Din cauza unei defecţiuni tehnice a aparatului foto a lui Fănel Negulescu - fotograful oficial - ne lipsesc fotografiile tradiţionale pe scările din faţa Liceului Ion Luca Caragiale (SCUZE)

Iubiţi profesori, stimate doamne şi dragi colegi,
Întâlnirea noastră este un lucru minunat şi reprezintă un moment atât de frumos încât bucuria revederii compensează din plin, grijile, îndoielile, necazurile sau timpul consumat cu organizarea ei. Mulţumesc din inimă iubiţilor noştri profesori care au acceptat să participe la sărbătorirea a 30 de ani de la terminarea liceului, conferindu-i prin prezenţa dânşilor o altă culoare. Permiteţi-mi să mulţumesc în numele tuturor, elevi şi profesori, directorului Liceului Ion Luca CARAGIALE, profesorului de matematică Tiberiu SZABO pentru sprijinul acordat cu amabilitate şi deosebită delicateţe în organizarea acestei întâlniri plină de amintiri. Mulţumesc soţiilor colegilor noştri care i-au însoţit la această emoţionantă secvenţă din viaţa noastră. Vă mulţumesc vouă tuturor pentru participare şi vă rog să transmiteţi mulţimiri soţiilor voastre care v-au dat voie să veniţi aici. Vă rog să-mi permiteţi să mulţumesc individual iubiţilor noştrii dascăli pentru prezenţă şi în acelaşi timp să le fac o scurtă prezentare:
Profesorul Andrei Vijoli, directorul liceului, profesorul nostru iubit de geografie, directorul sever dar în acelaşi timp părintele care ne-a sfătuit întotdeauna şi a ştiut nu numai să mustre sau să pedepsească dar şi să se prefacă uneori că nu vede. Vă mulţumim !
Noi am dori de la început să vă spunem că am vrea ca această festivitate să aibe un caracter, aşa, mai amical, mai distractiv, mai plăcut şi am vrea ca în legătură cu unii dintre dumneavoastră să povestim anumite lucruri şi dumneavoastră sunteţi primul. Eu aş vrea să povestesc ceva în legătură cu ARGHIR, vrea el să povestească sau povestesc eu ?
ARGHIR: Spune tu.
Bon, povestea mea nu este lungă este foarte scurtă şi interesantă. ARGHIR avea note foarte mari la Geografie, să vedeţi care era stratagema, nu că nu învăţa, învăţa, ştia el destul de bine, dar avea o cale sigură de a fi ascultat. Învăţa bine la Geografie şi apoi ieşea pe Franceză şi îl pândea pe domnul VIJOLI când trecea acasă, îl vedea şi a doua zi îl asculta. (Notă: lua categoric nota 10 deoarece la domnul VIJOLI nota era rezultatul cunoştiinţelor perzentate la examinare şi nu era alterată de nimic străin sau conjunctural.)
În ordine alfabetică:
Profesorul Constantin ENCIU ultimul nostru profesor de limba română, din păcate atât la propriu cât şi la figurat. Ne-a obişnuit să ne descurcăm în labirintul unei bibliografii bogate, să sistematizăm un material vast, cunoştiinţele primite de la dânsul ne-au folosit mult, cântărind greu la examenul de admitere în facultate. Profesorul ENCIU a fost primul care ne-a dus la teatru şi ne-a îndrumat către muzică. Îi mulţumim !
ENCIU: …teatru …
GOCIMAN: … vreţi să vă spun de la teatru eu nu îndrăzneam dar dacă … Eu la teatru nu mă duceam că eram ocupat cu voleiul, cu sportul, dar se ducea de obicei Lucică STĂNESCU, fratele lui Bebe STĂNESCU şi la un moment dat, la unul din spectacolele, nu mai ţin minte unde Lucică reuşeşte să se aşeze lângă una din cele mai frumoase fete ( frumoasa Doina ŞTEFĂNESCU, fata preotului şi profesorului ŞTEFĂNESCU, viitoare ingineră şi soţie a fotbalistului şi antrenorului COSMOC) şi la un moment dat, înainte să înceapă spectacolul domnul profesor Enciu … hai, hai STĂNESCULE du-te …
-Nu mă ridic dom' profesor … STĂNESCU a mai spus: Nu vă supăraţi dom' profesor ăsta e locul meu şi nu mă ridic.
Să ştiţi că vreun an şi jumătate punctajul lui era foarte drămuit.
ENCIU: Da să spun o altă întâmplare tot cu dumneavoastră. Am fost la Traviata … noi mergeam cu trenul, 100 de inşi luam odată … deci ne-am lămurit, în pauza dinaintea ultimului act toată lumea îşi ia paltoanele de la garderobă şi cum s-a terminat spectacolul, în momentul în care s-a terminat, noi nu mai aveam decât o jumătate de ceas până la … ca să prindem trenul … o luăm prin spatele operei şi la gară. Ne-am înţeles, toată lumea şi-a luat paltoanele în pauză. La terminarea spectacolului, au tot ieşit actorii şi toată lumea i-a aplaudat în neştire. Ajungem la gară cu tovarăşul director VIJOLI, numărăm oamenii, lipsesc trei, au venit la 12 şi 5 trenul era la 12 fără 5, se înţelege că a fost o judecată a lui Solomon, din partea tovarăşului director VIJOLI. Trenul următor a fost la 4 dimineaţa şi era luni şi deci noi de la gară am venit direct la şcoală din cauza ăstora trei şi când i-a întrebat da dece aţi făcut asta ? … aşa de frumos a cântat Violeta şi aşa de frumoasă a fost Traviata, spunea unul, nu se pricepea prea bine … încât nu am putut să nu mai rămânem să o aplaudăm  … dar tovarăşul VIJOLI: bine, bine, dar nu aţi observat că noi am plecat … Ei: ba da, dar noi am avut onoarea ca trei ploieşteni să aplaude până când nu a mai rămas nimeni în sală.
Profesorul George Iancu GHIDU, dirigintele unora dintre noi, profesorul de limba franceză stimat, arbitrul eleganţei şi al bunelor maniere. Ne-a făcut să înţelegem cum se învaţă o limbă străină şi vreau să relatez că prin anii 70' am avut ocazia să învăţ limba engleză cu un profesor ultra specializat în metode de predare moderne care se pretindea excepţional (şi era un profesor de excepţie) … ei bine, în afară de mijloacele electronice auxiliare metoda de predare nu se deosebea cu nimic de … metoda GHIDU.
Un episod amuzant s-a petrecut între domnul GHIDU şi Emil POPESCU în momentul când dorind să discute ceva cu mama lui Emil şi-a dat seama că doamna nu se numeşte tot POPESCU, dar nu ştia cum, aşa că pe parcurs a ajustat expresia la " Madame … votre mêre ".
Eram în clasa VIII-a C şi în campionatul de volei al liceului jucam în prima etapă eliminatorie cu clasa XI-a A (Sebastian APOSTOL-Ciuciu,COLFESCU, Paul TRESTIOREANU, Traian ŞTEFĂNESCU) cu echipa înscrisă în campionatul oraşului sub numele de AVÂNTUL şi evident cea mai valoroasă din liceu. Înainte de meci ultima oră era dirigenţia şi profesorul GHIDU nu cunoştea evenimentul, dar din atmosfera clasei a simţit ceva neobişnuit şi a aflat, iar regretatul Dan SOLOMON mai îndrăzneţ i-a spus că ne e frică. Replica a căzut prompt:"Dacă vă e frică vin cu voi". Primul set cred că am făcut vreo 4,5 puncte iar profesorul GHIDU a suportat cu tărie toate ironiile de la ceilalţi profesori şi de la adversari, iar la pauză a venit la noi, era roşu cu urechile albe şi ne-a spus că nu jucăm prost dar că nu ştim să luptăm. La reluare minunea s-a întâmplat, nu a mai căzut pe lângă noi nici o mingie şi cu toate că eram juliţi, zgâriaţi, eram fericiţi după câştigarea următoarelor două seturi. La sfârşit ne-a felicitat luând pe dânsul o parte de pe praful de pe noi, celebra poză a profesorului GHIDU la şapte ace dispăruse dar pe faţa dânsului am văzut ceeace până atunci dascălul abil îmi ascunsese cu grije aproape patru ani, inima caldă, tinerească, dragostea pentru noi. Acum 5 ani s-a alăturat ideii mele foarte îndrăzneţe, întrerupându-şi tratamentul la Eforie, a venit cu NENOVICI să sărbătorească a 25-a noastră aniversare, după care s-a întors la tratament. Nu pot exprima în cuvinte mulţumirile noastre !
Profesorul emerit Ion GRIGORE, profesorul de matematică iubit şi viceversa dar admirat de toţi elevii şi colegii săi. De la dânsul am învăţat că în orice situaţie, oricât de grea, o atmosferă optimistă şi o glumă bună prind bine. Toţi care am îmbrăţişat latura tehnică îi suntem profund îndatoraţi pentru modul în care a implantat în noi gândirea logică matematică, pentru modul în care am fost pregătiţi la examenul de admitere. Pe vremea mea nu exista să se facă meditaţie cu toate că la examenul de admitere al Facultăţii de Electrotehnică la Ploitehnica din Bucureţti în 1952 am fost peste 6 pe un loc. Toţi care nu au îmbrăcat cariere de natură tehnică îi sunt tot profund îndatoraţi fiindcă i-a sfătuit, e drept în termeni mai tari, ce meserie să-şi aleagă. Pe lângă profesorul meu de matematică de la facultate, profesorul GRIGORE era un înger, căci spunea Nae CIORĂNESCU: "Înalt eşti, frumos eşti, prost eşti, de ce nu te faci … ofiţer ?". Or la domnul profesor GRIGORE eu aşa ceva nu am auzit. Şi la un examen la care nu i‑a plăcut cum am răspuns, comparativ cu celelalte note, a trecut nota de promovare în catalog dar mie mi-a spus că m-a lăsat corijent. Şi am învăţat toată vacanţa şi-am dat examenul … la vreo două luni după asta mi-a spus aşa întâmplător, pe sală, că mă trecuse din sesiune.
Dintre cei care nu l-au ascultat pe profesorul GRIGORE există totuşi mulţi ingineri, fizicieni şi chiar un profesor de matematică. Acum patru ani profesorul a fost sărbătorit pentru 70 de ani şi pensionare. Mă bucur că împreună cu un fost elev de la Comerţ am creat un cuplu Anastasiade-Gociman care a realizat ceva unic şi am fost fericit că din seria noastră au venit cei mai mulţi la sărbătorire. Din fonoteca pe care o am îmi permit să extrag câteva citate de la această festivitate pentru a crea o imagine a evenimentului.
Ing Paul MĂNESCU fiul primului ministru Manea MĂNESCU spunea: Nu am avut bucuria să fiu elev al tovarăşului profesor Ion GRIGORE, dar sunt stăpânit de emoţie datorită acestei manifestări din câte ştiu eu puţin obişnuită, aşa ceva nu s-a mai întâmplat mi se pare. Eu am venit aici ca să-l reprezint pe unul dintre foştii elevi ai tovarăşului profesor Ion GRIGORE care nu a putut să participe, sunt convins că i-ar fi făcut mare plăcere. (Manea MĂNESCU îl însoţea pe Erick HONNEKER omologul lui din Republica Democrată Germană, în vizită prin România).
Zamfir MAGDA: Va fi desigur fericit ori de câte ori va auzi la capătul firului vocea unuia din elevii săi sau dacă deschizând uşa va recunoaşte pe unul din ei.
Din discursul ţinut cu această ocazie de Mircea PETRESCU în numele seriei noastre am înţeles de ce profesorul GRIGORE şi-a ales matematica, Mircea PETRESCU spune în discursul său că matematica este "Regina Ştiinţelor" … păi cum să nu se lipească domnul profesor GRIGORE de o regină. Eu nu vreau să vă povestesc aici acest amănunt dar vreau să nu-l lăsaţi pe domnul profesor GRIGORE până nu vă spune ceva pe care eu consider că e senzaţional domnul profesor GRIGORE a jucat împotriva Ripensiei şi l-a avut adversar direct pe Cotormani, vă rog să vă povestească dânsul, nu vă venea să credeţi şi asta !
            Profesorul GRIGORE: E adevărat că în timpul adolescenţei mele, ca elev la Piteşti, îmi plăcea footballul, m-a atras şi am fost în echipa oraşului, judeţului, se chema Năluca, căpitanul echipei era un maior NANU, şi eu eram extrema dreaptă. Şi într-adevăr am jucat un meci cu Ripensia la Timişoara şi singurul gol l-am marcat eu, încât Cotormani a venit şi m-a felicitat la pauză şi în sfârşit … probabil că a fost un meci prea amical, deaceea am reuşit, însă echipa era foarte bună. Şi am rămas şi astăzi aşa mare amator de football privindu-l la televizor şi pă chestia asta am făcut şi nişte epigrame în legătură cu meciurile de football, mai ales cu rezultatele de până acum ale echipelor noastre de football inclusiv echipa naţională
            Echipele româneşti de fotbal.
            De vreo zece ani blestem  /  Gata, gata să-i bătem
            Pregătire pentru meci
            Batem zise nenea Mitru / Ori pe ei, ori pe arbitru
Profesorul Gheorghe MĂTUŞA apreciatul nostru profesor de Educaţie Fizică ne-a insuflat dragostea pentru mişcare în aer liber, ne-a învăţat cum trebuie privită problema victoriei sau a înfrângarii nu numai în sport dar şi în viaţă. Profesorul pe care-l invidiem deoarece în ciuda legilor biologice refuză să îmbătrânească.
Profesorul Eugen POP dascălul nostru de psihologie, profesorul de la care am deprins să descifrăm partea mai ascunsă a lucrurilor, care ne-a edificat asupra faptului că fiecare DA mare conţine în el şi un NU mic iar fiecare DA mic conţine în el un NU mare. Îi mulţumim !
Doctorul Rică STĂNESCU, omul care ne-a îngrijit cât am fost mici şi profesorul de igienă care ne-a ajutat să afcem paşi în viaţă după terminarea copilăriei. Îi mulţumim în mod deosebit !
Profesorul Nicolae TAŞCĂ, profesorul nostru de ştiinţele naturii ne-a învăţat omenia şi curajul căci ne spunea "Dacă e vorba să mă bată unul apoi să-i dau măcar eu prima palmă" sau "dacă stau de vorbă cu fiecare din voi în parte sunteţi băieţi extraordinari, dar cum vă adunaţi mai mult de 10 vă schimbaţi". La mutarea liceului de la Sfinţii Petru şi Pavel la Comercial ne-a făcut să defilăm pe Franceză cu raţe, bufniţe, cocoşi şi alte animale împăiate, spre deliciul trecătorilor. Vă mulţumim !
Profesorul Constantin ZAHARESCU ne-a iniţiat în tainele fizicii şi ale chimiei, dar ceeace este mai important ne-a deprins cu munca, ne-a ordonat sistemul de gândire. Pentru foarte mulţi din noi, prin profesorul ZAHARESCU am luat prima dată contact cu tehnica şi ne-a transmis dragostea pentru ea … noi tehnicienii de aici suntem opera dumneavoastră. Calitatea muncii unui profesor se măsoară se măsoară numai după realitările elevilor lui … puteţi fi mândru de ceeace aţi realizat.
Profesorul ZAHARESCU a dat teoretic mulţi de 10 celor de faţă fiindcă totdeauna după examinare, într-o tăcere deplină monologul începea aşa … păi, frate dragă eu ţi-aş da 10, dar ce zice clasa ? … şi uneori se putea încheia astfel … vezi, colegul dumitale a mai mişcat ceva, se vede că măcar a avut bunăvoinţă (şi colegul întrevăzând o speranţă se umflă în pene) … uite ţie îţi dau 3 şi lui 4. Cu toate că aveam în clasă trei monştri sacri SAVU, CONSTANTINESCU şi PAPINA care luau 10 fără probleme, fiind ascultaţi destul de sumar, sunt convins că ştiam la fizică cel mai bine din clasă iar profesorul era de aceeaşi părere fiindcă pe mine mă asculta totdeauna împreună cu Marin fiul lui, dar la despicarea firului de păr în patru. Dacă eu ştiam perfect luam 10 şi Marin lua doar 9, dacă din delicateţe pentru prietenul meu săream un mic amănunt şi Marin îl ştia luam amândoi nota 10. La examenul de admitere în liceu, din cei aproape 600 de candidaţi, am fost singurul care a primit nota 10 de la profesorul ZAHARESCU. În examen au mai primit nota 10 doi elevi examinaţi într-o serie de domnul profesor de matematică Ion GRIGORE, Uwe ZARGES geniul promoţiei noastre şi Marin ZAHARESCU din cauză că tatăl nu a vrut să-şi examineze propriul fiu şi a cedat seria lui de zece elevi.
UTZĂ-BĂICOIANU Sergiu Vreau să vă spun de exemplu despre modul de a se da note, cum am reuşit eu odată când ştiam foarte bine cum e principiul de zbor al zmeului, cu descompunerea forţelor şi toate celelalte să am ghinionul să mă aleg cu cea mai mare dintre notele mici, 4. Eram în localul acesta, făceam în laborator, de obicei înainte de ora noastră domnul profesor avea ore în altă parte şi noi îl aşteptam cu cineva care stătea de serviciu pe scară şi noi ne făceam de cap sau discutat sau şi aşa … şi aşa mai departe. De data asta domnul profesor ne-a făcut figura, era în laboratorul anexă şi a apărut în clasă în timp ce noi discutam în continuare în uşă iar oamenii erau agitaţi, nu era liniştea în care dânsul era obişnuit să fie primit. Am dat absenţii, eram responsabilul de clasă cum se chema, totul a decurs în linişte până când a venit problema ascultatului … aşa, aşa cine să iasă la lecţie ?, aşa UTZĂ-BĂICOIANU, să mai iasă NICULESCU Valeriu şi încă un coleg … nu îmi mai aduc aminte bine. Vă spuneam că am ştiut bine lecţia aceea şi colegul NICULESCU la fel, dar în afară de ghinionul de a fi văzut în uşă gesticulând, deja am mai făcut o greşeală, m-am întors către clasă şi făceam nişte semne din ochi şi sprincene că degeaba, că ştiu eu că până la urmă tot cu notă slabă mă aleg. M-a văzut şi de data asta şi de acuma soarta era pecetluită. Şi discuţia a pornit aşa cum spunea şi colegul nostru (GOCIMAN) … Da, da uite, UTZĂ, uite astăzi ai ştiut destul de bine, puteai să iei chiar, nota cea mai mare, puteai să iei aşa, aşa chiar 10, da nu, nu UTZĂ nu pot 10, 10 eu nu pot să dau, eu nu pot să dau 10 la cineva care, care tu eşti şi un fel de cestor, responsabil, în loc să împingi, în loc să împingi colegii în clasă, stai în uşă şi gesticulezi, gesticulezi aşa, frate dragă, gesticulezi, profesorul aşteaptă, aşteaptă profesorul şi tu stai în uşă în loc să împingi, în loc să împingi colegii tu stai în uşă şi gesticulezi aşa, aşa frate dragă. Poate să-ţi fi dat un 9 dar nu pot UTZĂ cum să-ţi dau 9, 9 că 9 se dă la un elev care se poartă aşa cum trebuie şi când primeşte o sarcină UTZĂ, nu stă în uşă şi gesticulează în loc să împingă colegii şi pormă, pormă mai dai şi din sprincene la colegi. Dece dai din sprincene la colegi, UTZĂ … poate 8 aşa, poate 8, nu, nu şi 8 este o notă foarte mare pentru un elev foarte bun UTZĂ, nu pot să-ţi dau un 7 aşa, nu, nici 7, nici 7, stai în uşă şi gesticulezi în loc să împingi colegii, nu, nu, nu şi dai din sprâncene la colegi, nu, nu , 6, 6, … am ajuns şi la 5 şi până la urmă uite îţi dau cea mai mare dintre notele mici, îţi dau 4.
Pentru că am spus una care ar părea sesizarea unei părţi slabe, să zicem, am să spun şi altceva care arată pentru domnul profesor ZAHARESCU dar şi pentru marea majoritate a dascălilor din generaţia respectivă de care am beneficiat noi un mod de a preda o oră de chimie. Eram la compuşii clorului şi atunci a găsit profesorul ZAHARESCU că este cel mai bine să ne predea sistematic modul cum se stabilesc denumirile diverşilor derivaţi şi după ce ne-a înşirat pe tablă în funcţie de valenţe, posibilităţile de a forma acizi, reţineţi că nu prea am a face cu chimia, dar aşa reţinem noi de la profesprii noştri o serie de lucruri şi ne-a înşirat acidul hipocloros, acidul cloros, acidul cloric, şi percloric şi ne-a spus … vedeţi când se termină acidul cu os sarea face cu it, os it, os it, spre deosebire de acolo unde avem valenţe mai mari, avem valenţe mai mari şi avem ic at, ic at, cloros-clorit, cloric-clorat, ic at, ic at, ne-a înşirat toată tabla, ne-a făcut toate schemele, curgea pe noi transpiraţia încercând să reţinem şi în fine când sunase de intrare pentru ora următoare s-a întors la noi satisfăcut, mi-aduc aminte exact figura, cu spatele la tablă şi arătând cu mâna în spate. Ia uitaţi-vă ce uşurare ne-au făcut nouă chimiştii. Dar n-am uitat niciodată aceste denumiri şi ne-au ajutat şi acolo unde poate chimia a fost obiect secundar. Vă mulţumesc !
GOCIMAN: V-am spus de la început că am fost emoţionat şi nu am spus numai aşa, pe domnul MĂTUŞA nu l-am găsit, pe domnul profesor BÂZU l-am sărit ... vă rog foarte mult să mă iertaţi.
Domnul profesor BÎZU, profesorul nostru de limba franceză, profesorul de la care am învăţat nu numai tainele limbii lui Voltaire dar am învăţat şi o anumită discreţie, am învăţat o anumită manieră de a ne purta. De la dânsul am învăţat nişte lucruri pe care nu le vom putea uita niciodată. Vă mulţumesc foarte mult !
Am posibilitatea că în numele vostru să-mi exprim din nou stima, admiraţia şi recunoştiinţa profundă faţă de această echipă monolit de profesori, care a reprezentat un model pentru noi, consider că datorită contactului cu dânşii noi am pornit cu un avans faţă de alţii şi majoritatea au fructificat acest avans. Ne-am întâlnit cu profesori de excepţie şi acest lucru nu putea să nu dea rezultate deosebite lucru ce se va vedea din cele ce vor fi prezentate de noi în mod individual.
Sunteţi un mecanism greu de pus în mişcare şi dacă am reuşit să ne strângem astăzi aceasta se datoreşte în mare măsură muncii fără preget, abnegaţie şi disciplină manifestate de colegii care m-au ajutat şi au dus tot greul. De peste cinci luni ne-am întlnit aproape în fiecare marţi după amiază la Braserie, stabilind fiecare detaliu în parte, analizând greutăţile ivite dar trăind şi momente plăcute de destindere. Unii veneau direct de la servici fără să fi mâncat, alţii se întorceau dintr-o deplasare şi treceau direct pe la noi, au venit chiar din afara Ploieştiului. Cu toţi obosiţi, apăsaţi de grijile de la servici şi de acasă, dar legăturia lăuntrică ne-a dat puteri să ducem treaba până la capăt. Recunosc în faţa tuturor că am greşit în multe privinţe, am fi putut să facem mai mult, mai bine sau mai puţin costisitor, puteam să chibzuim unele aspecte ale problemei cu mai multă răbdare dar nu am făcut-o. Să nu ne judeacţi prea aspru, am fost o mână de oameni cu calităţile dar şi cu defectele noastre, am avut cele mai bune intenţii şi sper să nu pavăm iadul ce ele. Vă rog să-mi permiteţi, ca o mică recompensă să-i menţionez pe aceşti entuziaşti şi vă rog ca ori de câte ori o să aveţi ocazia, să mulţumiţi soţiilor noastre, care în această perioadă ne-au preluat o parte din obligaţiile ce ne reveneau creindu-ne timp liber pentru organizarea întâlnirii.
-         Dan NICOLESCU, avocatul de la Casa Albă cu care am răzbit prin multe situaţii şi cu puţină modestie pot să afirm că nu el m-a ajutat pe mine ci eu l-am ajutat pe el.
-         Pavel IONESCU a fost tot timpul lângă noi cu toate că în această perioadă soţia sa a fost operată.
-         Virgil VIŞINESCU cu prezenţe de peste 90%, o plăcută surpriză pentru mine.
-         Mihai DROSU a venit de la Bucureşti să stea de vorbă cu noi şi a ţinut legătura permanentî mobilizând mulţi "bucureşteni".
-         Ionică TOBOS, care împreună cu Mircea DUMITRESCU, din păcate victima unui accident m-au întors îm momentul când aproape renunţasem.
-         Bebe STĂNESCU, mare sufletist pe care l-am simţit mereu aproape.
-         Sergiu BĂICOIANU care a rezolvat multe cazuri grele.
-         Valentin ZENTENAI specialistul nostru gastronom, el a făcut meniul, el va răspunde în faţa dumneavoastră.
ZENTENAI: alimentaţia raţională.
-         Ovidiu STĂNCIULESCU care prin prezenţa sa, venit de la Câmpina ne-a impulsionat.
-         Nelu POPA care şi-a adunat ultimele puteri şi a venit la întâlnirea noastră chiar în ajunul internării sale pentru o operaţie deosebit de grea, un gets deosebit, puţini din noi am fi fost în stare să-l facem.
-         Igor TĂNĂSOIU, MIrcea DINESCU, Mircea BUCUR, Ion MÂRZESCU
-         Gigi ZAMFIRESCU care deşi bolnav şi în imposibilitate de a participa a ţinut permanent legătura prin telefon cu noi dorind să ştie toate amănuntele.
-         Şi Fănel NEGULESCU prietenul nostru al tuturor.
-         În perioada de la început când lucrurile au plecat din start, cel mai greu, în perioada când sănătatea i-a permis colegul nostru de organizare a fost profesorul Ion GRIGORE,
Să salutăm exemplul minunat al unor sufletişti care ni s-au alăturat cu toate că au fost colegi cu unii dintre noi doar câţiva ani, terminând liceul în altă parte. Promoţia 1948-1952 a liceului I.L. CARAGIALE, promoţia Nichita STĂNESCU îi primeşte cu dragoste şi cu braţele deschise bucurându-se că poate lărgi această familie de prieteni. Un exemplu în acest sens îl reprezintă Ion GĂUCAN şi Radu NEGULESCU.
Din păcate nu am reuşit să luăm contact cu toţi colegii noştri, o parte din ei nu au putut veni din motive bine întemeiatr, unii nu au vrut să vină iar alţii ne-au criticat în termeni mai mult sau mai puţini aspri. Eu consider că toţi sunt colegii noştri, să-i iubim la fel ca pe vremea când purtam pantaloni scurţi fără să punem un moment în cumpănă, dacă au venit sau nu, dacă au vrut sau nu au vrut să vină. Aceasta este ambianţa în care ne-au crescut profesorii noştri şi ori de câte ori întâlnesc un coleg de liceu îmi face o mare plăcere şi simt un lucru deosebit. Să nu uităm că promoţia noastră a dat numele actual al liceului transformându-l din numele cenuşiu de Liceul Nr. 1 în Liceul Ion Luca CARAGIALE şi ar trebui ca Sergiu UTZĂ-BĂICOIANU să povestească acest lucru mai ales că tovarăşul director SZABO nu-l cunoaşte şi ar fi bine să-l cunoască..
UTZĂ-BĂICOIANU Sergiu Îmi vine niţel greu să povestesc pentru că dintr-un obicei păstrat încă din anii şcolari n-am reuşit niciodată atunci când urma să iau cuvântul să scriu ceva, după cum n-am reuşit niciodată să citesc foarte bine un referat. Lucrurile la mine s-au despărţit destul de mult şi … respectul pentru şcoală, dragostea pentru profesorii noştri şi pentru tot ce reprezintă acest proces de învăţământ, împreună cu şcoala noastră. Deaceea când s-a sărbătorit centenarul Ion Luca CARAGIALE, am pregătit sub conducerea actorului BALABAN de la teatru "O noapte furtunoasă" şi poate este demn de reamintit aici cine erau şi ce sunt astăzi protagoniştii marelui spectacol pe care recunosc cu lipsa de modestie necesară că am auzit de multe ori povestindu-se, io ştiu când aţi dat voi un spectacol, eraţi cel puţin la nivelul profesioniştilor de la teatrul local poate undeva mergeaţi către celalţi … încât m-am cutremurat şi l-am rugat să nu continue. În afară de mine în rolul lui Jupân Dumitrache, am beneficiat de prezenţa ulteriorului prorector al Politehnicii din Bucureşti, Mircea PETRESCU în rolul lui Rică Venturiano, am avut un Chiriac inimos în persoana actualului doctor urolog numărul unu, al oraşului nostru Fredi MERTL. Nae Ipistatu îmi pare rău că nu este aici, doctorul MĂRGĂRIAN Varujan, Spiridon săracu, Lucică STĂNESCU, îmi pare rău că nu este aici probabil că este inginer şi trebue să păţească ceva fiindcă şi atuncea mi-a reproşat de vreo două ori că palma aia care trebuia să treacă pe lângă, câteodată l-a mai atins şi colegele noastre de care nu prea mai ştiu Ortansa FECIORU şi Marta SCÂNTEIANU. În orice caz ştiu că a fost un spectacol deosebit pentru că am primit numeroase felicitări şi de la oameni care, adică aveau cunoştiinţele respective, erau cum să spun eu, nu numai nişte simpli privitori şi sesizori să zicem ai aspectelor comice. Am făcut acest lucru şi în timpul acestor repetiţii, în timpul pregătirilor noastre ne-am gândit că liceul nostru fostul Liceu Sfinţii Petru şi Pavel cu numele banal de LB1 nu se va mai putea chema în viitor Sfinţii Petru şi Pavel şi atunci cel puţin să încercăm să-i dăm un nume demn de această instituţie şi cum prilejul era potrivit ne-am gândit să propunem numele de GARAGIALE. Este foarte greu să-mi aduc aminte cine a avut prima dată ideea, până de curând am avut impresia că chiar eu am avut-o, domnul profesor ENCIU nu este mulţumit, se pare că ne-a sesizat cumva şi n-aş jura că nu mai sunt şi alţii dintre colegii noştri care nu-şi amintesc că ei parcă au formulat prima dată acest lucru. Este cu atât mai interesant pentru modul nostru de a ne simţi împreună. În orice caz eu am primit din partea colegilor sarcina de a face această propunere, eram probabil şi atunci acel care atunci când era vorba de improvizat trebuia să vin să zic ceva. Şi într-adevăr am făcut un alt spectacol, am aranjat o şedinţă festivă în sala de sus de aici şi în prezenţa delegatului ministerului învăţământului care nu se aştepta să mai urmeze ceva după spactacol, noi am făcut un gen de şedinţă festivă în care eu m-am ridicat şi am spus în numele tuturor colegilor să se aprobe acest nume de Ion Luca CARAGIALE liceului în care funcţionam noi atunci şi care în următorii 30 de ani continuă să funcţioneze în acest local. Mi-aduc aminte bine că a trebuit să treacă o perioadă de 2-3 luni pentru că nu se obişnuia ca liceele să aibe nume, aveau numai numere în perioada aia, până când am primit cuvenita aprobare, noi în schimb eram deja pregătiţi cu modul de a pune emblemele, pentru că doream pe vremea aceea să purtăm emblemele liceului, mi-aduc amunte că le făcusem rombice dar în culorile de la fostul Liceu Petru şi Pavel, acel grena care nu ştiu dacă se păstrează şi astăzi şi pe care noi le-am făcut să revină faţă de culorile … nostru.
GOCIMAN în continuare: Doresc să mulţumesc fostului elev al liceului şi actualului director al PTTR Prahova, ing. Ovidiu POPESCU. În plină organizare în luna Octombrie, am primit o înştiinţare prin care se comunica schimbarea numărului de telefon datorită defectării unui cablu. La solicitarea mea, legătura sufletească dintre elevii acestui liceu şi-a dovedit din nou puterea, numărul de telefon a rămas neschimbat, chiar a doua zi primind o înştiinţare că numărul nu se va modifica. Vă daţi seama ce încurcături ar fi fost, voi care mi-aţi dat atâtea telefoane, dacă mi se schimba numărul.
Notă ulterioară: Data iniţial stabilită pentru întâlnire a trebuit să fie decalată cu două săptămâni din cauză că, cu câteva zile înainte a murit primiul secretar sovietic BREJNEV şi au fost interzise orice manifestări. Agapa s-a ţinut efectiv pe data de 28 noiembrie 1982 şi cu toate că am amânat agapa ne-am prezentat la liceu, pe data de 14 noiembrie 1982, un grup de vreo 6 persoane din comitetul de organizare să-i întâmpinăm pe cei care nu au putut fi anunţaţi de schmbare şi au fost vreo şase, cei cu mintea mai pe cap au telefonat să întrebe dacă se mai ţine dar restul … Iniţial Nichita STĂNESCU, ca şi la agapa precedentă, a spus că vine cu plăcere, adus de unul din bucureşteni, dar pentru cea de-a doua dată nu a mai fost disponibil fiindcă spunea că merge la o nuntă care fusese amânată tocmai din cauza agapei noastre aşa că patronul nostru nu a putut veni, iar la agapa XXXV din 1987 Nichita STĂNESCU ne părăsise de mult, încă din 13 decembrie 1983.
În încheiere vreau să-i felicit şi pe cei care s-au căsătorit anul acesta (STĂNESCU Nichita şi Valerică PÂRVAN) poate din cauza asta nu au îndrăznit să ceară voie. Să-i felicităm în mod deosebit pe bunici şi le las plăcerea să se prezinte singuri, dar să-i admirăm şi să-i invidiem pe cei care nu s-au căsătorit încă.
Clasa A
Emilian ANGELESCU Stimaţi tovarăşi profesori şi dragi prieteni. Fiindcă viaţa a vrut ca eu să răspund primul prezent la această frumoasă aniversare vă rog să-mi îngăduiţi să exprim în primul rând un sentiment de profundă gratitudine faţă de şcoala care ne-a format, o şcoală bună, prin structurile sale şi mai cu seamă prin cei care au slujit-o cu dăruire şi cu înaltă competenţă. După cum ştiţi eu sunt chimist, pentru această situaţie o parte din răspundere o poartă şi domnul profesor ZAHARESCU şi profesorul Meier KÖRNER. De un sfert de veac slujesc învăţământul superior, sunt astăzi profesor la Institutul Politehnic din Bucureşti la Facultatea de Tehnologie Chimică şi predau disciplinele Chimie Tehnologică şi Catalize. Vreau să vă asigur că în tot acest răstimp am acumulat nu numai ani ci şi experienţă şi acestă experienţă am folosit-o aşa cum m-a învăţat şcoala care m-a plămădit, liceul şi faculateta, am folosit-o cu perseverenţă, cu dăruire pentru meseria pe care mi-am ales-o astfel încât ea s-a materializat prin multe şi aş zice interesante realizări care sunt pe măsura şcolii care m-a pregătit, n-aş vrea să vorbesc despre ele. Consider că una din cele mai mari realizări pe linie profesională o reprezintă generaţiile de chimişti şi ingineri la pregătirea cărora am contribuit şi eu şi o mare satisfacţie profesională o am când aceşti foşti studenţi ai mei vin să mă consulte în diverse probleme de specialitate. Cea mai mare realizare este însă fiul meu şi-mi pare rău că cel care a dat numele seriei noastre nu este prezent fiindcă vroiam să afle că acest puşti care se pregăteşte să dea prima treaptă şi anul acesta a făcut cunoştiinţa cuvântului scris al poetului nostru Nichita STĂNESCU, fără să fie plin de har literar dar având sufucientă sensibiliate şi poate şi putere de discernământ de când a aflat că taică-su face parte din seria Nichita STĂNESCU are faţă de taică-su un plus de consideraţie. Vă mulţumesc !
Ticu BĂRBULESCU Am rămas tot ploieştean, lucrez în cadrul Institutului de Proiectări Prahova, răspund de partea electrică a documentaţiilor care se elaborează în acest institut. Eram partizanul colţului din spate de acolo ca să nu mai venim aicea întrucât ca şi pe vremea liceului şi acum am rămas o fire emotivă nu prea prefer să vorbesc în faţa unei asistenţe d-aia iau cuvântul rar la şedinţe. Tovarăşul director POPA, colegul nostru este prezent aici şi poate să confirme acest lucru. Mi-amintesc că în anii liceului era de groază când regretatul profesor RÂPEANU ca să ne formeze pentru asemenea situaţii ne scotea în faţa clasei şi ne punea să ţinem, să improvizăm discursuri, cred că nu aveam note bune în această privinţă. Nu am copii viaţa a fost din punctul ăsta de vedere însă
                        Sala: Mai ştii !
            Vă mulţumesc !
BERECHET Vasile Eu am făcut, după cum o să observaţi ulterior, ceva deosebit decât toţi colegii mei, eu am făcut aviaţie. Am fost pilot militar şi civil o mare parte din perioada după când m-am despărţit de dumneavoastră şi acuma ultima meserie sunt pământean. Dar am am învăţat să zbor, am zburat foarte mult pe avioane militare, civile, au învăţat şi pe alţii să  zboare. Mulţi tineri au ieşit din mâna mea piloţi. Sunt căsătorit, am o fetiţă de 14 ani ca a lu' tovarăşul Angelescu, care se pregăteşte să dea treapta şi am să-mi permit să vă răpesc un minut pentru ca să vă povestesc o istorioară din aviaţie, un minut numai. Când am învăţat pe un elev să zboare, un elev foarte timid aşa la primrle două zboruri, zburam la dublă comandă, el lângă mine, la aterizare am pus avionul pe pantă, am redus motorul şi m-am făcut că mi-a venit rău. Ăsta emoţionat nu ştia ce să facă cu avionul, a stat un pic, a ţinut de manşă şi a început să dea cu cotul zice … tovarăşu' instructor pământu … nimic, eu nimic trăgeam cu coada ochiului afară … tovarăşu' instructor pământu … când a văzut că mai erau câţiva metri până să ajungem la pământ zice: tovarăşu' instructor intrăm în pământ … tu-i pământu mă-si. Vă mulţumesc !
 CONSTANTINESCU Gheorghe fost elev al acestui liceu … sau mai bine zis de mult nu am mai trăit asemenea emoţii pe care le trăiesc în momentul de faţă. Mă uit la dumneavoastră stimaţi tovarăşi profesori şi la dumneavoastră stimaţi colegi şi am început să ne apropiem ca … fizionomie … adică diferenţa dintre noi şi stimaţii tovarăşi profesori să se strângă, spre exemplu între mine şi domnul profesor Mătuşa şi domnul profesor Enciu adică deosebirile nu sunt prea mari.
                        Sala: Domnu' profesor Mătuşa arată mai bine !
Sunt profesor la Şcoala Generală din Pucheni Moşneni, am funcţionat aici de la terminarea facultăţii şi am fost director de şcoală timp de 15 ani. Cea mai mare realizare, adică cea mai mare dintre valori este copilul meu care va împlini în curând 10 ani. Ca o realizare profesională pot să spun că în ultimii 10 ani, că de atunci nu ne-am mai văzut, am obţinut gradul I în învăţământ. Vă mulţumesc din tot sufletul domnilor profesori pentru educaţia pe care mi-aţi dat-o în cei 11 ani de şcoală, 11 ani care de fapt … eu am nu am făcut aici decât un singur an, din cauza aceasta colegii mei nu m-au recunoscut pentru că eu am venit aici în ultimul an de învăţământ în clasa XI-a. Veneam de la Bucureşti, am găsit aici un liceu foarte … superior, cu pretenţii mari şi mi-a venit greu să mă adaptez la noile cerinţe ale acestui măreţ liceu. Încă odată vă mulţumesc din suflet pentru educaţia primită !
            Mă numesc COSTACHE Nicolae, ca şi colegii mei sunt foarte emoţionat şi în acelaşi timp recunoscător tovarăşilor profesori prezenţi aici pentru educaţia pe care am primit-o în timpul liceului, pentru pregătirea profesională pe care mi-au dat-o. La ora actuală sunt inginer forestier, sunt directorul Întreprinderii Forestire de Exploatare şi Transport din Nehoiu Judeţul Buzău, Combinat de Prelucrare a Lemnului, deţin această funcţie de 16 ani. Am doi copii, un băiat care a e student în anul III la aceeaşi Facultate de Prelucrare a Lemnului şi o fetiţă în clasa 8-a care se pregăteşte să dea treapta I-a. Am ţinut foarte mult să ţin legătura cu liceul nostru în special prin profesorul SIMACHE care, în activitatea mea am căutat să ajut liceul prin sprijinul material, să zic aşa, material lemnoscare l-am dat pentru refacerea muzeelor din oraşul Ploieşti.
                        GOCIMAN: Poţi să continui şi acuma cu liceul
Tocmai d-aia anticipam ca în continuare voi putea să ajut liceul şi încă odată mulţumindu-vă dumneavoastră şi colegilor mei mă simt foarte apropiat la această oră de dânşii … ca şi în viitor aceste întâlniri să le avem mai dese, mai ales că în curând va trece din viaţa noastră o jumătate de secol. Vă mulţumesc !
COZEA Ilarion Stimaţi domni profesori şi dragi colegi, Ca de fiecare dată emoţiile ne cuprind pe toţi şi eu sunt unul dintre cei care am rămas totuşi destul de emotiv cu toate că în viaţă au fost multe momente când nu trebuie să am emoţii. Vreau să vă povestesc o mică întâmplare, naşul meu în porecle este domnul profesor TAŞCĂ, cândva când făceam ştiinţele naturii nu ştiu prin ce asociere mi-a spus Codeină. Mă cheamă COZEA şi mi-a spus Codeină, mă rog mielul nu l-a dat eu încă îl mai aştept totuşi au fost câţiva colegi care au reţinut această poreclă de Codeină printre care şi colegul nostru ZAMFIRESCU, care din păcate nu este în mijlocul nostru care mi-o repeta aproape întotdeauna. De fapt de ZAMFIRESCU, colegul nostru mi-era întotdeauna groază, mi-era frică de el. Noi îl porecleam Plăvănel, era şi foarte voluminos şi în momentul în care-i spuneam Plăvănel atunci toţi zburam din clasă. Domnii profesori nu ştiu că-n pauză era un adevărat deliciu în clasă şi băncile deveneau de acum zone de război din cauza acestor porecle. Întâplarea face ca acum vreo 15 ani să-l întâlnesc pe ZAMFIRESCU în Bucureşti de vreo patru ori în decursul aceluiaşi an. Îl salutam … Ce faci ZAMFIRESCULE ? … el … Ce faci Codeină ? , nu prea-mi cădea mie bine, dar mă rog, mai povestea, mai stăteam de vorbă, ne despărţeam. După câteva luni iar mă întâlnesc cu ZAMFIRESCU şi se repetă … Ce mai faci Codeină ? … Ce mai faci ZAMFIRESCULE ­?. La a patra întâlnire eram deja de acuma mobilizat sufleteşte, totuşi cu teamă în suflet când mi-a zis el Ce faci Codeină ? eu zic … bine Plăvănel.  Vă spun că volum avea şi când am văzut că s-a înroşit la faţă imediat mi-a venit în imagine alergarea de pe bănci din clasă. La revedere şi am fugit şi de atunci nu l-am mai văzut. Mă bucur în mod deosebit că sunt alături de dumneavoastră, încă odată aduc mulţumirile mele stimaţilor noştri profesori pentru tot ceeace au făcut pentru mine şi pentru colegii noştri. Vă mulţumesc !
DINESCU Mircea … tot pediatru sunt încă la Băicoi … măi, nu am eu dicţiunea asta, dacă aveam microfon … deci ca schimbare faţă de acum 5 ani pot să vă zic că am două schimbări mari. În primul rând că atunci, acum 5 ani, domnul profesor GRIGORE zicea că sunt epigramist, eu mă îndoiam, acuma sunt convins că sunt un mare epigramist şi desfid pe oricine ar putea să mă contrazică … sunt pregătit sufleteşte să primesc premiul Nobel pentru epigramă. Şi a doua schimbare este că m-am însurat şi m-am gândit că e păcat să nu las şi eu omenirii măcar un geniu în urma mea şi în concluzie am un băiat de patru luni (aplauze) care îndeplineşte condiţiile, trebue să vă spun că înafară că e precoce, a spus primul cuvânt, trebuie să vă explic şi cum l-a spus, arătându-i nişte cuburi verzi şi tot zicând cub, cub, el tot râde la cuvântul cub, îl distrează aşa la un moment dat a zis cai. Şi acum am o bănuială că seamănă cu Nichita la ochi aşa …
GEORGESCU Gheorghe Sunt medic, continuu să profesez acolo unde am început, la Spitalul Brâncovenesc, conduc o secţie de medicină nucleară şi de balneofitioterapie. În cei 5 ani decând nu ne-am văzut am devenit expert al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în Medicină Nucleară şi am reuşit să public o carte în acest domeniu. Dar nu acestea sunt lucrurile cele mai importante, cele mai importante lucruri sunt că apropiindu-mă de 50 de ani mi-am dat seama că reuşitele de viaţă se datoresc structurii realizării mele în acest liceu şi întotdeauna pun alături de acest liceu Clinica în care am învăţat meseria mea, memoria şi Clinica profesorului LUPU din Bucureşti, sunt cele două vârfuri în care m-am format. Vreau să vă spun personal că şi eu mă bucur de o prezenţă foarte plină în casă de două luni jumătate doar, dar asta este în calitate de bunic. Şi că fiecare coleg şi-a spus aici într-un fel sau altul un lucru amuzant care îl leagă de generaţie, dacă eu mă întâlnesc cu cineva şi îmi spune Goe, sunt sigur că suntem colegi de liceu.
IONESCU Marian Sunt medic stomatolog, profesez la policlinica din acest oraş din spate de lângă Biserica Sfinţii Împăraţi. Ce v-aş putea spune este … vicisitudinile vieţii m-au împiedicat să particip până acum la aceste revederi, este pentru prima dată când mă aflu alături de domni profesori şi de dumneavoastră. Eu îmi amintesc cu forte mare plăcere de această perioadă a şcolarizării noastre, a claselor, mai ales prin latura sportivă a activităţii şi făceam gimnastică pe vremea aceea … se cunoaşte că am făcut gimnastică (e cam gras) … şi după păr … îmi amintesc cu foarte multă plăcere, de atunci, din ultimul an de şcoală, când am reuşit să câştig un titlu la campionatele şcolare. Şi acuma parcă îmi amintesc că atunci, la concursul acela din sala Dinamo, tremuram de emoţie, eu urmăream nota pe care o luasem şi nimeni din echipă, nici chiar domnul profesor MĂTUŞA nu-şi dădea seama că am o notă mare şi cu care se poate ocupa un loc fruntaş … şi eu un băiat mic, timid, slăbuţ. Înainte de a pleca la festivitatea de premiere eu spun … dom' profesor zic … Pentru locul I se dă vreun premiu ? … şi atunci mi-am dat seama că e o realizare ce făcusem atuncea, şi faptul că am făcut sport atuncea, pentru meseria pe care o fac astăzi înseamnă foarte, foarte mult pentru mine. Eu vă mulţumesc !
MATEI Gheorghe tot din clasa XI-a A de profesie inginer constructor, proiectant la Institutul de Proiectări Prahova într-o structură de rezistenţă ale clădirilor de locuit din judeţul Prahova. O mică participare la edificii care s-au construit în oraşul Ploieşti şi în judeţul Prahova o am şi eu prin proiectarea şi dimensionarea structurilor de rezistenţă. Am o fată în ultima clasă de liceu, suntem în focurile pregătirii pentru admitere în facultate. Partea veselă la partea a doua parte a întâlnirii noastre voi veni şi eu cu nişte amintiri din liceu. Sunt foarte emoţionat pentru regăsirea şi revederea cu mulţi colegi după foarte mulţi ani şi cu profesorii mei care m-au îndrumat, care au fost părinţii spirituali ai mei şi pe care şi astăzi îi am exemplu, îi am în imagine şi mă conduc în multe activităţi din viaţa mea. Vă mulţumesc !
MĂNESCU Mircea De profesie inginer agronom ex director, actualmente inginer şef la Complexul de Legume şi Fructe Câmpina. Mulţumesc domnilor profesori care sunt şi acum prezenţi între noi pentru răbdarea pe care au manifestat-o faţă de mine, răbdare din dorul de a mă vedea mai mult la şcoală, prezent şi tolerând mai multe zburdălnicii sau alte carenţe pe care le aveam în acea perioadă. Sunt sigur ca toţi colegii, sunt destul de emoţionat de aceste momente, momente ale unor bucurii fireşti, de revedere, dar şi ale unor momente de suspans pentru unii dintre profesori noştri, pentru unii din colegii noştri care nu mai sunt printre noi şi pentru care am vrea să ţinem un moment de reculegere …… Faţă de evenimentele pe care le-am întmpinat la aniversarea de 20 de ani vreau să vă informez că m-am căsătorit. Nu am copii însă am o familie destul de bună şi plăcută. În altă ordine de idei aşa cum bine ştiţi mi-a plăcut foarte mult viaţa sub toate aspectele ei, atât a mişcării cât şi a cântului. Nu prea sunt în voce că v-aş fi cântat o melodie care este foarte adecvată la … am să vă rog totuşi să mă scuzaţi deoarece am un eveniment în familie, o căsătorie a unei nepoate la care trebuie să particip şi că soţia mea de data aceasta nu mi-a dat acel mandat de liberă trecere. Doresc în încheiere, doresc tuturor multă sănătate, domnilor profesori, colegilor şi urarea mea cea mai bună şi cea mai frumoasă este de a ne regăsi la a 60-a aniversare.
MERTL Alfred Medic urolog, consultaţii marţi, joi, sâmbătă de la 12. Ce-am făcut de la ultima întâlnire, am ajuns medic primar, mi-am terminat doctoratul, am tăiat nişte colegi şi nişte profesori ceeace este o mare realizare. Sunt căsătorit de foarte multă vreme, de când eram student aşa că am o fată care e studentă în anul IV, căsătorită, aştept să ajung bunic ca Gigel. A fost elevă de excepţie a liceului şi este în continuare studentă la fel, acuma cea mică este elevă a liceului, sper să fie şi ea la fel de bună ca prima, este mare sportistă. Cam atâtea am avut de spus.
MIHALCEA Constantin În primul rând vreau să mulţumesc stimaţilor noştri dascăli care cu mulţi ani în urmă ne-au îndrumat şi ne-au educat şi ne-au învăţat să ajungem oameni şi într-adevăr se pare că promoţia noastră a fost printre cele mai bune promoţii făcând un bilanţ al faptului că din numărul imens de elevi care am absolvit atunci trei clase paralele majoritatea au făcut o facultate …
ODOBESCU Victor Odo sau Odobacu cum mi se spunea şi cum mi se spune şi astăzi de către mulţi dintre cei care am fost colegi şi ceeace este mai interesant că şi băiatului meu tot aşa i se spune în liceul unde este în clasa IX-a. În afară de el mai am o fată care este studentă în anul II la Automatică. Deci de profesie sunt inginer constructor, coleg cu o parte sau fost coleg cu o parte din actualii ingineri constructori din oraşul Ploieşti. În momentul de faţă desfăşurându-mi activitatea într-un institut de proiectări din Bucureşti. Am participat şi eu cu modestie să zic aşa, la o parte din realizările din oraşul Ploieşti, din fosta regiune Ploieşti, cu puţin, la construcţiile care au fost realizate atuncea când eram proiectant la Institutul de Proiectări Prahova, iar acum particip cu puterile mele la construcţiile mai mult industriale care se realizează în ţară. Îmi este destul de … foarte plăcut să iau parte la această întrunire mai ales că la ultima nu am luat parte. Sunt foarte emoţionat să fiu alături de dumneavoastră profesorii noştri care ne-aţi îndrumat în momentele noastre de liceu, când ne desfăşuram activitatea în liceu. Şi astăzile spun copiilor mei, mai ales băiatului care este foarte zburdalnic, îi povestescşi îi spun despre seriozitatea liceului în care am învăţat şi pe care l-am absolvit, despre profesorii pe care i-am avut, de multe ori îi povestesc despre fostul nostru director VIJOLI pe care eu l-am stimat deosebit de mult atât în calitate de elev cât şi în calitate de om matur, stăpân pe picioarele lui. Încă odată aş vrea să mulţumesc colegilor care au depus o deosebită activitate pentru a organiza această întâlnire a noastră şi să sperăm că şi în viitor vom avea plăcerea să luăm parte la asemenea evenimente care ne fac o mare plăcere atât nouă cât şi dumneavoastră care aţi fost, sunteţi alături de noi. Vă mulţumesc !
TOBOS Ion În catalog am rămas cu numele TOBOŞ Ion, fiindcă la orele de franceză mă prezentam TOBOAS Jean. Sunt căsătorit, am un copil care este student anul I la fizică, acum doi ani a participat la olimpiada internaţională de fizică făcând parte din lotul care a reprezentat ţara la Burgas, iar eu sunt inginer mecanic, sunt director la Cabinetul Judeţean de Organizare a Producţiei, aceasta ca date personale despre mine. În ceeace priveşte evenimentul de astăzi consider că este un prilej minunat ca să ca să privesc în urmă cu peste 30 de ani atunci când ocupam şi eu un loc într-una din băncile acestui liceu şi atunci când aproape nu era zi în care să cu fac câte o năzdrăvănie. Desigur că timpul peste aceste multe năzdrăvănii şi şotii la care ne pretam a aşternut deja colbul uitării în schimb a rămas vie imaginea profesorilor noştri. Am fost o generaţie, o promoţie care ne-am bucurat de cei mai reprezentativi profesori ai oraşului Ploieşti şi pe bună dreptate putem să spunem că puţine licee din ţară au avut profesori de valoarea profesorilor noştri. La toate disciplinele ne-au fost predate cele mai alese cunoştiinţe, cu toţi au contribuit în egalî măsură la formarea noastră, cu toţii au reuşit ca să ne sădească în inimile noastre dragostea şi pasiunea pentru tainele ştiinţei, deaceea eu tuturor le mulţumesc din toată inima şi le aduc sincera expresiune a sentimentelor de înaltă consideraţiune personală şi stimă afectuoasă iar celor prezenţi care au avut amabilitatea ca astăzi să ne onoreze cu prezenţa dânşilor, îi rog să primească cele mai bune urări de sănătate, de viaţă îndelungată asigurându-i totodată că nu-i voi uita niciodată.
VIŞINESCU Virgil Sunt căsătorit, am o fetiţă de 7 ani în clasa II-a, sunt inginer în Chimia Alimentară, sunt şeful unei fabrici de pâine în oraşul Plopeni unde există o fabrică de pâine mare, care are o capacitate suplimentară de pâine, de producere a pâinii şi cu care noi producem pâine în plus pentru diferite localităţi şi oraşe din ţară şi pentru Ploieşti. Fabricăm pâine, zilnic 10-15-20 de mii din pâini din Ploieşti sunt fabricate la Plopeni. Din informaţiile mele, fără falsă modestie, discutând cu oamenii care cară această pâine spun că avem o pâine bună. Am şi o dovadă în acest sens, totdeauna vin şi iau pâine de la mine pentru ei. Mă bucur că ne-am întâlnit astăzi cu mulţi colegi, nu m-am văzut de mult, unii nu i-am mai recunoscut, alţii nu m-au mai recunoscut aşa este ca să spun aşa, trecerea timpului peste noi, însă faptul că am reuşit să ne mobilizăm şi să ne adunăm mi-a produs o mare bucurie. Mă alătur calegilor care au vorbit până acuma şi sunt convins că şi ceilalţi care vor urma după mine vor susţine acelaşi lucru în sensul că şcoala pe care noi am urmat-o, şcoala pe care noi am terminat-o a fost o şcoală dintre cele mai bune, o şcoală foarte serioasă, unde s-a făcut o pregătire foarte serioasă şi de unde găsesc eu că au ieşit oameni care astăzi in diferite părţii ale ţării, în diferite compartimente ale vieţii sociale îşi desfăşoară o laborioasă activitate. Vă mulţumesc !
STANCIU Paul Nu am fost strigat la catalog deoarece clasa a XI-a nu am terminat-o aici ci la un alt liceu dar am ţinut cu tot dinadinsul şi cu tot sufletul să particip la această adunare şi la precedenta întrucât sunt legat cu legături foarte puternice de acest liceu încă de pe vremea gimnaziului unic la fostul Liceu Sfinţii Petru şi Pavel unde am păşit în clasa I-a. La această oră lucrez la Institutul de Proiectări Inginerie Tehnologică Cercetare şi Proiectare pentru Rafinării de aproape 30 de ani ca inginer proiectant principal. Cam asta despre ce fac însă la această întrunire aş vrea să aduc mulţumirile mele corpului profesoral care nu este în totalitate prezent şi domnilor profesori de faţă pentru dăruirea şi ştiinţa care ne‑au transmis-o pentru că drept să vă spun am simţit pe tot parcursul vieţii mele până astăzi că bazele învăţăturii şi ceeace am prins au fost date şi acumulate în acest liceu. Realizări importante ca fiecare sunt dar cea mai importantă o socot şi eu pe fica mea acum în vârstă de 11 ani, Anda-Cristina, care cred că va avea un viitor destul de frumos. Vă mulţumesc !
Radu IONIŢĂ fost coleg cu toţi de aici din sală pân-n-tra X-a. Sunt inginer în domeniul electrotehnic lucrez la Întreprinderea de Reţele Electrice Ploieşti, am un băieţel în vârstă de 15 ani. N-aş vrea să mă repet cu ceilalţi colegi mulţumind tovarăşilor profesori ci aş vrea să-mi cer scuze deşi foarte târziu la doi dintre profesorii pe care i-am avut. În primul rând tovarăşul profesor BÂZU, pe care acum când fac lecţiile de franceză cu fi-miu resimt că l-am înşelat învăţând numai sininime şi omonime fiindcă dânsul punea note mari la începutul lecţiei celor care ştiau astfel de cuvinte. Cum eram slab la conversaţie scoteam câteva cuvinte înainte sininime-omonime şi reuşeam să împuşc note mari. Simt deasemeni nevoia să-mi cer scuze domnului profesor ENCIU pe care, vă spuneam că am făcut clasa XI-a în vară într-un colectiv comun de băieţi şi fete şi profesor de limba română ne era domnul profesor ENCIU. După pregătire, înainte de examen dânsul a venit cu bileţelele pentru examen, era mai apropiat de obicei genului feminin, biletele le-a dat uneia dintre fete să ni le citească şi noi să le scriem, dacă îmi amintesc bine era domnişoara SURDAN Dorina soţia unuia din colegii mei de clasă ai mei, doctorul MERTL şi m‑am apropiat cu intenţia bună între ghirimele, să o ajut şi am luat un bileţel. A venit momentul examenului, am transpirat în mod deosebit fiindcă domnul profesor ENCIU nu ştiu dacă din voie sau fără voie a făcut biletele acestea unele scrise cu liniatură orizontală şi altele scrise pe o hârtie cu o liniatură verticală. Cel pe care l-am luat în clasă avea liniatura verticală, iar cel cu care venisem de acasă era cu liniatură orizontală (râsete). Am zis eu că întrucâtva asta a fost răzbunarea domnului profesor pe mine fiindcă am transpirat înnebunit, nu mă mai puteam concentra decât la subiectul de pe biletul cu liniatura orizontală.
POENARU Ion Pentru majoritatea Toledo, am participat şi acum 5 ani şi bine ar fi să organizăm cât mai des asemenea întâlniri nu aşa cum a spus MĂNESCU la 60 de ani. De la ultima noastră întrevedere nu s‑au întâmplat prea multe evenimente, lucrez tot la Întreprinderea Metro Bucureşti sunt inginer proiectant, am o contribuţie pentru care simt o plăcere. Singurul fapt demn de reţinut ar fi că fiul meu în vârstă de 25 de ani student în prezent la Facultatea de Mecanică din Bucureşti s-a căsătorit. Era cât pe aci în pericol să fiu şi bunic, am scăpat ieftin. Pentru pregătirea mea actuală şi pentru realizările pe care le-am avut pe linie profesională doresc să aduc mulţumiriile mele întregului corp profesoral atât a celor prezenţi cât şi celor care s-au dus dintre noi, pe care-i omagiez şi vreau să vă spun că cunoştiinţele dobândite acum, de atunci încă le păstrez vii în minte de multe ori fi-mea mă întreabă … tată, da de unde ştii lucrul ăsta … cum de unde să ştiu mă … de la şcoală … păi de atâta timp … de atâta timp, normal. Încă odată vă mulţumesc şi colegilor şi dumneavoastră !
MARINESCU Petre Am fost coleg cu colegii din sală până în clasa X-a inclusiv … sunt absolvent al Facultăţii de Istoria şi al Institutului de Educaţie Fizică două lucruri cam nepotrivite. Vreau să vă spun un mic amănunt referitor la această treabă, am fost la internat pe vremea aceea era director regretatul profesor Nicolae SIMACHE, ne plăcea fotbalul şi boxul, deaceea specializarea a doua este box. Colegii cu care am jucat fotbal, eram la meditaţie, insistau la mine să fac apel la domnul profesor SIMACHE la un meci pe care-l aveam pare-se cu Feroemailul. Apare domnul SIMACHE cu un caieţel, mă ridic eu, domnu' profesor suntem câţiva care jucăm fotbal avem … când a auzit aşa s-a mirat … dom' profesor … dumnealui spunea că-i oră de meditaţie … dom' profesor v-am ruga e meciul … la 10 trebuie să … se uită la mine, ridică sprâncenele … zice: pe mata te-a adus părintele MARINESCU să faci carte sau FUSBAL … ne-am aşezat toţi ce să facem … fratele meu era pedagog pe vremea aceea, a plecat domnul SIMACHE ne-am dus la el … măi vorbeşte şi tu cu domnul SIMACHE … e meciul … mai sunt 10 minute. Se duce şi îi spune … noi ne uitam pe uşă … vine, nu vine … apare fratele meu după câteva minute, zice: mă nu cred că vă dă voie, la două minute apare şi domnu' SIMACHE, se plimbă prin faţa noastră în sala de meditaţie … da eu odată zic dom' profesor, da dumneavoastră nu vă place nici un sport … zice da … ce vă place dom' profesor … patinajul … da nu v-am văzut niciodată … ştiţi că aveam în curte un patinoar … da da-mi place să-l privesc … dumneavoastră vă place să priviţi, da ce facem noi cu meciul nostru, zice hai plecaţi !
            Deci am făcut două lucruri istoria şi educaţia fizică două lucruri care m-au legat mult de regretatul nostru profesor Nicolae SIMACHE. Deţi sunt absolvent a două facultăţi nu lucrez în învăţământ, lucrez în industrie sunt un om al contrastelor, sunt câştigător al unui concurs "Cine ştie câştigă", acolo m-a prezentat tot în genul ăsta. Am fost multă vreme antrenor de box, am scos un vicecampion european pe nume CONDURAT Dinu şi sunt nominalizat critic de artă plastică la Uniunea Artiştilor Plastici. Cam asta îmi este viaţa, colegii mei în majoritate au făcut fizica şi se ştie că pozitiv cu pozitiv nu se apropie ci se respinge de aceea  şi eu când sunt acuma de-a inversu', sunt legat de colegii mei şi în special de domnii profesori ai mei pentru care port o deosebită recunoştiinţă. Sunt căsătorit şi vreu să vă spun că am soţia acolo, ca să nu fie dubii că sunt necăsătorit am adus-o şi pe dumneaiei, Am o fată, a terminat construcţiile, este în primul an de salarizare, deci cu problemele principale am treminat. Sunt deocamdată sănătos, voinic, lucru care îl doresc tuturor celor din sală şi aş dori ca la 5 ani, la 10 ani şi aşa mai departe încă … aşa cum spunea colegul nostru MĂNESCU să ne mai întâlnim vrea 30-40 de ani. Vă doresc tuturor sănătate !
            Clasa B
ALDESCU Ion XI-a B, primul în catalog dar nu şi în clasă. Sunt inginer, lucrez la Întrepronderea de Reparaţii Automobile din Câmpina de când am terminat facultatea, inginer şef de 18 ani. Lovitura vieţii cred că-i soţia, realizarea un băiat student anul IV. Foarte multe am putea spune cu această ocazie, foarte multe amintiri plăcute şi unele din ele neplăcute. Nu ştiu dece dar eu foarte deseori îmi amintesc de cele neplăcute, o corijenţă la istorie la regretatul profesor SIMACHE, un abandan la un concurs de atletism, alergam 400 de metri plat la o finală a asociaţiei locomotiva la Bucureşti, un abandon după 70 de metri. O bătaie bună luată de la colegul meu Fane BĂICAN după un meci de fotbal, o noapte dormită pe stradă, m‑am încurcat în nişte parcuri şi n-am mai putut sări gardul să intru la internat la ultimul etaj mă rog şi foarte multa din astea. Dacă am acest prilej să mulţumesc cu cel mai deosebit respect tovarăşilor profesori pentru că datorită dumnealor sunt astăzi aici şi sunt ce sunt şi mai ales mulţumesc colegilor şi organizatorilor, datorită dumnealor am avut posibilitatea astăzi şă-mi revăd o bună parte din colegi. Vă mulţumesc şi sper mai multe relatări din ce am făcut şi ce suntem după amiază.
ARMĂŞESCU Dinu Am terminat clasa XI-a B nu prea bine, o corijenţă la matematică ceeace m-a făcut să nu impărtăşesc o activitate tehnică. Am urmat dreptul, sunt judecător la Tribunalul Judeţean şi în ultimii 5 ani s-au întâmplat nişte evenimente, mai bune, mai rele, am urcat un etaj, am mai scăpat de nişte sarcini. Cu ceeace mă mândresc, cu fica mea care iubeşte foarte mult matematica şi chiar azi îmi spunea că ar vrea să-l conoască pe domnul profesor GRIGORE, are numai 10 la matematică. Mulţumesc tovarăşilor profesori care ne-au educat, care ne-au insuflat această dragoste de muncă, de ataşament şi sper că şi peste 5 ani să ne vedem tot în aceeaşi formaţie. Vă mulţumesc !
BIVOLAN Constantin … XI-a B, sunt de meserie inginer, lucrez într-un institut de proiectări, sunt căsătorit şi am o fetiţă de 4 anişori, proaspătă, altcineva nu m-a tăiat de aici. Ce să vă spun despre şcoală, nu ştiu, sunt aşa de emoţionat că aproape nici nu pot să vorbesc. Dintre cele mai frumoase momente care … mi-a părut extraordinar de bine că a vemit să ne vadă este domnul profesor ZAHARESCU, de la dânsul am cea mai frumoasă notaţie în catalog. Mă hârjoneam cu colegul meu NICULESCU Valeriu şi nu ştiu cum se face că n-am văzut şi domnul profesor ZAHARESCU a intrat în laborator, după o morală bună nu ştiu cum îi scapă din gură expresia "Este complect lipsit de ruşine" şi-am să te notez … şi într‑adevăr în catalog sunt notat cu "lipsit complect de ruşine". Vă mulţumesc la toţi profesorii mei pentru că … nu ştiu cum se face că ne-aţi dat anumite noţiuni pe care astăzi văd că se neglijează cu totul în şcoală, ne-aţi dat nişte direcţii călăuzitore în viaţă pe care am ştiut să le păstrăm. Vă mulţumesc pentru tot ce ne-aţi dat !
BORDEANU Stelian din clasa XI-a B. Eu sunt de profesie economist, actualmente sunt la un Institut de Cerectări pentru Turism. Ce să vă spun despre mine, am şi eu un băiat care la ora actuală de un an de zile este student. Vreau să remarc un fapt pe care colegii de fapt l-au simţit dar nu l-au expus în afară de dragoste aceasta pe care profesori noştri ne-au dat-o pentru carte ca să spun aşa pentru învăţătură pentru prietenie. Pregătirea, în afară de cea şcolară care ne-au insuflat-o, pregătirea pentru viaţă s-a transmis după părerea mea reciproc. Aşa se explică faptul că alături de noi şi dacă nu mă înşel la 5 ani de zile se găsesc şi domnii profesori care ne-au educat şi pentru care noi nu totdeauna, la vremea noastră, am fost nişte elevi model în sensul că au avut probleme cu noi. Totuşi su simţit nevoia de fiecare dată, din 5 în 5 ani, să fie în mijlocul nostru şi vreau să remarc în mod special dorinţa domnului profesor ZAHARESCU, care nefiind aici în localitate în momentul când a auzit că se face această aniversare, eu fiului dânsului i‑am comunicat fiind colegi, pe urmă mi-a spus Marin că … tatăl meu ar vrea neapărat să participe la întâlnirea noastră. Acesta este un fapt cu totul şi cu totul emoţionant, înseamnă că această dragoste pe care dânşii ne-au insuflat-o s-a transmis şi din partea noastră către dânşii. Şi acum ca să închei şi cu un moment vesel, pentru că TOBOŞ a amintit ceva tot cu domnul profesor BÎZU, ceva analog, pe vremea când ne cerea să ne spunem diverse sinonime pentru anumite expresii. Mi-aduc aminte că întâlnisem într‑un text expresia talmeş-balmeş, dânsul ne-a cerut să aducem şi alte forme ale acestei expresii. Eu având acasă din bătrâni un dicţionar Lazăr ŞEINEANU care avea şi argoul parizian am căutat la termenii respectivi şi mi-amintesc de atunci … eram în clasa IX-a sau a X-a … pêle-mêle, méli-mélo, bruit-a-mini şi încă una, nu îmi mai amintesc, nu ştiu care din aceste expresii aveau o notă mai deochiată pentru că domnul profesor BÎZU a făcut ochi mari şi a zis … Oh ! BORDEANU, tu parle comme une femme de quartier !
Mă numesc BUCUR Mircea , am fost clasa XI-a B … până în 1981 … deoarece este a 2-a întrevedere pe care o avem eu n-am avut posibilitatea să vin la toate, am fost militar, am ieşit în rezervă cu gradul de colonel şi sunt farmacist la Spitalul Schuler, din cauza unui diabet am ieşit în rezervă. Am un copil care este inginer, aceasta este cea mai mare realizare a noastră, care se află la Fieni la Fabrica Steaua Electrică. Mulţumesc din toată inima profesorilor noştri pentru educaţia pe care ne-au dat-o şi colegilor că am avut posibilitatea ca după 30 de ani să ne întrevedem la această adunare. Mulţumesc !
BUNEA Ştefan … inginer proiectant principal la Institutul de Proiectări Rafinării Ploieşti. În ultimul timp nu prea mi-a mers bine, de trei ani nu mai sunt căsătorit … mă bucur că m-am putut întâlnii cu profesorii şi colegii mei şi vă doresc multă sănătate !
DIACONESCU Gheorghe clasa XI-a B cunoscut de colegi şi sub numele de Godacu. Eu vreau să mă asociez colegilor mei şi să mulţumesc minunaţilor noştri profesori care ne-au educat şi ne-au îndrumat pe tot parcursul şcolii şi minunaţilor colegi pe care am avut norocul să-i am, care în tot timpul acestor 30 de ani ne-am ajutat şi ne-am sprijinit reciproc. Sunt inginer şef de servici la la Intreprinderea de Utilaj Terasări şi Construcţii Agricole din Ploieşti, funcţionez de când am fost repartizat aici, sunt căsătorit şi am doi copii fata studentă în anul I, băiatul clasa XII-a, mă aşteaptă emoţiile în continuare a şaptea sau a şasea şi ca orice coleg de aici care a expus spun şi eu două întâmplări din viaţa mea de elev. Una aceea la internat unde am fost coleg cu STĂNILĂ, BĂICAN, SIMION Eugen … şi o a doua care mă leagă de domnul profesor MĂTUŞA pentru sporturile pe care le-am practicat a fost şi oina şi am fost la Urlaţi unde s-a dat o masă după aceea şi la masa la care am stat am avut norocul să stau lângă POPA Ioan, al doilea POPA Ioan de la XI-a C, mai mic de statură. Şi a rămas desertul o bucată de strugure mare şi o bucată de strugure mic, au servit ceilalţi doi şi am rămas noi doi. Şi a zis Popică … ia tu întâi … şi eu zic da ia tu întâi şi ne-am tot invitat de vreo două-trei ori până la un moment dat. Popică s-a servit cu strugurele cel mai mare iar eu m-am supărat … bine mă prost crescut dece l-ai luat pe cel mai mare … păi tu pe care l-ai fi luat … pe cel mic … păi ţi l-am lăsat.
DROSU Mihai Deşi n-am lipsit până acum la nici una din aceste deosebite reuniuni, de fiecare dată trăiesc acelaşi moment emoţional de o intensitate interioară ieşită total din comun. După părerea mea amintirea anilor de liceu rămâne poate una din cele mai profunde sentimente din sufletul unui om. Trecem prin viaţă prin diverse momente, prin diverse vâltori dar parcă totdeauna ne întâlnim, ne întoarcem cu aceeaşi emoţie a lui Creangă la anii copilăriei şi adolescenţei noastre. În anii care s-au scurs până acum de la absolvirea liceului am avut plăcerea deosebită ca în diverse discuţii în momente importante din viaţa noastră să fim întrebaţi unde am învăţat. De fiecare dată aceleaşi momente de mândrie auzind aprecierile interlocutorilor despre edificiul de învăţământ din care am plecat ca să ne croim fiecare drumul în viaţă. Am avut fericirea şi cred că nu spun asta cu subiectivitate să ne bucurăm de îndrumările şi transmiterea cunoştiinţelor unei pleiade de profesori eminenţi. Zic poate nu spun cu subiectivitate pentru că fiecare dintre noi sau poate majoritatea avem elevi şi facem de multe ori comparaţie cu ce am primit noi şi ce primesc ei. Şi poate de multe ori în calitate de părinţi spunem şi le povestim cu plăcere, cu emoţie, cu dragoste, cu grije ce au însemnat profesori aceştia pentru noi şi poate că uneori nu suntem mulţumiţi de ceeace fac unii profesori mai tineri pentru generaţai următoare nouă.  Sunt inginer metalurg, de când am terminat institutul lucrez la aceeaşi întreprindere, Uzina Vulcan, care se străduieşte să rezolve una din cele mai importante probleme naţionale, planul energetic, asigurarea cu căldură şi cu energie a ţării. Sunt probleme, mulţi spun şi vorbesc de anumite carenţe, lipsuri în capacităţi ale celor care lucrează în acest domeniu, sunt probleme care ne depăşesc şi aşa mai departe, nu e cazul să extindem această problemă în această ambianţă de intimitate. Aş vrea să spun un singur lucru despre mine, eu am situaţia privilegiată de a fi fost coleg cu cei mai mulţi din cei care sunt în sală aici, poate vă întrebaţi dece, pentru că primele două clase, clasele VIII-a şi a IX-a am făcut-o în clasa de literă A şi clasele X-a şi XI-a la B. Dece ? Până în clasa IX-a începând încă din clasa I-a de liceu datorită regretatului profesor MILICA pe care l-am avut din clasa I-a de liceu, se născuse în mine dragostea pentru literatură, continuând pe această linie şi în clasa VIII-a şi a IX-a eram bun şi la tot regretatul profesor RÂPEANU. Întâmplător la examenul de clasa IX-a am avut o inspecţie, poate că domnul profesor VIJOLI nu ştiu dacă-şi mai aminteşte. Am avut o inspecţie şi cum stăteam la uşă toţi să intrăm pe rând domnul profesor RÂPEANU contând pe posibilităţile mele, m‑a introdus în elevii care trebuiau ascultaţi în faţa comisiei. Ghinionul meu sau norocul meu a fost că am fost pus pe picior greşit şi nu am ştiut aşa cum trebuia subiectul respectiv, fapt pentru care repet regretatul profesor RÂPEANU, pentru care am avut toată consideraţia totdeauna a considerat că aş fi făcut treaba asta în mod intenţionat sau nu ştiu ce şi a solicitat conducerii liceului ca în clasela X-a să fiu trecut la altă clasă şi am fost trecut la B. Problema importantă cu această trecere a fost că orientarea vieţii mele profesionale s-a schimbat. Cunoscându-l pe domnul profesor GRIGORE am … s-a trezit în mine dragostea faţă de ştiinţele exacte, recte faţă de matematică şi în felul acesta mi-am orientat paşii în viaţă în altă direcţie faţă de care nu regret fiindcă în cei peste 25 de ani lucrez la aceeaşi întreprindere şi sper să ies la pensie tot de acolo şi am trecut prin tot felul de funcţii care care mi-au adus aşa ca să zic, satisfacţiile profesionale. În final eu rămân la părerea mea care cred că este obiectivă că am avut fericirea să avem profesori deosebiţi care au reuşit să sădească în noi dragostea faţă de cunoaştere şi totodată să păstreze în sufletele noastre legătura dintre om şi şcoala din care a plecat.
IONESCU Octavian … trebuie să spun dintr-un început că am păşit în liceu cu sănătatea puţin afectată. Trebuia să fiu promoţia 50', am avut şi atunci pe domnul profesor GRIGORE, pe domnul profesor MĂTUŞA care m-au îndrumat în consolidarea ştiinţei mele. Am fost înainte în promoţia cealaltă coleg cu profesorul BULIGESCU cu Valeriu RÂPEANU, am mers în viaţă cu sănătatea puţin zdruncinată, de la început domnul profesor MĂTUŞA m-a îndrumat ca să nu abandonez educaţia fizică, n-am abandonat-o şi mi-a prins foarte bine în viaţă. Nenorocirea mea a fost că în 75' am mai fost din nou victima unui accident de circulaţie şi am piciorul stâng fracturat şi cu scurtarea piciorului stâng. Nu am putut obţine studii superioare sunt asistent, nu sunt căsătorit. Încă odată mulţumesc colegilor care au organizat întrunirea, mulţumesc tuturor colegilor şi domnilor profesori pentru această revedere.
MILIUTIN Sergiu Am făcut parte din clasele B de la începutul liceului şi până la terminarea liceului. În prezent sunt inginer petrolist de 25 de ani la Întreprinderea de Carotaj şi Perforare Ploieşti şi îmi aduc modesta contribuţie la descoperirea zăcămintelor de hidrocarburi atât de necesare în special în momentul actual. Sunt emoţionat dar în acelaşi timp deosebit de bucuros de faptul că particip la această minunată adunare, de fapt am participat la toate ce s-au organizat cu promoţia anului 1952 şi vreau să mulţumesc în mod deosebit colegilor care cu atâta străduinţă, cu atâta abnegaţie şi muncă pentru a organiza celelalte adunări şi care tot cam aceeaşi au rămas pentru organizarea acestei adunări şi sper ca şi în viitor să ne întâlnim la fel cum ne-am întâlnit şi acuma şi să fim la fel de mulţi. Deasemeni vreau să urez stimaţilor domni profesori multă sănătate, multă fericire şi viaţă îndelungată iar colegilor multă sănătate, viaţă îndelungată şi realizarea tuturor dorinţelor pe care le au !
NEGULESCU Ştefan … sunt tot căsătorit, sunt tot proiectant la UZUC Ploieşti, ceva mai mult poate port ochelari faţă de acum 5 ani şi sunt fereicit că putem fi iarăţi împreună şi sper să o repetaţi de câte ori putem.
PETRESCU Lucian … când colegul Mircea spunea să … în cuvântul nostru lucruri mai hazlii mă gândeam ce-am să spun. Am fost un elev nu şters să zic să fiu ceva mai pretenţios da mai timid, mai liniştit, aveam idolii mei prin clasă, colegul DROSU care era mai zburdalnic, coleg de bancă. Mă rog dar am avut şi eu câteva lucruri frumoase, mi le aduc aminte acum cu multă plăcere şi vreau să încep cu ele şi apoi spun ce sunt, sunt la fel ca acum 5 ani. Aveam o mare pasiune pentru sport, numai note mari luam la sport încât la fiecare sfârşit de an trebuia să mă trescă prin consiliu, chiar şi în ultima clasă, în clasa XI-a. Îmi plăcea mie sportul dar mai mult fotbalul, ţin minte la o oră de curs … erau terenurile de sport din spate … m-am împiedicat, nu ştiu ce mi s-a întâmplat şi am venit aşa gata să cad cu capul în plexul domnului MĂTUŞA, eram tot de categoria grea ca şi acuma şi m-a îndreptat aşa cu un croşeu noroc că am fost de categoria grea că nu m-a şi săltat. N-am mai participat, aveam probe de dat ca să luăm nota, eu nu le făceam, nu mă prezentam, eram veşnic corijent la sport. Iarăşi o întâmplare hazlie, am reuşit să-l păcălesc pe domnul profesor GRIGORE cu matematica. I-o spun prima dată acuma şi cu mândrie … dar m-a prins asta a fost nenorocirea … stăteam în bancă cu ŞERBU Mircea care făcea parte din colectivul de matematicieni ai şcolii, ai clasei. Ştiam eu algebră, trigonometrie mă descurcam destul de bine, mai mă ajuta ŞERBU şi reuşeam să-l păcălesc pe domnul profesor că sunt bun la matematică şi mai făceam din Gazeta Matematică. Geometrie însă clei, nu ştiam nimic dar de fiecare dată, vedeam câte o problemă, ziceam că n-am înţeles-o şi probabil că-i făcusem eu profesorului, domnului profesor GRIGORE impresia că sunt bun la matematică şi îl cam fentam cu Geometria. Dar asta n-a durat, era firesc să nu dureze prea mult. A durat un an doi, eu nu ştiu cât şi mă prinde la Geometrie complect nepregătit şi zice: Domnule şti cum ai făcut dumneata acuma, pe timpurile alea ceasurile de mână erau o raritate, exact cum te-ai duce la plajă dezbrăcat ca pe plajă şi cu un ceas elegant la mână … cu un ceas la brâu. Nu ştiam Geometrie şi bineînţeles mi-am văzut periclitată absolvirea dar noroc că la absolvire am dat matematica cu profesorul CANCIU şi l-am păcălit şi pe profesorul CANCIU şi am terminat liceul.  Am terminat liceul totuşi cu frica de matematică şi m-am îndreptat a zice … Ce-ai să faci tu medic, trebue să înveţi matematica mai puţină cât să ştii să numeri banii când iei salariul. M-am făcut medic, în momentul de faţă ca şi acum 5 ani sunt în Târgovişte, sunt ortoped, conduc secţia de ortopedie din Târgovişte, nimic în plus. Am doi copii, fata absolventă de liceu care a ratat intrarea la ASE tot din cauza matematicii şi am un băiat care străluceşte la matematică, dar e mai mic. În rest nimic deosebit decât recunoştiinţă şi cred că nu vă plictiseşte pe domnii profesori recunoştiinţa spusă de fiecare fost elev al dumneavoastră pentru că trebuie să fie recunoştiinţa şi aş vrea să fac o mică precizare. Nu ştiu cum, pe timpul dumneavoastră, absolvenţii intrau la facultate cu mai puţină pregătire în particular decât intră acuma. Mă zbat cu fata mea să fac 70 de feluri de pregătiri de aceea cred că era mai multă seriozitate. Nu vreu să fac aprecieri nici într-un fel nici într-altul ca să nu greşesc mai cu seamă că se înregistrează. Însă recunoştiinţă, multă recunoştiinţă, foarte, foarte multă am ajuns oameni, ne-am realizat cu modestie sau cu mai multă pretenţie şi cu cât trec anii … la aceste întâlniri eu nu am participat decât la cea anterioară acum 5 ani. Cu cât trec anii aceste întâlniri sunt şi mai frumoase şi mai sentimentale şi eu ştiu dacă s-o realiza visul celor să ne tot întâlnim şi peste 30 de ani deci la 60 de ani probabil că atunci o să începem să plângem de emoţie şi ce-o să devenim. Vă mulţumesc din nou din tot sufletul şi dumneavoastră şi colegilor !
POPA Ion tot de la B, am să încerc să fiu scurt şi la propriu şi la figurat ca să las timp şi celorlalţi colegi să spună lucruri interesante. Sigur încerc să trăiesc în toată plenitudinea acest moment foarte emoţionant şi probabil anii care se acumulează fac să apreciem cât mai mult astfel de momente care pare-se că sunt din ce în ce mai rare. Spun aceasta  pentru că avem plăcerea să ne revedem foştii elevi ai celor trei clase cu profesorii noştri dragi care ne-au rămas şi astăzi exemplu şi aş spune că şi astăzi îi admir şi dece să nu spunem le port şi o oarecare invidie pentru felul în care dânşii au reuşit să acumuleze atâtea cunoştiinţe şi să fie şi pentru noi şi astăzi încă veşnic un exemplu de urmat. De fapt noi ne simţim … ne apropiem de fapt de de semicentenarul vârstei noastre dar ne simţim foarte tineri pentru că alături de noi avem pe tovarăşii noştri profesori, care dece să nu spun sunt la fel de tineri ca în liceu şi aceasta ne dă un sentiment că nu suntem singuri, că încă cineva ne urmăreşte, că încă cineva ne îndrumă. Şi spun lucrul acesta că nu au fost momente rare când a trebuit să mă duc cu gândul, fiind obligat de nişte situaţii in care să iau nişte decizii să mă duc cu gândul la foştii noştri profesori în care să mă întreb ce ar fi făcut sau ce m-ar îndruma să fac. Eu n-am strălucit în liceu însă aş vrea să spun că în perioada după liceu am simţit totuşi ce a însemnat să avem astfel de profesori. Spun că norocul nostru a fost că am fost o generaţie spun eu fericită. Fericită fiindcă din punct de vedere material şi a perioadei în care noi am căutat să ne formăm a fost o perioadă de lipsuri, deci fericiţi că n-am avut. Pentru că în felul acesta am dorit şi zic eu că am relizat pentru că am preţuit poate mai mult condiţiile materiale care ni s-au creat şi aşa mai departe. Şi în acelaşi timp spun fericiţi că am avut nişte părinţi pe care nu pot să nu-i evoc, care s-au sacrificat pentru noi şi când spun părinţi mă gândesc la părinţii noştri naturali cât şi la profesorii noştri care de fapt sunt ca şi părinţii noştri. Să terc acum la nişte date personale, lucrez tot în meseria de arhitect tot în Ploieşti, nu am părăsit şi sper ca totuşi până la pensionare să realizez încă ceeace mi-am dorit şi ceeace am simţit încă din copilărie că lipseşte Ploieştiului împreună cu colegii mei împreună cu care lucrez. Am doi copii, căsătorit, noutăţi de la ultima întâlnire nu sunt. Doresc ca să ne întâlnim şi peste 5 ani … vă doresc multă sănătate în acelaşi timp mulţumiri pentru tot ce aţi făcut pentru noi şi doresc deasemenea sănătate colegilor noştri, spun sănătate pentru că urmare a unei intervenţii care a fost o reuşită deosebită pentru că alături de mine în clipele grele l-am avut pe colegul STĂNESCU (Bebe) şi pe un doctor deosebit, o mână măiastră din Ploieşti care a făcut această intervenţie, vă spun acest lucru este de preţuit şi într-adevăr să fim mult mai atenţi cu colegii noştri care sunt medici, îi respect foarte mult.
POPESCU Jan clasa XI-a B. Cu cât creşte numărul de întâlniri observ că şi tensiunea emoţională creşte, e firesc mai înaintăm în vârstă. Cu majoritatea, aproape majoritatea colegilor am fost coleg de liceu încă din clasa I-a la Liceul Petru şi Pavel, am avut cinstea şi onoarea ca absolut toţi tovarăşii profesori prezenţi să-i fi avut profesori încă de la Liceul Petru şi Pavel sau la Liceul GARAGIALE. În afară de pregătirea profesională ne-a insuflat-o ne-a ajutat să ne realizăm, eu consider că domnii noştri profesori ne-au pregătit în primul rând ca oameni. Faptul că în această sală se află colegi de la trei clase paralele dovedeşte că între noi s-a legat o prietenie, aşa o legătură sufletească lucru care nu se vede nici în diplomele noastre nici în funcţiile pe care le avem. Eu am reuşit să fac o facultate mai târziu, sunt economist, lucrez în aprovizionare-desfacere la o unitate specializată a Ministerului Chimiei aici în Ploieşti. Din 1966 am avut în continuare funcţii de conducere ca economist, m-am căsătorit cam devreme, pe la 39 de ani, am o fetiţă de aproape 4 ani, locuiesc în Scăieni, colegii care trec pe Valea Teleajenului îi invit să nu mă ocolească
                        ZENTENAI: Cu bicicleta
… şi încăodată mulţumesc celor care s-au străduit să ne organizeze această întâlnire. Mulţumim încă odată domnilor profesori pentru tot ceeace au făcut pentru noi. La revedere în viitor !
ŞERBU Mircea … ţin ca şi colegii mei să mulţumesc atât domnilor profesori care ne-au onorat cu prezenţa cât şi colegilor care au organizat această întâlnire foarte emoţionantă mai ales că eu acum 5 ani nu am putut să vin din nişte motive familiare, reconstruiam o casă la ţară care se dărâmase în timpul cutremurului. Aş vrea să amintesc două mici întâmplări … să zicem aşa … una când am terminat liceul, eu din cauza situaţiei care era atuncea, mă rog în 52' era lupta de clasă … era cum era … n-am putut să … nu mi s-a permis să intru în învăţământul superior. Am intrat în câmpul muncii şi am intrat la fără frecvenţă … când am dat primul examen în vară la fără frecvenţă la electrotehnică, la matematică. La ce se făcea în anul I la fără frecvenţă era materia de liceu încă ceva în plus, da noi cum făcusem cu domnul profesor GRIGORE matematica la cel mai înalt nivel în liceu pentru mine anul I la facultate la fără frecvenţă a fost un fel de distracţie. Când am dat examenul, domnul conferenţiar ROŞCULEŢ Marcel, el era atuncea, după ce am expus toate subiectele zice … da, cu dumneata ce e, de unde vii, ce se întâmplă … mi-a zis, domnule nu am mai întâlnit aşa  … la fără frexcvenţă să cunoască aşa matematică şi să rezolve problemele. I-am explicat eu aşa pe scurt şi i-am spus că am făcut la Ploieşti la Liceul CARAGIALE cu domnul profesor GRIGORE … a spus da, atuncea îmi dau seama că de nivelul acesta superlativ. A doua întâmplare, în timpul liceului la o oră de chimie cu domnul profesor ZAHARESCU, eu eram în general un elev mai cuminte, aşa mai şiniştit dar m-a prins domnul profesor ZAHARESCU că nu eram atent în oră şi drept pedeapsă mi-a zis stai acolo în colţul clasei în picioare şi ne preda la chimie despre acidul clorhidric cu reacţia care o face cu amoniacul şi ce se produce şi ca să mă verifice dacă sunt atent de acolo din colţ … alo, ŞERBU mă auzi, ce se vede în recipient … şi eu zic … ca un fum dom' profesor … m-a trecut la loc după aia. În privinţa situaţiei mele, sunt de la absolvirea facultăţii de Electrotehnică de 24 de ani, lucrez la aceeaşi întreprindere la IUC, Secţia Nord, fost Macazul, fost 24 Ianuarie acum sunt şef la Atelierul de Reparaţii Mecanice şi Electrice. Sunt căsătorit, soţia e profesoară, am o fată de aproape 20 de ani care a reuşit să intre în anul I la medicină anul acesta şi atuncea o să am în familie ajutorul pe care până atuncea îl solicit de la colegi. Deasemeni sunt conservator, în afară de servici sunt conservator în practicarea ciclismului ca mijloc de deplasare la locul de muncă care îmi ţine o formă sportivă acceptabilă pentru vârsta noastră. Ţin să mulţumesc încă odată pentru întâlnirea care ni s-a dat prilejul să o avem şi doresc să ne vedem aşa cum au spus şi colegii cel puţin nu încă 30 de ani dar aşa … Sala … 29 … Vă doresc multă sănătate !
STĂNCIULESCU Ovidiu de la clasa XI-a B şi vă mărturisesc că am rămas acelaşi legat cu mare afecţiune de toţi colegii mei şi de toţi profesorii mei pentru că deşi nu locuiam în Ploieşti, prin împrejurimile Ploieştiului şi am stat toată perioada la internatul licului unde director era regretatul Nicolae SIMACHE am reuşit cu colegii de la liceu şi de la internat prin educaţia pe care profesorii ne-au dat-o şi prin grija dânşilor faţă de noi, au reuşit ca să facă nu numai nişte specialişti în profesiile respective dar să ne dea tot ce trebuia ca să fim nişte adevăraţi oameni cu preocupări multiple şi cu pasiuni în toate domeniile noastre de activitate. Parcă regret că nu am reuşit ca să avem un anuar al seriei noastre şi intenţionat am luat, deşi am fost prezent la toate întâlnirile noastre, am luat şi catalogul din 1972 de acum 10 ani … si am avut acum câteva zile o mare satisfacţie când soţia văzând epigramele profesorului Ion GRIGORE mi-a spus că la genurile literare pe care le-a prezentat la Liceul Electrotehnic din Câmpina a prezentat şi cartea profesorului GRIGORE aşa că şi membrii familiei vorbesc şi apreciază cu totul şu cu totul deosebit activitatea grija şi tot ceeace profesorii noştri au făcur pentru noi. Eu vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut pentru noi, vă doresc multă sănătate şi cu toată dragostea doresc să ne întâlnim la întâlnirile următoare şi cred că voi fi acelaşi entuziast ca să particip la toate întâlnirile următoare.
Sunt fostul elev TOTOLICI Alexandru al fostei clase XI-a B. Sunt medic la Spitalul din oraşul Slănic, am parcurs toată ierarhia şi seriile de examene până la medic primar interne, de câţiva ani de zile sunt şi directorul spitalului. Sunt căsătorit cu soţia care este profesoară de biologie gradul I tot în oraşul Slănic. Am doi copii unul este student anul IV la medicină la Timişoara, căsătorit iar al doilea este elev de liceu în clasa IX-a. Cu această ocazie, prilej, rar la noi, mulţumesc tuturor domnilor profesori pentru că au ştiut să sădească în noi dragostea de carte, cinstea, corectitudinea şi demnitatea de om. Doresc multă sănătate tuturor domnilor profesori, dumneavoastră tuturor ca să ne putem revedea şi cu alte ocazii când va fixa juriul. Vă mulţumesc !
UTZĂ-BĂICOIANU Sergiu … emoţionat ca totdeauna cu toate că încerc să par altfel, schimbări mari nu s-au întâmplat în ultimii ani, dar că este pentru prima dată că înregistrăm şi vrem şi vrem de la toţi colegii să avem, am să spun şi eu pe scurt raportul personal. Sunt inginer constructor încadrat de când am terminat din 57' la Institutul de proiectări Prahova cu un singur intermezzo de un an şi ceva, am vrut să văd cum e pe post de director în altă parte dar m-am întors aici unde particip aşa cum în general se ştie la realizarea structurilor clădirilor din oraşul şi judeţul nostru. Mărturisesc pe această linie că aşa cum am fost învăţaţi să ne bucurăm de realizările noastre încă din şcoală în momente când apar greutăţi dintr-un punct de vedere sau dintr-altul îmi face plăcere să ies în oraş şi să-mi liniştesc spiritul pentru ceeace aş fi vrut să fac şi nu pot sau pentru alte lucruri văzând că în aceşti 25 de ani de când lucrăm aici, întâmplător data terminării noastre coincide cu înfiinţarea institutelor regionale transformate în judeţene. Spun în aceşti 25 de ani s-a făcut ceva şi deci concretul rămâne chir dacă pentru noi învăţaţi să facem cât se poate de mult undeva gândim că se putea şi mai mult. În cadrul institutului sunt încadrat ca inginer proiectant principal gradul I, mă bucur de colaborarea ca director a colegului nostru Nelu POPA perticip şi la alte acţiuni cu referate, participări la conferinţe, la simpozioane. Sunt cooptat într-o comisie de specialitate a Inastitutului Central pentru proiectarea Construcţiilor în Zone Seismice deci într-un fel chiar coautor la normativul de proiectare. Mai mult nu am putut pentru că pe undeva s-au mai tăiat totuşi nişte aripi, respectiv mi s-a respins avizul pentru a mă înscrie la doctorat. Dar cum spuneam rămân lucrurile concrete care compensează poate ceeace era numai simbolic. Din punct de vefere familiar zic că am nimerit foarte bine adică Fortuna a fost darnică pe această linie, adică am o pereche un băiat şi o fată la diferenţă de numai 1 an şi 2 luni respectiv în clasele XI-a şi a X-a. Terminând acest raport mai scurt, mai personal şi mai sobru, să zic aşa, aş vrea să mulţumesc în mod deosebit unora dintre profesori noştri pentru că de fapt cu totul aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii suntem întotdeauna emoţionaţi când discutăm despre întreaga pleiadă de profesori nu numia pentru pregătirea de specialitate dar pentru ce a însemnat adevărata dăruire pe care dânşii am manifestat-o faţă de noi făcându-ne să fim în primul rând oameni uniţi, pregătiţi pentru viaţă, pregătiţi pentru a întâmpina greutăţile, hotărâţi să nu dăm înapoi chiar acolo unde avem temporare eşecuri şi în mod deosebit vroiam să mulţumesc tovarăşului profesor … am trecut pe ofocial cu tovarăşul pentru că imediat mi-am adus aminte cum trebuia să ne adresăm tovarăşului profesor VIJOLI, directorul liceului care a avut de făcut faţă unor situaţii grele în care elevi foarte buni poate în general vorbind i-au dat mult de furcă şi din alte puncte de vedere. Adică modul nostru de a ne manifesta ajungea câteodată să creeze nişte probleme, şi-mi aduc aminte şi îmi cer scuze cu această ocazie, fac şi eu ca şi colegul nostru Radu IONIŢĂ că în memorabila manifestare de la sfârşitul liceului când am venit toţi cu pălăriile şi cu bastoanele şi cu tot ce am găsit pe acasă, ne-am întâlnit în oraş, eu zic că tot eu şi cu colegii de la B am fost cei care am iniţiat
Sala: … te baţi cu C-ul (Notă: din rememorarea întâmplărilor făcută împreună cu Dan NICOLESCU şi Ştefan LUCINESCU am stabilit că ideea a fost a lui Valerică PÂRVAN care iniţial dorea ca numai clasa C să vină cu trăsurile şi doar intervenţia lui Nichita a făcut ca să acceptăm să dezvăluim secretul şi celorlalte două clase. De aceea cineva din sală a exclamat … te baţi cu C-ul)
da pot să zică şi alţii, dar în orice caz am fost în prima trăsură care am fost până la poarta liceului şi omul vrea să-i plătim şi să plece, i-am spus … nu matale nu-ţi dăm nimic până nu intrii în curte şi atuncea toate trăsurile şi maşinile au intrat în continuare în curte şi au făcut tot ocolul şi acuma era perimetrul ocupat cu maşini şi trăsuri. Ei acum gata domnule, v-aţi terminat, daţi-ne banii, nu, nu primiţi nici un ban până nu dai mata din clopotul ăla şi au început să sune toţi din clopote şi să claxoneze maşinile. Ei după ce a durat câteva minute treaba asta … în fine i-am lăsat să plece pe cei care ne aduseseră şi ne uitam cum profesorii noştri cu delicateţea de a nu intervenii într-o manifestaţie în care-şi dădeau seama că nu este cu o rea intenţie sau cu altceva dar în acelaşi timp nu se puteau solidariza cu noi … se uitau dânşii acuma după perdea să vadă ce facem noi acolo. Mai mult decât atât, în timpul recreaţiilor ne puneam din nou pălăriile pe cap şi ieşeam în recreaţie şi ne plimbam ca domnii. Pe mine m-a chemat la un moment dat la cancelarie pentru ceva, m-am dus fără pălărie că intram la cancelarie, m-a văzut în fine s-a luminat la faţă şi domnul profesor VIJOLI a zis … iată că am dat un exemplu că nu sunt solidar cu ei şi a venit înapoi cu mine până în clasă şi … ce v-a apucat să vă maimuţăriţi aşa ? … uite că mai sunt şi oameni serioşi … tu dece n-ai venit cu pălărie ? … cum era să vin în cancelarie cu pălărie dom' profesor am lăsat-o în cuier şi nu i-am lăsat nici această posibilitate de a da măcar un exemplu. Aş vrea să mulţumesc domnului profesor Eugen POP dirigintele nostru din ultimii ani care desigur a avut şi dânsul multe de pătimit datorită unor întâmplări de acest gen. Şi dânsul cu modestia deosebită, exagerată, mi-aş permite să-i apreciez astăzi dar şi cu delicateţea sufletească pe care a avut-o, niciodată nu ne-a atras atenţia decât într‑un mod cu totul delicat dar în aşa fel încât totuşi a găsit răsunet pentru că ceeace trebuia sădit în sufletele noastre era deja sădit, această sensibilitate această înţelegere a unor situaţii. Poate că a ajuns şi la dânsul nenorocirea care putea să se întâmple pentru manifestarea reacţionară pe care am avut-o noi la ora de fizică a profesorului KÖRNER. Când pentru a demonstra trecerea curentului prin corpurile noastre de la maşina Whimshurst spre o butelie undeva după ce ne-a aşezat cu maşina în funcţiune, s-a stins lumina ne‑am dat cu toţii mâna iar eu am avut o idee, prea eram de mână toţi şi-am început … hai să dăm mână cu mână … pe vremea aceea era aşa un cântec şi bietul profesor KÖRNER şi aşa avusese el nişte necazuri înainte a ieşit în uşă şi a început să strige … chintă reacţiunea … nu chintă în China şi chintă la noi … aprinde lumina … striga tare ca să audă toată lumea că nu se solidarizează cu noi. Se poate că astfel de necazuri care au fost totuşi uşor trecute cu sensibilitate şi mai vreau să mă scuzaţi încă un moment să-mi cer scuze profesorului BÂZU care ştiu că m-a simpatizat în mod deosebit nu i-am dat posibilitate în general să-mi dea note mai mari  decât ar fi vrut să-mi dea, sunt convins că ar fi vrut să-mi dea mult mai multdar la toate tezele n-am avut niciodată un ci conditionnele nici un subjonctiv, nici o construcţie mai grea în aşa fel încât să-mi poată da un 8-9. Dar îmi cer scuze de fapt şi pentru partea pierdută din ore pe care, atunci când anunţa cineva că vine da la cancelarie o consumam după ce eu dădeam tonul şi cântam toată lumea " Frères du vaste monde " şi atunci dânsul era mulţumit că totuşi cântam un cântec franţuzesc nu pierdeam timpul de geaba ; mai treceau câteva minute dar mă întreb câteodată dacă dânsul nu ştia că noi vrem să consumăm minutele dar era bine că măcar învăţam versuri … nişte asemenea lucruri. Vă mulţumesc pentru atenţie şi mă scuzaţi !
ZENTENAI Valentin … după prezentarea plină de haz făcută de colegul BĂICOIANU cred că trebuie una mai scurtă şi concisă aşa încât cred că cea mai mare realizare de la ultima agapă este că viaţa şi-a urmat cursul firesc, am fost sănătos, sunt în continuare căsătorit tot cu aceeaşi soţie, o să vă dea concursul la banchet după amiază. Am ajuns medic primar, sunt şeful secţiei de chirurgie din Spitalui Judeţean Secţia Infantilă, fetiţa mea a ajuns studentă mult mai bună decât tatăl ei în liceu … în facultate mi-am mai dat drumul … este studentă premiantă la Institutul de Patrol şi Gaze aici în Ploieşti, nu ne-am despărţit de oraşul nostru nici un moment şi pentru că sunt unul din acei care am participat la toate aceste întruniri … agapele noastre … de 10 ani … de 5 ani … îmi stăruie şi acum în minte şi mă emoţionează. Sunt de felul meu emotiv deşi sunt chirurg, da, chirurgii au emoţii foarte mari pe care din fericire nu le cunosc pacienţii noştri. În mintea noastră stăruie şi pentru multe generaţii de elevi vocea patetică pe care nu o putem uita a fostului profesor  SIMACHE şi ne spunea dânsul despre despre acea succesiune a lampadaforilor când spunea despre transmiterea cunoştiinţelor de-a lungul generaţiilor şi de atunci pe mine m-a frapat această idee frumos pusă în frază de fostul nostru profesor şi cred că este foarte aplicabilă nu numai pentru transmiterea de cunoştiinţe strici profesionale ştiinţifice, tehnice şi mai nu ştiu ce ci este mult mai valabilă pentru transmiterea recunoştiinţei pe care noi o datorăm şcolii şi mai ales oamenilor şcolii adică profesorilor, în speţă profesorii noştri. Şi această succesiune mă gângeam eu că este realizată foarte bine nu numai pentru multe din generaţiile de elevi pe care dumneavoastră le-aţi săvârşit ci şi de generaţia noastră pentru că pe majoritatea dintre profesorii noştri îi cunosc foarte bine din povestirile noastre copii noştri şi probabil că ei vor transmite mai departe aceste portrete pe care noi vă asigur că le-am făcut întotdeauna foarte favorabile nu pentru că timpul şi vârsta modifică anumite perspective şi anumite profile, ci de fapt aşa am simţit totdeauna noi decând eram elevi, stimă şi admiraţie pentru ceeace erau profesorii noştri care erau foarte mult, mult mai mult decât ce sunt profesorii pentru elevii din ziua de astăzi. Când am intrat pentru prima oară în fosta clădire a Liceului Petru şi Pavel pentru noi cancelaria aceea a profesorilor era aşa ceva un sanctuar de care nu ne apropiam nici de uşă darămite să intrăm vreodată în cancelaria profesorilor. Şi aceste amintiri au rămas foarte bine fixate aşa încât eu, deşi devine deacuma poate stereotip şi banal să vorbim de această recunoştiinţă, dar am ţinut totuşi să mă refer la ea pentru că o simt totdeauna foarte prezentă. Recunoştiinţă pentru profesorii noştri, dragostea şi stima şi apropierea faţă de toţi colegii seriei noastre şi atâta timp cât noi vom continua să organizăm aceste agape fără discuţie că vom fi mai puternici, siguri în viaţă, vom fi sigur mai puternici şi vom fi asiguraţi că pe lângă celelalte relaţii, celelalte sprijine pe care le-am asigurat în viaţă noi mai avem unul foarte puternic, şcoala noastră şi promoţia noastră de prieteni, de elevi.
ZAHARESCU Marin Deşi nu am terminat în clasa X-a şi a XI-a aicea totuţi am avut rădăcini adânci în acest oraş întrucât unii dintre foştii colegi de liceu am fost colegi de la clasa I-a primară de exemplu ZENTENAI Valentin, DINESCU Mircea, MÂRZESCU, GOCIMAN din clasa III-a sau a IV-a. Ei m-au apreciat să vin alături de ei la sfârşit pentru că totdeauna am avut legăturile cele mai puternice cu perioada aceasta de copilărie, toată lumea are asemenea sentimente şi de aceea mă aflu aici. Ce pot să spun despre tovarăşii profesori care tot aşa exact ca şi ceilalţi colegi îmi cer scuze că nu pot spune decât recunoştiinţă în special domnului profesor GRIGORE care ne-a sădit, care mie cel puţin mi-a sădit matematica, a fost pentru mine un lucru mai deosebit. Ce mai pot să spun colegii mei care marea majoritate i-am recunoscut şi după nume şi după fizic. Ţin să mulţumesc la toată lumea … şi mai ales organizatorilor că m-au invitat aici.
            Clasa C
ANDRONACHE Gheorghe clasa XI-a C primul la catalog însă nu şi primul din cei mai buni. Cu toate acestea datorită muncii pe care profesorii noştri au depus-o cu noi pentru care eu ca şi ceilalţi colegi le mulţumesc foarte mult am reuşit să termin Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii fiind specialist în instalaţii de centralizare şi telecomenzi feroviare. Am rămas consecvent unităţii la care am fost repartizat, de 25 de ani lucrez în această unitate de 23 de ani răspund de această unitate şi din acest punct de vedere tot am stabilitate foarte mare. Sigur celelalte aspecte familiare, colegii mă cunosc, căsătorit, doi copii pentru care în afară de mulţumirile care le aduc foştilor mei profesori trebuie să adaug mulţumiri şi domnului profesor SZABO actualul director ai căror elevi au fost, unul a absolvit anul trecut al doilea, fetiţa este anul acesta a XII-a. Băiatul a intrat la Electronică şi sper şi fetiţa să-l urmeze. În rest prin faptul că ceilalţi colegi ne-au handicapat propun ca la întâlnirea următoare să începem cu clasa C pentru că şi noi avem amintiri destul de multe de spus. Mă opresc aici cu mulţumirile respective !
ARGHIR Mihai clasa XI-a C. Sunt inginer agronom, sunt căsătorit de 20 de ani. Am un băiat, este student în anul I la Politehnică la Facultatea de Aeronave care a moştenit pasiunea mea pentru matematici, domnul profesor GRIGORE aici poate să confirme. Lucrez la ministerul agriculturii, sunt secretar de stat până anul trecut am fost director general la Direcţia Agricolă Prahova la care colegul şi prietenul meu Dorin CALOTĂ a făcut următoarea poantă: "Peste timp când se va pune întrebarea când a fost ARGHIR director la agricultura din Prahova … zice când nu se găsea nimic pe piaţă.
BOLGIU Pericle din fosta clasă XI-a C. Actualmente sunt inginer proiectant principal la Intreprinderea de Utilaj Petrolier din Ploieşti … trec peste unele amănunte care n-au fost prea favorabile pentru mine şi ţin să mulţumesc tuturor profesorilor care m-au învăţat şi m-au educat de aceea le doresc multă sănătate şi viaţă îndelungată. Mulţumesc organizatorilor pentru întâlnirea de astăzi, aştept să ne revedem !
CALOTĂ Dorin absolvent al liceului clasa XI-a C. Faţă de precedentele întâlniri nu am nimic deosebit de spus. Tot căsătorit, tot o fetiţă, tot medic, îmi desfăşor activitatea la Spitalul Municipal Nr. 2 în secţia de boli interne, mă ocup mai mult de cardiologie. Motive de a fi mândru, argumente nu am, nu sunt secretar de stat încă … n-am performanţe deosebite în ultimii 5 ani. La realizări în plus câţiva ani, câteva dioptrii, câteva kilograme, la minusuri, energie, memorie
                        Sala: şi altele
care de fapt intră în energie. La capitolul recunoştiinţă pe de o parte celui din faţă, colegului GOCIMAN şi grupului de entuziaşti care au reuşit să ne adune, cu care ocazie mi-am dat seama care este vârsta mea reală şi dascălilor care au reuşit să facă din noi nişte oameni aşa cum trebuie. Aş mulţumi încă odată profesorului GRIGORE care m-a ajutat să fac medicina şi l-aş întreba cu ocazia asta dacă în prezent este înconjurat mai mult de cei care au făcut multă matematică sau care n-au făcut multă matematică ? Colegul UTZA mi-a tăiat macaroana , aş fi vrut să … 2 întâmplări şi ultima cu contactarea tuturor taximetrelor şi trăsurilor şi atitudinea şi spaima directorului VIJOLI de atunci
                        VIJOLI: de atunci m-am îmbolnăvit de inimă
                        GOCIMAN: deci tu eşti responsabil
Şi a doua pe care nu pot să o spun … este că lipseşte doamna profesoară STRATAN de limba rusă legat de colegul TEODORESCU …
                        Sala: GRIGORESCU Brebu.
CIOBANU Ion mă numesc, într-adevăr în faţa stimaţilor mei profesori sunt acelaşi emotiv ca şi cum aş fi fost scos la tablă, aicea nu e tablă totuşi şi în special emoţia o am faţă de tovarăşul profesor GRIGORE care într-adevăr mi-a insuflat în ultimul moment, vă spun, pasiunea pentru matamatică, de ce, fiindcă eu eram ocupat în timpul liceului cu alte pasiuni în special desenului. Îmi plăcea foarte mult să desenez şi nu ştiu dacă se mai găsesc planşe atât la naturale, la istorie, la geografie în care aveam semnătura pe ele. Într‑adevăr am făcut şi o planşă pe care nu am semnat-o, adică am semnat-o dar n-am făcut-o. Era în colaborare cu colegul meu NENOVICI care trebuia să aibe şi el notă la istorie şi trebuia să facă o planşă şi ca totuşi să creadă că a colaborat şi a făcut ceva bineînţeles că l-a pus pe tatăl lui care era topometru şi a făcut o hartă despre vestigiile romane în judeţul Prahova. Aceasta este planşa pe care într-adevăr n-am făcut-o în totalitate şi am semnat-o. Aşa mi-am dat seama când am fost ascultat la matematică de domnul profesor GRIGORE în care mi-a spus … vă daţi seama că puteam să învăţ mai mult la matematică şi mi-a spus … măi băiete matematica e ca femeia, nu te ţii de ea, te părăseşte. Într-adevăr mi-am dat seama că trebuie să mă pun serios pe treabă şi într-adevăr la îndrumarea profesorului VIJOLI am îmbrăţişat nu arhitectura cum era vocaţia mea ci altă arhitectură, arhitectura navală pe care nu am reuşit să o profesez din anumite condiţii care au fost impuse la timpul respectiv. Sunt în dragoste … şi să spun pentru oraş, am revenit în oraşul Ploieşti, de 24 de ani lucrez la acelaşi institut, Institutul de Proiectări Rafinării şi Petrochimie, sunt pe funcţia de inginer proiectatnt principal gradul II. Alte evenimente familiare, decât copii au crescut, fata 19 ani, băiatul 14 şi încă odată ţin să mulţumesc profesorilor care m-au îndrumat în viaţă şi mi-au dat bineînţeles nu numai noţiunile de bază cât şi puterea de a înţelege şi de a mă descurca şi în alte domenii decât numai strict ce am făcut. În acelaşi timp am o recunoţtiinţă deosebită colegilor care au căutat să ne revedem şi stimatului meu prieten GOCIMAN Mircea. Va mulţumesc !
CRICOVEANU Petre Pe scurt lucrez la o instituţie care exportă activitatea de construcţii montaj în străinătate, se înţelege că în străinătate şi lucrez de mai mulţi ani acolo, de vreo 14 ani. Sunt căsătorit şi am un un copil, un băiat de 17 ani. Aş vrea pe lângă ce au spus colegii mei să aducă un aşa omagiu profesorilor noştri care au văzut în noi atât elevii şi partea deosebită pe care am dezvoltat-o ulterior în viaţă şi ne-am creat o profesie şi faptul că uneori au văzut în noi ceeace putem dezvolta în afara strictă a studiului pe care-l predau. Spun asta gândindu-mă că fiecare dintre dumneavoastră m-aţi avut şi m-aţi plămădit într-un fel ceeace am luat de la dumneavoastră din fiecare am dezvoltat şi deşi am fost modest trebue să recunosc că şi la limbi străine să dezvolt ceeace m-aţi îndrumat dumneavoastră şi la celelalte discipline inclusiv prelegerile de română şi chiar la partea filozofică, la partea tehnică. În mod special cu nuanţa ei deosebită recunoştiinţa este pentru profesorul GRIGORE care pentru mine cel puţin cum cunoaşteţi a fost un exemplu demn de urmat de a lupta cu toate durităţile vieţii şi pentru dumneavoastră cred că a fost în multe situaţii la fel. Eu vă mulţumesc şi vă doresc să ne reîntâlnim de mai multe ori.
Vicenţiu DUMITRU … cred că sunt acelaşi elev pe care-l cunoaşteţi, pe toţi de aici v-am avut profesori, apropiat de profesorii mei. Cred că aceasta a fost caracteristica principală a activităţii mele în şcoală … mă gândesc la acest liceu … unii dintre colegii noştri care au rămas aici şi care sunt responsabili de arhitectura acestui oraş de care sunt legat deşi am plecat de o bună bucată de vreme din el … poate zic că vor face cândva, îmi dau seama cât este de greu ca să readucă la faţa aproximativ aceeaşi acea clădire urâtă care este acolo pe bulevard, iarăşi un lucru foarte greu să se taie blocul acela care acoperă biserica, catedrala Sfântul Ioan şi monumentul eroilor acestui oraş din războiul de la 1916-1918. Spun aceste lucruri cu aceleaşi sentimente de profund ataşament faţă de acest oraş care a dat cred eu acestei tări nu neapărat genii, cel puţin oameni de caracter. Pentru că aş putea să spun că datorăm sau în ceeace consider eu că datorez cel mai mult acestui liceu reprezintă formarea pe care am primit-o ca oameni. Noi am avut într-adevăr aşa cum s-a spus aici profesori extraordinari de mari. Eu personal m-am bucurat, am avut privilegiul de a avea în continuare după ce am terminat liceul profesori extraordinari. Am făcut matematica, sunt primul matematician care se declară în această serie, aicea probabil că mai sunt şi alţii dar până acum nu am auzit pe nimeni dintre cei prezenţi, dacă matematician se poate numi acela care, mă rog într-un fel sau altul 25 de ani a lucrat în acest domeniu cu râvnă şi cu dăruire sigur că rezultatele e greu să ţi le evaluezi singur. Dar spun că am avut profesori mari, dacă vreţi să vă citez numai câteva nume, sunt cunoscute. Am avut profesor pe VRÂNCEANU cu care am făcut teza, am avut profesor pe Dan BARBILIAN care a fost un mare matematician, am avut profesor pe MOISIL, am avut profesor pe Victor VÂLCOVICI în fine numai pentru a enumera câteva nume celebre şi am avut de exemplu şansa să-l aud pe Eduard TELLER părintele bombei cu hidrogen. Pot să vă spun fără ca să încerc acum să fac un discurs de ocazie, că toţi profesori noştri şi că mai mult pentru formarea mea şi cred a tuturor dintre noi cea mai mare importanţă pentru noi au avut-o profesori de liceu mai mare decât toate aceste nume pe care le-am pomenit în faţa dumneavoastră. Aş începe cu decanul nostru de vârstă mult iubitul profesor ZAHARESCU de la care toţi noi am început să facem experienţe. Cine nu şi-a făcut laborator pornind de la profesorul ZAHARESCU ? Şi astăzi mai păstrez aicea o mică cicatrice de acid picric sau nu ştiu ce. Acest lucru m-a ajutat extraordinar de mult pe mine, eu am vrut să fac când am terminat liceul fizica, am continuat fizica cu profesorul foarte bun pe care l-am avut KÖRNER şi am vrut să fac fizica dar când m‑am dus la facultatea de matematică am avut profesori aşa mari m-am dus să fac matematica după profesorii care … Pentru că vorbesc de profesorii care sunt aicea şi am avut tot timpul o mare admiraţie şi o mare stimă pentru profesorul TAŞCĂ, cine nu-şi aminteşte sau poate nu toţi vă aduceţi aminte poate nu toţi l-aţi avut ca profesor de tezele lui extraordinare la care astăzi cred că puţini ar lua bacalaureatul sau ar reuşi la medicină cu toate că se dau examene grele. Evoluţia sistemului nu ştiu care în regnul sau evoluţia la geologie … tezele extraordinare pe care le dădea, subiectele pe care le alegea şi la care nu puteai să răspunzi decât dacă aveai o înţelegere profundă asupra materiei. În final pentru că iarăşi este aicea profesorul George Iancu GHIDU poate cum aţi auzit cum o să vă spun am avut norocul în viaţa mea să circul nu foarte mult poate, dar să merg în străinătate deseori şi nu vreau să mă laud, tot ce vă spun aicea este numai pentru că tot ceeace aţi spus dumneavoastră aicea consider că noi toţi spunem lucrurile pentru a arăta o mândrie a noastră a tuturor colectivă, nu ca un fapt personal dar majoritatea oamenilor de limbă franceză cu care am vorbit întotdeauna au exclamat cât de bine vorbeşti franţuzeşte, eu le-am spus nu, nu mai vorbesc bine, vorbeam bine la sfârşitul clasei a III-a pentru că la sfârşitul clasei a III-a prin severitatea lui profesorul GHIDU deja ne învăţase franceza. Pormă după aceea am avut şi alţi profesori tot mari şi buni cu care am continuat studiul limbii franceze, dar bazele au fost puse atunci şi despre aceasta trebuie să … sigur nu este cazul să vorbesc de profesorul GRIGORE cu care şi în liceu şi după m-am … dar poate că dacă e vorba să vorbim de profesori de ar trebui să ne aducem aminte şi de profesorul DUMITRESCU-ŞTEFEŞTI care, de la care într-adevăr am învăţat ceva, am învăţat geometria. El ne-a putut acea înţelegere … judecată globală pentru că lui îi datorăm prin acest aspect multe lucruri. În fine seria profesorilor nu pot să o epuizez acum, deci aş face peopunerea ca să încercăm să scoatem o carte sau un album sau un pliant măcar cu datele biografice ale profesorilor noştri şi cred că şi cu ale noastre dar în special cu ale profesorilor. Personal fiindcă vorbesc de profesori am de adus, de a exprima un sentiment deosebit profesorului RÂPEANU care ne-a învăţat aşa cum ştiţi cu toţi … vreau să exprim fiindcă îmi este imposibil să înşir aici toţi profesorii, am vorbit cu profesorul POP despre … cu care aveam mari afinităţi filozofie şi psihologie … dar vreau să exprim aicea pentru că aicea … nu-i aşa … ne şi exprimăm sentimente deosebite pentru domnii profesori … poate ni s-ar părea … pentru profesorul POP de desen şi pentru profesorul MĂTUŞA faţă de care întotdeauna m-am simţit dator că niciodată nu eram bun la gimnastică dar … ceeace îmi era greu era faptul că la gimnastică mirosea şi eu am fost un copil care mă rog aveam un miros deosebit. Acuma pentru că am şi eu şi eu sunt de acord că trebuie să ne aducem aminte că profesorii noştri în afară de faptul că ne-au dat ceeace este esenţial … bazele solide ale cunoaşterii să ne mai aducem aminte sigur SIMACHE, LIPCAN şi alţii dar ne-au călăuzit în timpuri extraordinar de grele. Noi am făcut liceul în timpuri extrem de dificile şi profesorii ne-au apărat atât spiritual cât şi chiar ca fiinţă de existenţă. Au avut grije de noi ca să nu facem lucruri care atunci ne-ar fi pus viaţa şi situaţia în primejdie. Pe de altă parte eu cred că şi noi i-am ajutat pe profesori ca să facă ceeace au făcut pentru noi. Despre mine câteva lucruri … când am venit aicea am întrebat nu m-am bucurat niciodată de o prea bună memorie dacă n-am venit acum 5 ani şi colegii m-au ajutat să spun că n‑am venit acum 5 ani, am venit acum 10 ani dar asta se datoreşte şi faptului că mereu am fost cu spiritul şi cu sentimentul alături atât de acest liceu, atât de profesori cât şi de voi toţi colegii mei. Aşa încât ar trebui să vă povestesc ce am făcut din 1972 (rumoare) … aveţi şansa că n-am făcut prea mari lucruri şi în general sentimentul este că cu cât probabil înaintezi în vârstă … că ai făcut de fapt puţin şi aşa şi este în dezvoltarea şi în realizările care sunt pe plan naţional şi mondial facem puţin dar ne străduim … ca lucruri negative am făcut un infarct (rumoare) … dacă nu vă mai interesează eu nu vă mai spun dar eu cred că ceeace aţi făcut acuma de a afla într-adevăr câte ceva despre noi este un lucru bun şi important. Deci am făcut un infarct în 76' care însă nu m-a făcut ca să nu îmi continui activitatea încercând să realizez câte ceva … pe plan n-am copii deci ţării nu i-am putut aduce cum aţi relatat cu toţii aici urmaşi destoinici … am continuat să scriu matematică, eu lucrez la Academia de Studii Economice la laboratoarele de cibernetică ca matematician din 1964, până în 1964 am fost profesor aici în Ploieşti. Şi deci din 72' de când nu am relatata am continuat să scriu matematică ca atricole publicate s-au adunat acolo un număr de articole dar poate că cea mai mare realizare în acest domeniu este faptul că am publicat teza mea de doctorat care-şi aduce o oarecare contribuţie în domeniul utilizării matematice în domeniul matematicii în optimizarea proceselor tehnico-economice şi care cred eu că a avut şi încă mai are o oarecare importanţă în matematica aplicată cu ajutorul calculatorului în ţara noastră, ea conţine o muncă destul de susţinută făcută pe mulţi ani şi cu multe programe de optimizare. Eu mă ocup de probleme de optimizare neliniară aşa încât colegii mei inginerii care au astfel de probleme mă pot eventual căuta. Nu mă ocup cu profesoratul, nu sunt profesor sunt cercetător II acolo. Am participat aşa cum se întâmplă în meseria noastră la diferite congrese, am început în ultimul timp să fiu notat în câte o mică notiţă ca existent, ca matematician în România. Ultima dată anul acesta am fost la un congres la Bonn unde ni s-a dat din banca mondială a matematicienilor care lucrează în domeniul matematicilor aplicate şi lista lucrărilor mele, eram şi eu acolo figuram … cu 17 lucrări. Dacă aceste lucruri constitue pentru seria mea un prilej de mândrie eu vi le-am relatat, personal consider că faţă de ce am primit am făcut mai mult … am făcut puţin şi că avem datoria să încercăm cât vom trăi să realizăm mai multe lucruri în continuare. Mulţumind (aplauze) celor care au organizat şi mai ales profesorilor noştrii prezenţi aici şi aducând un omagiu celor care nu mai sunt sper să ne întâlnim sănătoşi la următoarea întâlnire.
GOCIMAN Mircea-Aurel După o prezentare aşa de complexă eu m-am horărât să citesc repede textul şi plec. Mă numesc Mircea GOCIMAN, sunt inginer electronist, proiectez şi execut aparate de măsură şi control în cadrul Fabricii de Prototipuri din Ploieşti unde am creat multe aparate, majoritatea originale. Pasiunile mele: Electronica, Filatelia, Fotografia, şi melodiile cântate de Nat King Cole. Nevastă-mea e rapidistă, băiatul stelist. Îmi amintesc cu deosebită plăcere de zilele liceului, unde am avut ca profesori o echipă fantastică, diriginţi trei coloşi, Paulescu-Ghidu-Simache, adânc întipăriţi în minte. Aş fi fericit ca băiatul meu să intre la anul la acest liceu unde au învăţat părinţii lui şi să poată avea parte de profesori ca Dumneavoastră. Cu cât trece timpul cu atâta sunt mai legat de amintirile şcolii şi mă mândresc că sunt ploieştean în Ploieşti. În încheiere atât colegilor mei cât şi Stimaţilor Profesori, va fac cele mai calde urări de zile senine. Să ne trăiţi !
IONESCU Pavel Sunt căsătorit, am o fetiţă de 23 de ani, a terminat liceul la Ion Luca CARAGIALE , la 25 de ani a coincis cu bacalaureatul iar anul acesta la a 30-a aniversare coincide cu terminarea Facultăţii de Energetică din cadrul Institutului Politehnic. Dacă matematica imprimată de domnul profesor GRIGORE a făcut să termin eu o Facultate Electrotehnică Maşini şi Aparate Electrice. Fica mea … matematica imprimată de domnul profesor SZABO a făcut ca să existe astăzi în anul V pentru care eu îi mulţumesc. Suntem în al 6-lea cincinal de la aniversarea noastră, toate întâlnirile noastre au fost destul de plăcute şi eu ţin să mulţumesc participanţilor atât corpului didactic cât şi colegilor pentru întâlnirile şi prezenţa la această întâlnire. Ca să fiu mai scurt sunt mândru de liceul care l-am urmat, sunt mândru de dascălii care m-au instruit şi le mulţumesc pe această cale şi sunt mândru de promoţia din care fac parte.
Sunt LUCINESCU Ştefan clasa Xi-a C. Cu ocazia acestei întâlniri atât de emoţionante şi în acelaşi timp plăcute s-au spus foarte multe lucruri, mie vă rog să-mi permiteţi numai să asigur onoraţii profesori de faţă că pe cât trece timpul îmi dau seama tot mai mult de contribuţia dânşilor mai ales pentru formarea mea ca om. După cum ştiu majoritatea sunt medic microbiolog şi ca ploieştean, mai ales din motive sentimentale nu m-am despărţit de oraşul natal. După ultima revedere pot să vă relatez au fost nişte ani aşa … de împliniri profesionale şi în acelaşi timp de constatări mai plăcute asupra sănătăţii corespunzătoare acestei vârste care ... aşa se adaugă. Din punct de vedere cel … personale vă pot aminti faptul că am fost atestat doctor în ştiinţe medicale, la concurs am devenit medic primar de specialitate şi sunt şef la laboratorului de microbiologie al CSA Ploieşti. În ce priveşte viaţa de familie sunt căsătorit, am un băiat student şi spre satisfacţia mea … aşa … el a iubit matematica, îmi pare rău că nu l-a cunoscut pe domnul profesor GRIGORE … aşa … dar s-a descurcat bine cu matematica. S-a căsătorit la fel de repede ca taică-su şi îmi rămâne ca într-o perioadă destul de scurtă un an doi să devin bunic să măresc astfel clubul acestora.
MÂRZESCU Ion … şi am fost elev în clasa XI-a C. Ţin să aduc omagiul meu profesorilor care au avut posibilitatea să mă îndrumeze în activitatea mea şi în formarea mea ca om. În primul rând domnul profesor GRIGORE, care datorită dânsului am făcut o facultate tehnică şi datorită profesorului MĂTUŞA care m-a învăţat sport şi am făcut sport de performanţă turism, alpinism, orientare turistică, alergări la curse, profesorului de geografie datorită faptului că am mers în toată ţara şi bineînţeles în străinătate prin multe părţi şi nu mai vorbesc alte lucruri. Bineînţeles pe linie profesională sunt inginer mecanic, v-am spus am terminat cele două facultăţi şi am editat câteva cărţi, am lucrat şi-n informatică şi locuiesc în Ploieşti şi doresc şi în viitor să fiu tot în Ploieşti şi să întâlnesc pe cât mai mulţi.
Dan NICOLESCU cum mi se mai spunea în liceu Circu. Nu vreau să produc ilaritate prin această poreclă, vreau să mulţumesc domnului profesor ENCIU care m-a salvat de o altă poreclă din mai fragedă copilărie care era cea de Ţârcovnicu. Domnul profesor ENCIU a urmat profesorului RÂPEANU fost coleg cu coleg cu tata de seminar care mă ţinea numai în 2 şi-n 4 la limba română pe motiv ca să învăţ să scriu frumas şi mai ales gramatical. Nu ştiu cât am reuşit să fac acest lucru în oricecaz am simţit salvarea în venirea la limba română a domnului profesor ENCIU de care m-am apropiat foarte mult şi m-a luat ca un cirac al dânsului şi m-a utilizat la … ca colaborator pentru spectacole. Şi primul spectacol din nefericire a fost la circ şi de atunci colegii aşa mi-au zis în continuare şi să ştiţi că nu mă supăr dacă astăzi mă întâlnesc cu un coleg şi îmi spune Circu. Mi-aduc aminte din liceu
                        Bebe STĂNESCU … păi şi acuma te ocupi cu …
… aceeaşi activitate, şi ca jurist consult al Consiliului Popular al judeţului Prahova, cu această ocazie şi ce funcţie îndeplinesc. Ştiţi ca am avut un accident la intrarea în facultate în sensul că a trebuit mai întâi să fac un stagiu ca strungar şi după aceea să urmez dreptul. Am absolvit facultatea, şi pentru această posibilitate de a urma o facultate ţin să mulţumesc în mod deosebit profesorului meu George Iancu GHIDU care într-un moment critic din viaţă când noi eram socotiţi revoluţionari antisociali sau aşa ceva m-a chemat deoparte, nu ştiu dacă dânsul îşi aminteşte şi mi-a spus … eu mă simt cel mai fericit atunci când am de lucru, când muncesc … adică vă refereaţi la dumneavoastră … pentru că atunci când muncesc nu mai am timp să gândesc … Reţinînd acest sfat al domniei sale, m-am apucat de treabă la strungărie şi m-au recunoscut cei de la strungărie, care erau şi ei oameni … nu meriţi să stai aici, du-te la facultate şi m-au trimis cu hârtie cu care am intrat mai departe şi am absolvit această facultate. Mai târziu m-am întâlnit cu domnul profesor GRIGORE căruia pe această cale vreau să-i mulţumesc în mod deosebit pentru faptul că nestrălucind la materia dânsului a ştiut să mă ţină în şah până la ultimul moment şi dacă alţi colegi care au acuma şi două diplome şi sunt cu titlul de doctor sau alte calificative profesionale dacă zic aceştia nu şi-au amintit, eu mi-am amintit că în această sală am dat ultima teză cu domnul profesor GRIGORE. Ne-a lăsat să copiem unii de la alţii pentru că toţi care eram în această sală nu ştiam nimic. Ne-a strâns la urmă tezele şi cu fiecare în parte a discutat câte ceva şi pe mine m-a întrebat … tu ce vrei mă să te faci ? … şi eu salvarea … popă domnule profesor … mă să te faci popă nu altceva că mă faci de râs dacă te duci la altă facultate. Nu m-am făcut popă şi acum 4 ani când s-a aniversat ieşirea la pensie a domnului profesor GRIGORE dânsul vă reamintesc că se plângea … am făcut doctori, am făcut ingineri, profesori … n-am făcut popi, n-o să aibe cine să ne înmormânteze. Eu urez domnului profesor să trăiască încă mulţi ani fericiţi şi cu sănătate şi să aibă cât mai târziu nevoie de un popă ca să-l ducă la groapă. Să trăiţi !
Sunt PETRESCU Mircea-Stelian clasa XI-a Când, lucrez la Institutul Politehnic Bucureşti la Facultatea de Automatică şi Centrul de Calcul, predau cursuri în domneniul calculatoarelor, sunt profesor. Sunt căsătorit din 1964, avem o familie foarte bună, reuşită, 2 băieţi unul în vârstă de 13 ani şi 3 luni altul peste 2 luni 8 ani. Sunt nişte copii reuşiţi cărora nu le-aş dori printre altele decât să facă o şcoală pe care am făcut-o şi eu în acest liceu şi care a rămas şi astăzi aşa cum a fost şi în trecut. La capitolul recunoştiinţă pe care l-a evocat emoţionant colegul nostru Dorin CALOTĂ care cred că a fost prezent aici nu numai în calitate de coleg da şi ca medic cardiolog pentru a face faţă eventualelor rezultate ale emoţiei de astăzi. Aş vrea să exprim în primul rând gratitudinea mea pentru cei care au organizat această întâlnire pentru că ne-a prilejuit în acest mod momente de mare încărcare emoţională, de comunicare sufletească deosebit de valoroasă la o vârstă şi într-o epocă când aceste lucruri sunt foarte foarte preţioase. Un cuvânt în plus desigur colectivului de organizatori aici în faţă şi colegului Mircea GOCIMAN care ştim cât s-a zbătut ca să facă această întâlnire a noastră de azi. Pentru toţi cei prezenţi dintre colegi aceleaşi gânduri bune pe care le-am nutrit din totdeauna chiar dacă nu mereu am reuşit să-i fac să înţeleagă cât de aproape am fost şi sunt sufleteşte de ei. De la mulţi dintre dumneavoastră am avut în decursul anilor prilej de atituduni deoesebit de amicale iar uneori am avut ajutor de mare însemnătate în viaţă cum a fost de exemplu un ajutor care mi l-au dat în urmă cu câţiva ani mai mulţi dintre colegii noştri şi aş vrea să numesc în primul rând doi dintre ei, în primul rând pe Fredi MERTL şi în al doilea rând pe Valentin ZENTENAI care au salvat efectiv viaţa tatălui meu lucru pentru care sunt recunoscător şi o să le fiu recunoscătot toată viaţa. Fireşte sentimentele de recunoţtiinţă aşa cum am spus pentru dumneavoastră, pentru colegii mei, pentru voi toţi. Pentru profesori aproape imposibil să mai spun ceva faţă de tot ce s-a spus astăzi aşa de frumos şi de înălţător, aşa de omenesc şi de cald. Nici nu se putea să fie altfel pentru că această şcoală din Ploieşti este la fel de valoroasă ca Liceul Buzeşti din Craiova, ca Liceul Mihai Viteazul şi altele şi Sfântul Sava şi Lazăr din Bucureşti şcoală care poate ar merita mai multă atenţie din acest punct de vedere, a reuşit să facă foarte multe lucruri pentru ţară şi face în continuare fiindcă toţi ştiu că valoarea şcolii s-a păstrat nemodificată şi continuând să crească cum era şi firesc. E greu să mai spun profesorilor noştri sau despre ei ceva în plus faţă de tot ce aţi spus astăzi, unii dintre noi cu foarte multă pricepere chiar dacă au vorbit ceva mai mult. Din această cauză nu pot decât şi eu să dau glas profundei mele recunoştinţe pentru tot ce aţi făcut pentru noi. Fireşte că v-aţi făcut datoria după cum ne-o facem şi noi astăzi însă această datorie aţi reuşit să o faceţi într-un mod magistral care vă face cinste şi această cinste este şi va fi recunoscută de ţară şi este recunoscută şi de noi toţi. Vă mulţumesc pentru tot ca aţi făcut pentru noi, aş fost şi sunteţi pentru mine o întruchipare a ideii de şcoală poate şi pentru faptul că lucrez în învăţământ, sunt un pic deformat în această materie, totuşi rolul şcolii în dezvoltarea socială este fundamental şi de fapt o naţiune se făureşte firesc prin munca ei, dar o naţiune se făureşte în primul rând în şcoală şi cred că şi manifestarea noastră de astăzi, un pic, dar mai ales viaţa dumneavoastră a tuturor şi toată activitatea dumneavoastră care s-a topit în tumultul acesta al şcolii româneşti este un exemplu de dăruire pe care trebuie să-l subliniem ori de câte ori vom avea ocazia fără ca să fie niciodată de prisos acest lucru. Vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut pentru noi !
POPESCU Emil … din 1972 de când am participat ultima oară la întâlnire n-au intevenit lucruri deosebite. Lucrez tot la Ministerul Chimiei am însă un copil de 9 ani la care munceam încă de la ultima noastră întâlnitre. Mă asociez desigur mulţumirilor adresate comitetului de organizare în frunte din câte ştiu eu cu Mircea GOCIMAN, se poate că şi alţii au avut atribuţii similare. Mă asociez mulţumirilor adresate profesorilor la care nu am ce să mai adaug sigur că noi suntem ceeace suntem în foarte mare măsură datorită profesorilor aş adăuga însă sau aş accentua un lucru pe care nu l-am auzit accentuat în felul ăsta. Vreau să mulţumesc din toată inima tuturor colegilor şi fiecăruia în parte şi tuturor la un loc pentru că dacă suntem ceeace suntem, poate nu o recunoaştem dar o datorăm tuturor care suntem în sală şi celor care lipsesc pentru că afară de profesori la formarea noastră ca oameni am interacţionat unii cu alţii şi am căpătat fiecare de la celălalt o părticică mică, mai mică sau mai mare. Noi suntem în fond membrii aceleaşi familii am căpătat obişnuinţe comune, gusturi comune trăind împreună cele mai frumoase clipe de viaţă mea sunt cele petrecute în liceu. Nu ştiu dacă este cazul şi la dumneavoastră şi această atmosferă se datoreşte profesorilor şi colegilor de aceea mulţumesc alături de profesori şi colegilor care au făcut să ajungem ceeace suntem pentru că e foarte rar să se întâlnescă o generaţie de profesori de excepţie cu o generaţie de excepţie. S-ar părea că în cazul nostru să se fi întâmplat aşa ceva. Uitaţi-vă în sală la elevii care au fost elevii dumneavoastră şi dacă îi luaţi pe fiecare în parte cred că puţini sunt cei cu care nu se poate discuta la un nivel oricât de înalt fără să roşească nimeni atât din punct de vedere profesional cât şi uman. Mulţumesc încă odată !
RĂDULESCU Ion … eram printre ultimii la catalog şi ultimii prin clasă, m-am evidenţiat mai mult la matematică şi fizică. Am fost descoperit de regretatul profesor DUMITRESCU-ŞTEFEŞTI şi recomandat domnului profesor GRIGORE şi a trebuit să ţin linia ca să nu dezamăgesc un profesor cu renume. Am terminat Facultatea de Electromecanică, lucrez la Întreprinderea de Utilaj Tehnologic Buzău. Sunt totuşi ploieştean, merg cu trenul lui ANDRONACHE care întârzie mereu. Sunt şeful compartimentului Mecano-Energetic-Investiţii ca ultimă realizare în ultimii ani de când nu ne-am mai întâlnit am organizat nişte ateliere centrale pentru reparaţii capitale pentru utilaj tehnologic pentru toată ţara nu numai pentru a noastră. Fac educaţia a doi copii, sunt mulţumit că ei sunt mai deştepţi ca mine, învaţă mai bine. Îmi permit cu acest prilej să fac şi o confidenţă având în vedere că profesorii noştri ne-au fost şi părinţi şi ei au … multe lucruri în viaţa noastră … îmi exprim totuşi îngrijorarea că trăiesc într-o generaţie care s-ar părea că nu putem să asigurăm o tradiţie milenară de a lăsa copiilor noştri moştenire o viaţă mai bună ca aceea care ne-au lăsat-o părinţii noştri. Şi cu acest prilej fac un apel la promoţia noastră că fiecare unde suntem, fără să se creadă că fac politică, unde suntem să ne gândim serios asupra vieţii şi să nu fim noi cei care să curmăm tradiţia aceasta de a lăsa copiilor noştri moştenire ceva mai bun decât am primit şi totuşi să continuam această tradiţie să asigurăm generaţiilor care ne vor urma o viaţă mai bună aşa cum au asigurat-o generaţii de oameni din urma noastră. Vă mulţumesc !
SANDU Costin … stimaţilor profesori, în mod deosebit domnului profesor GRIGORE, dece dânsului, dintr-un motiv foarte simplu că dacă ar fi intenţionat să mă facă să pricep matematica foarte bine nici acuma nu terminam liceul. Sunt medic la Buzău, am doi copii, un băiat anul III la Electronică şi o fată clasa IX-a la matematică. Ambii învaţă matematica foarte bine. Mulţumesc colectivului de organizare în fruntea căruia e inimosul coleg GOCIMAN tuturor de faţă multă sănătate !
STĂNESCU C. Constantin - Dimitrie Să ştiţi că am băut apă nu pentru că vreau să vorbesc mult dar vă daţi seama dece am băut apă şi-mi cer scuze colegului NEGULESCU de nişte neplăceri la înregistrare  … sunt răcit de vreo câteva zile. Este emoţionant să iei parte şi să ştiţi că suntem obligaţi fiecare dintre noi să ne mărturisim emoţiile, este emoţionant să iei parte la o aşa aniversare întâlnind … şi cu ochii peste foşti colegi din clasa I-a primară şi până în ultima clasă de liceu. Fiecare dintre noi ştim că legăturile noastre afective şi nu numai afective au fost şi vor fi şi mai puternice între noi colegii de şcoală de liceu poate chiar mai mari şi suntem convinşi că mai mari decât cu ale colegilor de facultate. A trecut vremea peste noi … pe scurt vă povestesc ceva … pe data de 14 noiembrie când eram în holul liceului cu o tânără profesoară care răspundea de verificarea listelor de votare … auzind dom' profesor GRIGORE, dom' profesor GRIGORE … era un grup acolo … era un grup acolo lângă uşă mă întreabă pe mine dacă … dar care este profesorul dintre cei de acolo … nu este un compliment gratuit. Trec şi eu ca şi ultimii mei colegi peste enumerarea calităţilor profesorilor noştri. Deci m-am făcut medic, sunt medic chirurg poate datorită desenelor profesorului TAŞCĂ din copilărie, am doi copii mari, unul a terminat Petrolul, fata este studentă anul II la Cibernetică, n-au făcut medicina poate pentru că le-am transmis genetic dragostea pe care am avut-o şi faţă de matamatică. Am planificat imediat după cutremur în perioada 77-78' un nou spital căi ferate în Ploieşti, l-am proiectat în perioada 78-79' şi l-am construit în perioada 79-82'. O plăcere deosebită pentru mine care în fine nu vreau să mă laud am fost un pic de diriginte de şantier să găsesc atâta solicitudine şi atâta înţelegere şi dragoste la toţi colegii mei de liceu, de serie dar şi mai mari şi mai mici din Institutul de Proiectări Prahova Ploieşti, la colegul Mihai DROSU, la Vulcan care m-a ajutat să rezolv o problemă deosebit de grea, la Ovidiu POPESCU de la Poştă şi aşa mai departe. Zic că poate ce am realizat în anii ăştia reprezintă pentru mine o satisfacţie deosebită, dar cea mai mare satisfacţie, să nu se supere Gigi GEORGESCU pe mine sunt bunic cu o lună şi jumătate înaintea lui, adevărul este că îmi pare rău că nu poată să audă (plecase din sală) o să-i aduc aminte. Este o mare încărcătură emoţională este o mare satisfacţie să-ţi vezi o nepoată şi o să vedeţi fiecare dintre dumneavoastră că pentru nepot o să-ţi îndrepţi altfel ochii decât ţi-ai îndreptat pentru copii. Vă doresc tuturor dintre dumneavoastră în primul rând dascălilor noştri multă sănătate să-şi educe, să-şi crească nepoţii mai departe vă doresc tuturor dintre dumneavoastră multă sănătate şi fericire şi să creşteţi câţ mai mulţi nepoţi !
STĂNILĂ Ştefan Sunt inginer spacialitatea maşini termice, în prezent conduc serviciul de control cercetare cauze vibraţii la Intreprinderea Energo-Reparaţii Bucureşti din cadrul Ministerului Energiei Electrice. Sunt căsătorit, nu am copii şi cam astea sunt detaliile mele personale. Ţin să mulţumesc iluştrilor mei profesori pentru toate cunoştiinţele pe care mi le-au transmis, deasemeni le doresc multă sănătate şi sper ca peste 5 ani să ne revedem. Multă sănătate !
TĂNĂSOIU Igor XI-a C, iubita XI-a C. Cred că nu mai trebuie să vă demonstrez s-a demonstrat atât în limbaj matematic, în limbaj medical, în limbaj economic şi aşa mai departe dragostea pe care vi-o purtăm, mulţumirea sufletească de a ne întâlni cu dumneavoastră aici şi cu colegii noştri şi profit de această ocazie să vă urez ani mulţi şi snoavele pe care aş fi vrut să le povestesc şi am o mulţime, am o mulţime să vă povestesc, aş putea să vă povestesc despre ghionturile de la profesorul MĂTUŞA, crestăturile domnului VIJOLI aş avea o mulţime, vi le povestesc peste 10 ani când o să aveţi probabil amabilitatea să veniţi să vă întâlniţi cu noi. Multă sănătate, la mulţi ani, numai bine !
TEODORESCU Constantin coleg de bancă cu TĂNĂSOIU, cu antevorbitorul meu, ultimul pe lista vorbitorilor. O comisie foarte serioasă de colegi-profesori aici în faţă. Sunt profesor de geografie, am parcurs toate gradele până acuma definitivat, gradul II, gradul I. Mulţumesc tovarăşului profesor VIJOLI în mod deosebit care mi-a inoculat dragostea pentru geografie şi deasemeni tovarăşului profesor Tică BANU care a contribuit la formarea mea ca profesor de geografie. Cu foarte mulţi din cei de faţă am fost colegi la diverse şcoli, cu tovarăşul profesor VIJOLI fostul meu profesor de liceu m-a asistat la multe lecţii, tovarăşul director SZABO mi-a fost director vreo 3 ani la Liceul Nr. 6 Seral şi vă pot confirma că nu i-am făcut de râs. Am căutat să pun în practică ceeace am învâţat şi eu de la domniile lor. În familie sunt căsătorit, am o fată de 17 ani, dă treapta a II-a, cunoaşte foarte multă matematică spre deosebire de mine care aveam emoţii şi transpir şi acuma când visez tezele la matematică. Împreună cu colegul PETRESCU care mă mai ajuta din spate să îmi mai dea de un 5 de un 6 şi cu chiu cu vai am reuşit să termin cu bine la matematică. Am dat la Geografie peste profesorul Tiberiu ROMAN care doi ani de zile, care m-a învăţat multă matematică şi am transpirat din nou la Geografie pentru matematică. Au trecut toate acestea, în prezent sunt profesor la o şcoală cu clasele I-X aici aproape suntem un fel de filială a Liceului CARAGIALE şi continui să pun în practică ceeace am învăţat de la înaintaşii mei. Iubesc geografia şi caut să le arăt la copii această dragoste pentru explicarea materialistă a fenomenelor din natură. Mulţumesc în mod deosebit organizatorilor şi în special colegului meu Mircea GOCIMAN care cred eu că a fost creierul acestei organizări, bunei organizări să sperăm până la urmă. Închei cu cuvintele trăiască profesorii noştri şi la bună vedere !
Sunt GĂUCAN Ioan şi am şi şansa şi neşansa de a fi ultimul zic şansa … sunt neurolog la Spitalul SCHULER de foarte mulţi ani şi sunt un exemplar al Liceului CARAGIALE care de fapt este o continuare a Liceului Sfinţii Petru şi Pavel. Am fost plăcut impresionat că imediat ce am intrat în această sală, am văzut portretul lui CUZA care e de fapt întemeietorul liceulul sau în timpul lui s-a întemeiat Liceul Sfinţii Petru şi Pavel. Am … deşi mi-a plăcut foarte mult istoria şi datoresc acest lucru regretatului profesor SIMACHE care m-a învăţat să migălesc  în bibliografii şi zic că mi-a plăcut foarte mult istoria întâlnirea pe care am avut-o cu domnul profesor TAŞCĂ cred că a contribuit definitiv la alegerea viitoarei profesii aşa încât de la cei doi mari maeştrii de la care am moştenit dragostea de carte, de migală, de tendinţă de a alege profesia de medic dar mai târziu de a-mi alege specialitatea de neurologie o datoresc matematicii şi zic matematicii şi în special geometriei pentru că de fapt neurologia ar putea fi comparată cu o geometrie a medicinei în care totul este perfect de bine organizat, perfect de bine sistematizat, aceasta o datorez regretatului profesor ŞTEFEŞTI care mi-a introdus ca să zic aşa în computerul meu personal, mi-a introdus primele date de geometrie care mi-au fost de mare folos în anii ce au urmat. Vreau să mai mulţumesc profesorului George Iancu GHIDU care zic că mi-a introdus în computerul personal elementele de limba franceză şi am avut prilejul de a mă confrunta cu imaginea când într-o călătorie la Lyon o farmacistă mi-a spus că vorbesc o franceză ca în sud … am spus se datoreşte unui profesor al meu, care aşa cum spunea şi un alt coleg în primii 4 ani de franceză m-a făcut să înmagazinez aproape tot ce trebuia să ştiu despre această limbă. Colegii mei de faţă pe care i-am avut în primii ani şi socotesc că generaţia noastră rămâne prin celebritatea prietenului şi colegului nostru Nichita STĂNESCU, generaţia Nichita STĂNESCU care ne-a ilustrat în modul cel mai strălucit. O generaţie de aur am zice chiar generaţia de la 48’, cred că nu este o greşeală de exprimare pentru că de fapt la anii 48’ prin reforma învăţământului s-a creat o readunare a acestei generaţii de aur care o constitue toţi colegii de faţă oameni … în vremuri în care puteam să ne pierdem cum remarca şi un alt coleg. Tot ceeace am ajuns se datoreşte nu numai nouă ci dialogului permanent dintre maeştrii noştri şi noi care am fost aluatul ce a trebuit modelat şi din care a ieşit ceeace se vede în această adunare. Vă mulţumesc !
Directorul Profesor Andrei VIJOLI … iată particip la a 3-a întâlnire a dumneavoastră, la 20, la 25, şi acum la 30 de ani. Întrebarea pe care mi-am pus-o şi dumneavoastră v-aţi pus-o vreodată este cum s-a putut păstra şi forma un coectiv aşa puternic cum sunteţi dumneavoastră. Anul trecut am avut o întâlnire de 30 de ani cu cei dinaintea dumneavoastră când a fost o singură clasă dar din 43 cât au fost ei au fost aproape 40 … acum un număr destul de mare la dumneavoastră  … eu ştiu că nu-i aşa de uşor să-i aduci din toate părţile, mă gândesc la PANICAN Aurel care-i de la Petru Groza. Dar să revin la întrebarea care mi-o puneam cum s-a format acest colectiv fiindcă în ultima vreme se pune mare accent pe acest lucru şi poate nu totdeauna se reuşeşte cum s-a reuşit acum … POPA a dat răsounsuk că au crescut în condiţii mai grele, majoritatea deci dumneavoastră născuţi prin 1933-34 în perioada aceea aţi făcut clasele primare până la începerea războiului. Vă daţi seama şi ne dăm seama cu toţii … bombardamente, mai ales în Ploieşti în alte părţi poate că a fost mai bine, dar în Ploieşti nu a fost bine deloc … ebacuări … nici nu ştiu cum v-aţi făcut dumneavoastră clasele I-IV nu numai prin faptul că erau dizlocări … în afara oraşului … pe vremea aceea erau mai mulţi învăţători acum sunt mai multe învăţătoare şi erau mobilizaţi mereu, ba erau, ba nu erau … după aceea după ce s-a terminat războiul s-au creat gimnaziile unice şi cei care au fost în oraş … unii au fost obligaţi să se ducă la ţară. După aceea reforma învăţământului în 1948 aicea dumneavoastră aţi avut de întâmpinat o greutate să zicem mai mică decât cei dinaintea dumneavoastră cu un an. Ei au dat un examen de admitere în liceu şi l-au mai repetat. L-au dat încă odată şi a rămas o singură clasă 49 de elevi. În aceeaşi perioadă aţi dat şi dumneavoastră examen, vă aduceţi aminte de concurenţa mare care a fost. Aţi fost trei sute şi ceva de candidaţi pentru două clase, dar la început a fost una … directorul din acea vreme SÂRBU Leonida care a închis toate porţile liceului, nu mai intra nimeni, s-a dat un examen … nu cred că a fost vreo pilă şi cine a meritat a intrat dar a fost o singură clasă şi vîzând respinşi cu note de la 9 în sus vă daţi seama că a cedat ministerul şi s-a format încă o clasă pe urmă încă o clasă cu băieţi buni care s-au dovedit a fi şi în aceste condiţii cred că v-aţi călit şi cei care au intrat de bună seamă că şi-au dat seama … îmi aduc aminte că OETRESCU Mircea fiind bolnav în acea perioadă a venit şi el … a venit din spital şi mi-a făcut o impresie … (Notă: Mircea PETRESCU s-a prezentat şi a dat clasa VIII-a în particular deoarece fusese grav bolnav şi după ce a reuţit cu brio a fost repartizat în clasa IX-a la noi la C). Unele le-aţi spus acum altele le ştiţi … poate până la întâlnirea viitoare mai aflăm … nu ştiam că ARGHIR îmi făcea figura asta … dar aveam obiceiul … nu ştiu cum v‑aţi legat atât de mult, acest lucru se datoreşte poate şi profesorilor dar în condiţiile extraordinar de grele, greu a fost şi pentru dumneavoastră fără discuţie dar greu a fost pentru profesori … programe analitice ioc, veneau pentru un trimestru şi dacă veneau … manualele, traduceri şi nu făcute de oameni competenţi fiindcă dacă ar fi fost făcute de oameni competenţi … nu ştiu cine a fost traducătorul … nu era nimic sistematizat, pedagogic … aţi avut un alt dezavantaj dumneavoastră în privinţa limbilor străine, aţi făcut limba franceză dar câte ore de limba franceză erau, două ore, acum se face şi limba engleză la alegere şi limba germană deci au posibilitatea să aleagă ... mai târziu v-aţi deprins cu munca ceeace ... aşa cum a arătat GOCIMAN a trebuit să înveţe târziu limba engleză. În 1958 pe baza întăririi celorlalte şcoli 14 profesori au fost mutaţi la toate celelalte şcoli, în locul profesorului NEGREA, profesor eminent s-a adus un excroc venit cu diplomă falsă care s-a descoperit după 5 ani. Spre nenorocirea mea nemaifiind aici, bineînţeles că nu mai aveam trecere, fi-miu a căzut pe mâna lui la matematică şi al lui domnul BÂZU, amândoi. Vă daţi seama că a rămas cu oarecare lipsă la matematică i-au făcut ceilalţi chimie, fizică şi a intrat la facultate, acum este inginer tehnolog în domeniul petrolului. Dar zic iată dintr-o lovitură liceul a pierdut o serie de cadre, dar sunt sigur că şi acum liceul se bucură de renume şi pe bună dreptate, dovadă clasele de fizică-matematici şi e şi normal că acestea sunt cele mai bune, reuşesc la facultate în număr foarte mare. Noi ne bucurăm de ceeace am auzit din partea dumneavoastră, succesele dumneavoastră care sunt deosebite, pe noi ne bucură şi aşa cum a spus cineva am avut serii de ingineri, de proiectanţi cum a fost POPA, când am avut nevoie, dar avem mai mult nevoie de alte categorii, de doctori şi îi rugăm … când am avut nevoie am fost servit fără nici un fel de discuţie în cele mai bune condiţii. Din parte-mi şi a colegilor care vor mai lua cuvântul vă rog să primiţi urările de sănătate în primul rând şi de împlinire a tuturor dorinţelor dumneavoastră şi ale familiei dumneavoastră.
Directorul liceului en titre SZABO Sunt profesor de matematică … este o întâlnire emoţionantă şi să ştiţi că este o deosebită plăcere şi mândrie pentru mine că sunt directorul unui liceu care a dat astfel de promoţii ca promoţie de faţă şi-mi pare bine că şi dumneavoastră sunteţi mândri că aţi fost elevii acestui liceu şi sper că o parte din dumneavoastră vă declaraţi mândri că aveţi copii în acest liceu. Vreau să vă spun că eu sunt de 9 ani aici, sunt într-al 9-lea an la Liceul Ion Luca CARAGIALE şi vă asigur că colectivul pe care-l am la acest liceu a muncit astfel încât e demn de tradiţia de peste un secol şi să obţină astfel de rezultate, este un liceu dintre cele mai bune din ţară. Eu cunosc liceul după ce aţi absolvit dumneavoastră de prin 54' când am venit la Breaza … am făcut şi nişte schimburi de experienţă şi această tradiţie s-a păstrat şi în continuare. Tovarăşul profesor GRIGORE are un merit deosebit pentru că a luptat … noi am continuat această tradiţie. Îmi pare bine că sunt oarecum legat de promoţia asta a dumneavoastră fiindcă am avut fata colegă cu a doctorului MERTL, am băiatul coleg cu băiatul tovarăşului GOCIMAN, nu numai colegi ci şi foarte buni prieteni, amândoi neastâmpăraţi. Sper că şi în continuare Liceul CARAGIALE să aibă elevi, adică şi în prezent mulţi dintre dumneavoastră au elevi la noi, vă asigur că puteţi să-i aduceţi cu încredere se face şcoală serioasă la acest liceu, se munceşte în mod serios. Vreau să afirm că elevii noştri intră la facultate în special datorită activităţii la clase, mai puţin datorită meditatorilor pentru că dacă nu se face la clasă treabă bună la matematici atunci meditatorul nu prea reuşeşte să acopere golurile. La clasele de matematică-fizică s-a intrat aproape fără excepţie … Sunteţi o promoţie care a pus umărul la ridicarea acestei tări căci chiar dacă nu suntem un sector productiv dar cei pe care-i producem pot să producă foarte mult dacă sunt bine pregătiţi. Pentru mine, repet, a fost o deosebită plăcere să particip la această festivitate a dumneavoastră, perioada de care ne amintim cel mai mult este perioada de elevi referirile legate de licee sunt mai durabile decât cele despre facultate. Pentru mine, repet, a fost o deosebită plăcere să particip la această festivitate a dumneavoastră, perioada de care ne amintim cel mai mult este perioada de elevi referirile legate de licee sunt mai durabile decât cele despre facultate. Vă urez mult succes în activitatea dumneavoastră !
            Notă: Acestea au fost înregistrările făcute şi în multe locuri ceeace nu s-a putut descifra a fost înlocuit cu … (puncte, puncte)