, vine propunerea şi a colegilor, ca seria aceasta să poarte numele unui mare poet al nostru, este foarte interesant şi de aia nu este întâmplător. Cine nu are nevoie de poezie, dar care eu care ca şi alţii de aicea, Vijoli şi alţii, POPIC, citim încă poezie, n-am citit numai în copilărie la serbările de sfârşit de an sau la bacalaureat, citim literatură incontinuu cred că trebuie să constat că poate este şi o … nu o deficienţă … ceva, undeva în predarea limbii române de vreme ce nu ne lasă pe noi care citim o poezie actuală, a clasicilor sau actuală să nu fim în stare să înţelegem şi poezia în dezvoltare, noile deveniri. E adevărat că este şi foarte greu fiindcă nici nu se poate şti în ce direcţie o să evolueze poezia. Desigur că nici criticul de mare autoritate care este Eugen SIMION nu poate să ştie în ce direcţie poate să evolueze literatura universală cu atât mai puţin a noastră.
            Cu seria aceasta noi am dus o adevărată bătălie, de la început a fost o bătălie, o bătălie ca să intraţi trei clase dintr-o dată, când iniţial era numai una. Nu ştiu dacă ştiţi, că eu am fost adus la comisie la 6 dimineaţa de la o nuntă din judeţ, comitetul judeşean de partid la miezul nopţii, duminică, înlocuind comisia, înlocuind pe profesorii care nu ştiu cine au fost … ca să mă pună pe mine. În sfârşit m-am mirat puţin, probabil că aşa s-a spus atunci că trebuie să fie o triere draconică, adevărul este şi VIJOLI trebuie să spună şi SÂRBU, că am fost cel mai aprig apărător al înfiinţării a trei clase. Am spus că nici nu semnez dacă elevi care aveau media 8, 8 şi ceva, nu vor pătrunde în liceu, în sfârşit nu mai discutăm chestiunea asta că sunt lucruri arhicunoscute. Cu seria asta am dus bătălii şi mai mari în timpul celor patru ani cât am fost împreună cu clasa B, trei ani cât am fost împreună cu clasa C, bătălii care în general s-au soldat cu victorii şi fiindcă sunt şi profesor de matematică … nu se contestă rolul ei deosebit în dezvoltarea cetăţeanului şi mai ales a societăţii noi. Trebuie să spun că am avut satisfacţia aceasta că cu această serie am început să dăm primele bătălii. Prima olimpiadă pe România nu a fost organizată pe ţară ci de ploieşteni şi îmi aduc aminte ca acuma, că primii patru premianţi I au fost din liceul nostru. Mai târziu bazele, temelia pusă aicea cu această serie puternică s-a dezvoltat şi mai mult, am ajuns la un moment dat ca în sectorul ştiinţific şi în special în matematică să batem oraşul Bucureşti noi singuri. În statistică o să apară şi în presă, dar s-a socotit că poate nu ştiu exact şi chiar dacă ştiu ceva e mai bine să tac că s-a socotit că liceul acesta vechi nu prea e la modă să fie cel mai puternic liceu din judeţ. Şi s-au căutat fel de fel de lucruri pe care eu nu le-am înţeles. Într-o ţară în care dezvoltarea societăţii se bazează pe întrecere e firesc să dorim chiar să fim întrecuţi să contribuim fără să cădem noi, ca alţii să ne întreacă. De aceea am privit cu multă îngăduinţă şi cu interes până bineînţeles n-am mai putut să aprobăm manevrele îndoielnice prin care s-a urmărit slăbirea şcolii noastre şi s-a făcut şi aluzie adineauri de către VIJOLI că una dintre ele a fost trimiterea în altă parte a 14 dintre profesori. Şansa a fost că cei care au rămas, cei care au mai venit, au ţinut seama de tradiţia şcolii cum ţin seama şi profesorii tineri de astăzi, o tradiţie care impune. N-ai ce face în şcoala aceasta, nu se poate face altfel şi şcoala a ajuns totuşi să nu decadă chiar dacă ciuntită pe ici pe colo. Vreau să vă spun că succesele nu mai sunt în regim de monopol ca înainte, dar în orice caz pot să spun cu mândrie, de exemplu, că anul acesta singurul premiant din judeţul Prahova pe ţară este elevul nostru, elevul meu, prin urmare cine a decis ca cumva acest liceu să fie înmormântat n-a reuşit şi acuma constată toată lumea, şi cei care au tolerat acest lucru că e bine ca şcoala asta a noastră a rezistat, asta în legătură cu ce s-a spus aici dacă liceul nostru mai este ceea ce a fost şi-mi pare foarte bine şi le mulţumesc acelor de aicea care continuă să-şi dea copii la această şcoală bineînţeles şi spre câştigul lor şi mulţumirea noastră. Sunt multe de spus dragii mei, dar am să închei fiindcă e târziu adăugând că … să mă socotiţi în familia dumneavoastră iaca am trecut cu bine … nu plătesc 7 pensii alimentare, nu plătesc nici una, am scăpat uşor … dar sorţii au făcut ca eu mai mult decât alţi colegi … să am singura mea familie şcoala, că de mulţi ani de zile singura mea familie să fie şcoala. Familia aceasta extraordinară în care vă număraţi si dumneavoastră şi ca recunoştinţă faţă de familia aceasta şi cum am scris în articolul de care vorbeam pentru tot ce aţi făcut voi înaintaşii, mă răsplăteşc întru totul actualii fii ai noştri elevii de astăzi şi din viitor, donând din modesta mea agoniseală o bursă de 3000 de lei (pe vremea aceea era salariul unui cercetător principal pe o lună) anual pentru elevii care sunt buni la matematică (aplauze). Deja bursa se încasează începând de anul trecut (1976) prin premii date celor mai buni elevi care merg la concursuri şi reuşesc şi va avea caracter perpetuu, caut să legalizez aceasta (nu a reuşit din cauza opoziţiei conducătorilor comunişti locali, dar Mircea GOCIMAN ajutat de un important grup de elevi încearcă să facă ceva în acest sens) ca să aibă un caracter perpetuu. Pentru cât sunt eu în viaţă dispun eu oarecum de asta, dacă doctorul CALOTĂ de faţă aicea spune că nu sunt medicamente, nu este nici o şansă să scapi şi aşa stau lucrurile, oricând poate să se întâmple ceva şi am ţinut, poate este o lipsă de modestie că v-am spus acest lucru să vă mărturisesc şi dumneavoastră cât de fericit sunt că am avut această mare inspiraţie să fac asta. Mă simt de 10 ori mai liniştit în privinţa zilelor mele viitoare după ce am luat această hotărâre. Dumneavoastră care sunteţi în această mare familie şi care aţi contribuit chiar în mod strălucit la renumele acestei familii vă arăt şi dumneavoastră toată recunoştinţa mea şi aş dori din toată inima să ne mai putem vedea.
Domnul profesor George Iancu GHIDU: E cam târziu acuma, dar fiindcă v-am făgăduit, v-am cerut permisiunea, s-au adus aici elogii liceului, 10 ani am fost profesor la Liceul Petru şi Pavel şi pot să spun că din întreaga mea carieră de 38 de ani numai în învăţământ şi 46 de ani în câmpul muncii ceea ce este cred un record …
                        Prof GRIGORE: Eu am 47 de ani numai în învăţământ, unul director (râsete fiindcă se referea la perioada de detenţie politică a profesorului GRIGORE)
            Elogiul Liceului I. L. CARAGIALE este fără discuţie elogiul Liceului Petru şi Pavel şi cum cu riscuri am mai afirmat-o la o altă serie vă spun cinstit că nu mai ştiu cine moşteneşte Liceul Petru şi Pavel dacă îl moşteneşte Liceul Mihai Viteazul sau îl moşteneşte Liceul I. L. CARAGIALE fiindcă am fost la sărbătorirea centenerului Liceului Mihai Viteazul şi s-a pomenit şi de Liceul Despina Doamna ceea ce este foarte eronat, dar aceasta nu are mare importanţă la urma urmei. Totuşi ar trebui să se pună ordine în această chestiune fiindcă şi istoria trebuie să aibă şi ea, ştiu eu, un caracter ştiinţific într-o oarecare măsură. La Liceul Petru şi Pavel şi după cum văd şi la Liceul I. L. CARAGIALE, chiar cei de după dumneavoastră, are strălucite succese. Liceul Petru şi Pavel şi Liceul I. L. CARAGIALE adică şcoala noastră, şcoala dumneavoastră, după părerea mea succesul nu se datoreşte numai profesorilor, oricât aţi vrea dumneavoastră să ne flataţi pe cei care îi aveţi în faţă, nu se datoreşte numai lor. Eu care am trecut prin mai multe licee, prin mai multe tipuri de şcoli îmi dau seama că fără spiritul de care s-a vorbit aici, care se intronează în liceu şi fără contribuţia aceasta permanentă şi perpetua a elevilor nu se poate, nici un profesor nu poate face mare lucru, deci contribuţia elevilor este şi ea determinantă în succesul profesorilor la catedra lor. Când veneam încoace mi-am spus, dar dacă voi fi obligat să iau cuvântul, ce am să spun, că nu ştiu ce să spun, dar după ce v-am ascultat vorbind n-o să vă supăraţi că mulţi dintre dumneavoastră aveţi capete mai organizate decât al meu. După ce v-am ascultat vorbind, am văzut că înra-adevăr aici în această şcoală s-au format nu numai profesioniştii care sunteţi dumneavoastră ci s-au format mai ales oameni şi drept să vă spun mă felicit să fi făcut parte din colectivul profesorilor care au putut … să picurez şi eu, să strecor şi eu câte un pic din formarea individualităţilor care sunteţi dumneavoastră, individualităţi de care pe tot întinsul ţării şi diferite sectoare de lucru profită ţara noastră frumoasă, bogată şi cu perspective strălucite pentru viitor datorită conducerii actuale, datorită luptei care se duce astăzi pentru progresul şi înfrumuseţarea tării noastre. Aşa încât noi ne felicităm şi noi profesorii dumneavoastră, v-aţi felicitat pentru că ziceţi că aţi avut profesori străluciţi, noi ne felicităm că dumneavoastră v-aţi realizat pe multiple planuri în mod foarte strălucit. Atâta am avut.
Profesor Constantin ENCIU : E târziu şi vă cer scuze dacă am să vă răpesc puţin timp. Eu aş vrea să încep cu un Motto la o carte strălucită, de valoare universală, din Istoria Literaturii Române de CALINESCU, are acolo CĂLINESCU un Motto … extras din cronicarul Miron Costin "Nasc şi Moldovenii oameni", eu aş putea să încep cuvântul meu dacă-mi permiteţi "Nasc şi ploieştenii oameni". Cine a ascultat şi v-am ascultat cu foarte multă plăcere şi emoţie, noi profesorii, aşa cum spunea şi tovarăşul profesor GRIGORE, noi trăim prin elevii noştri şi noi ne realizăm prin elevii noştri. Şi dacă dumneavoastră aţi ajuns la nişte strălucite rezultate prin munca dumneavoastră, prin sprijinul nostru, acesta se datoreşte şi ceea ce noi am picurat zi de zi spre dumneavoastră. Vedeţi, dumneavoastră aţi îmbrăţişat nişte cariere tehnice, mă gândesc chiar şi medicina este într-un fel tot o carieră tehnică, în mare măsură toate acestea se bazează pe calcule, pe cercetări, dar am avut plăcerea de a afla pe parcursul anilor de doi dintre elevii mei, e vorba de promoţia dumneavoastră şi din alte promoţii de elevi, dintre elevii mei au urmat cariera poate literară şi atunci m‑am gândit că nu de pomană am fost şi eu profesor în şcoala aceasta. Poetul dumneavoastră, Nichita STĂNESCU, care are premiul Herder … şi-l are ARGHEZI, şi-l are JEBELEANU şi care scrie versuri de mare valoare a vorbit cu multă modestie despre profesorii lui, dar eu sunt sigut că în sufletul lui Nichita STĂNESCU se păstrează vie amintirea profesorului de română. Eu cu Nichita STĂNESCU am avut odată o conversaţie la telefon, la redacţie, dacă îţi aminteşti în legătură cu nişte articole privitoare la manualele şcolare, pregătisem totul, reuşisem să bat la maşină materialul şi în ultima clipă am stat de vorbă cu doi colegi care mi-au spus că e mai bine să nu se mai publice. Erau prea multe lucruri de spus pentru ca să aducă nişte necazuri, a renunţat Nichita deşi telefonic hotărâsem. Şi o altă întâlnire de data asta cu SIMION. Făceam nişte cursuri de perfecţionare, dacă mai aveam nevoie de aşa ceva, dar în sfârşit trei luni în căldura Bucureştiului nu strică, într-o sală acolo supraîncălzită la Liceul Mihai Viteazul din Bucureşti. O întâmplare nu ca cele precedente era într-o sâmbătă, era foarte cald, navetiştii adică Ploieştenii, Giurgenii, Piteştenii, se grăbeau să ia trenul, chiar şi acei din Constanţa şi cineva tot vorbea, tot vorbea despre metodici şi procedee pegagogice. Astea dacă nu le ai în tine e zadarnic, nu eşti profesor şi majoritatea dintre noi aveam nişte registre mari aşa, pe care ne luam notiţe şi în liniştea desăvârşită, o căldură toropitoare la unu şi jumătate în Bucureşti de la şapte în sala aceea cu câte o pauză de zece minute şi înapoi la muncă acolo. Deodată în liniştea aia se aude … auu … ce se întâmplase una din profesoare a scăpat registrul în capul ălora care erau jos, adormise scriind. Într-o asemenea sală s-a prezentat să ne vorbească Eugen SIMION
                        Eugen SIMION: nu a adormit atunci când am venit eu
                        Profesorul ENCIU: nu, nu, aşa de frumos a vorbit încât nu a fost nevoie să cadă nici un fel de registru de la balcon pe capul celorlalţi. Şi atunci am mai avut eu o conversaţie tot în legătură cu unele probleme literare pe care n-am putut să le continui, plăcerea noastră a profesorilor ar fi ca asemenea conversaţii cu dascălii cu care oricum sunt de aceeaşi specialitate sau au contigenţe să aibă loc şi să se găsească aşa nişte posibilităţi ca la apariţia unei cărţi a dumneavoastră sau cu oricare alte prilejuri să mai să mai stăm de vorbă, să mai schimbăm unele păreri în această problemă. Colegul nostru GRIGORE … ridica o problemă foarte importantă şi la care vreau să dau şi eu un răspuns repede de tot, problema poeziei moderne nu e un lucru necunoscut pentru dumneavoastră, un suflet modern în era aceasta atomică, noi nu trebuie să ne oprim deloc, închipuiţi-vă că eu ca profesor de română vă pot comunica din experienţa noastră că elevilor nu le mai place nici ALEXANDRESCU … cât de mult suflet ai pune nu le mai plac scriitori de aceştia din epoca precedentă, doar infantilismul lor îi încălzeşte. Ei nu mai simt valorile acelea estetice şi pe măsură ce se apropie de literatura mai nouă, ei simt poezia mai degrabă decât noi, mai degrabă decât mediul de profesori de română. Vedeţi dumneavoastră toate mijloacele acestea de cunoaştere s-au schimbat, şi s-au schimbat şi în domeniul poeziei şi aici s-au schimbat mijloacele de cunoaştere şi deci trebuie omul să-şi facă puţină educaţie pentru a prinde valenţele şi valorile poeziei celei noi. Mă laud când ajung la clasa XII şi studiez poezia contemporană, mă laud când fac biografia scriitorului Nichita STĂNESCU şi atunci spun Nichita STĂNESCU mi-a fost elev şi atunci toată lumea face ochii mari, cum e ploieştean, mi-a fost elev şi o parte întreabă cum era ca elev la care eu răspund, era un elev foarte bun (rumoare, iar Nichita zâmbeşte). Dar eu lui Nichita i-am amintit un lucru tot în legătură cu el, el acuma e modest şi e bine să fie aşa, dar îşi aminteşte el de serile noastre literare când liceul acesta avea trei gazete de perete literare. Costel IONESCU, MILICA şi cu mine ne luam la întrecere … care era cea mai bună, unde mai există şcoală să existe trei gazete de perete literare şi unde profesorii şi elevii să facă versuri, proză critică literară … să văd eu şcoala asta acuma. Vedeţi dumneavoastră, erau nişte lucruri care se întâmplau pe vremea când eraţi dumneavoastră elevi, vă amintiţi. Vă amintiţi gazeta aceea frumoasă pe care am făcut-o noi cu prilejul centenarului CARAGIALE şi care a fost aruncată de administraţia şcolii acesteia după ce eu nu am mai fost profesor aici. Era o gazetă care este fotografiată în albumul GARAGIALE şi care a fost apreciată în mod deosebit de SADOVEANU … era de mărimea aproape jumătate din ecranul ăsta.
            Agapa XXV - Concluzii A fost cea mai reuşită dintre toate întâlnirile noastre deoarece a beneficiat de o participare masivă atât ca elevi, dar şi ca profesori. Elementele cele mai importante care au pus probleme, dar au fost şi cluurile întâlnirii:
            # Aducerea lui Nichita STĂNESCU la botezarea promoţiei cu numele lui.
            # Aducerea profesorului George Iancu GHIDU de la Eforie unde îşi făcea un tratament pe care l-a întrerupt de către Dinu NENOVICI, care a doua zi l-a dus să-şi continue tratamentul
            # Aducerea din Bucureşti a profesorului Constantin ZAHARESCU care era bolnav
            # Aducerea directorului din timpul celebrului examen de admitere în liceu, Leonida SÂRBU
            # Închiriere la Hotelul Berbec a unei camere la dispoziţia celor doi profesori
            # ideea strălucită a colegului nostru Ilarion COZEA care ne-a adus circa 600 de batiste, roşii, galbene şi albastre corespunzând celor trei clase. Pe batistae era imprimat portretul lui I.L. CARAGIALE şi textul "Liceul I.L. Caragiale Ploieşti 1952-1977"
# Identificarea şi îngrijirile aduse mormintelor profesorilor şi colegilor
            # Pelerinajul cu 27 de autoturisme la Cimitirele Viişoara, Catolic, Bolovani şi de la Cosminele
            # Înregistrarea festivităţii de la Liceul Ion Luca CARAGIALE pe casete
            # Scrisoarea de la Bagdad a lui CRICOVEANU adusă chiar de fiul său
            Elemente nerealizate
* Mobilizarea unui număr mai mare dintre foştii noştri colegi
* Mobilizarea unui număr mai mare de colegi pentru sprijin la pregătirea agapei
* Deficienţe de protocol
* Calitatea slabă a înregistrărilor, deoarece colegii nu am vrut să vină lângă casetofon
* Prezenţa la Restaurantul Berbec a profesorului Gheorghe MILICA, beat, care mi-a reproşat că nu l‑aş fi invitat (inexact) după care s-a compromis în faţa foştilor elevi prin prestaţia avută. Cum era în perioada când fusese dat afară din partidul comunist (căruia îi trăsese clopotele masiv în perioada când noi eram elevi şi mult după aceea) s-a legat de Ion POPA-Popicu, despre care a auzit că este secretar cu probleme economice la Judeţul SĂLAJ (deci activist) pe care l-a jignit, dar nu numai pe el ci şi pe soţia acestuia, care cu mare delicateţe nu a reacţionat, dar probabil că nici bine nu i-a picat să vină la noi la Ploieşti şi să fie jignită de un beţiv, indiferent că fusese profesorul nostru de română.
* După terminarea reuniunii la restaurant, inginerului Puiu HERJENESCU, şeful orchestrei şi coleg de liceu, cu doi ani mai mare decât noi, i s-a furat în timp ce transporta sculele la maşină, orga electronică pe care din fericire a recuperat-o, dar după câteva luni.