Discursul inaugural la agapa XXXV a promoției
Nichita STĂNESCU iunie 1987
Stimată Doamnă
Directoare a Liceului I. L. CARAGIALE, Iubiții noștri Profesori, Stimate
Doamne, Dragi Colegi
Întâlnirea noastră a tuturor cu toți,
cum spunea Nichita STĂNESCU, este un eveniment minunat și reprezintă un
lucru deosebit de emoționant și înnălțător, este un moment de mare încărcare
emoțională, de comunicare sufletească directă pe o cale deschisă de
noi în timpul copilăriei și adolescenței, iar clipa revederii
compensează din plin grijile, îndoielile, timpul destul de important
consumat cu organizarea.
Vă rog să-mi permiteți ca în numele nostru, al promoției 1952
Nichita STĂNESCU, să mulțumesc din tot sufletul iubiților noștrii
profesori care au răspuns cu amabilitate invitației noastre de a
participa la cea de-a XXXV-a aniversare de la absolvirea liceului, prezența
dânșilor conferindu-i o altă culoare, făcându-ne să ne simțim mai
tineri, deoarece îi avem alături de noi și avem senzația că ne mai pot
îndruma așa cum au făcut-o cu competență, dragoste și căldură cu
patru decenii în urmă. Am făcut liceul în perioade de transformări,
iar profesorii noștri au făcut tot ceeace omenește era posibil reușind
să ne apere spiritual și chiar fizic de numeroasele pericole ce planau
asupra unor tineri ca noi. A fost o șansă că s-au întâlnit un grup de
profesori care își iubeau meseria până la sacrificiu cu o generație de
excepție, unii dornici să dea cu generozitate cunoștiințe împletite cu
exemple personale, ceilalți avizi să soarbă cunoștiințele practice, de
viață și de omenie. Din acest dialog între catedră și bancă pe care
elevii nu-l vor uita niciodată transmițându-l și copiilor lor s-a născut
generația de la 1948, promoția de absolvenți 1952 ai Liceului Ion Luca
CARAGIALE.
Iubiții noștri Dascăli, V-ați făcut datoria de-o manieră
ireproșabilă, magistral, cu responsabilitate, cu suflet și acest lucru
avem datoria să ni-l amintim, să vi-l amintim ori de câte ori avem
prilejul, iar ori de câte ori am face-o, să considerăm că nu este de
prisos și vă rog să știți că vă datorăm cu mult mai mult decât vă
putem înapoia prin realizările noastre profesionale și familiare, dar îndeosebi
prin dragostea și recunoștiința noastră și a familiilor noastre. Eu nu
o să mai prezint pe fiecare profesor în parte, în schimb fiecare dintre
dumneavoastră veți primi data de naștere cu numărul de telefon al dânșilor
fără comentarii.
Atât timp cât vom putea organiza aceste întâlniri sunt convins că
ne vom simți mai mulți, mai puternici prin faptul că rădăcinile
noastre sunt înfipte adânc în Ploiești atât cei rămași acasă cât
și cei obligați de viață să lucreze în alte localități. Eu consider
că "TITLUL DE PLOIEȘTEAN NU SE POATE PIERDE NICIODATĂ", iar
cei și l-au câștigat prin muncă și competență sunt mândrii de el,
exemplul cel mai strălucit: profesorul Ion GRIGORE care are tot dreptul și
se consideră ploieștean. Și fac o paranteză citindu-vă o epigramă, nu
a dânsului ci a altcuiva.(Notă: Mircea RĂDULESCU-București)
Definiția ploieșteană a epigramei:
E-o fată de pe la noi
Ce juca la nunți și hore,
Doar cu Quintuși-amândoi,
Până s-a băgat Grigore.
Întâlnirile noastre unde ne încarcăm bateriile din 5 în 5 ani
au însemnat întotdeauna un prilej de a ne afirma mândria față de
Liceul Sfinții Petru și Pavel, de Liceul Ion Luca CARAGIALE căruia noi
i‑am dat numele, de dascălii noștri, de atmosfera pe care am
creat-o noi pentru noi, greu de înțeles pentru cei din afară, o atmosferă
nescrisă în diplomele noastre dar adânc întipărită în inimile
noastre pe care o poate descifra un singur cardiolog, dar numai fiindcă
este de-al nostru, Dorin CALOTĂ.
Trebuie să-mi exprim regretul pentru faptul că nu am putut aduce
pe toți colegii noștri cu toate că am încercat acest lucru. Cu
profesorul Constantin ZAHARESCU am vorbit personal urându-i multă sănătate,
deoarece are mare nevoie în momentul de față și ne-a transmis foarte
multe lucruri care m-au emoționat până la lacrimi, citez numai atât:
"Să rămâneți toată viața aceeași copii buni, care ați bucurat
și luminat inimile bătrânilor voștri profesori". Să păstrăm un
moment de reculegere pentru marii absenți de la reunuiunea noastră ale căror
nume le avem scrise cu litere de aur în sufletele și în inimile noastre.
Mulțumim soțiilor colegilor noștri care i-au însoțit și aici,
pentru faptul că au avut amabilitatea să se convingă "pe viu"
despre ceeace soții lor le-au povestit probabil de multe ori și mulțumim
celorlalte soții care i-au învoit pe o parte din colegii noștri să vină
singuri. Mulțumim colegilor noștri care au venit de la distanțe mari. Vă
rugăm deasemeni pe Dumneavoastră să mulțumiți soțiilor celor care au
organizat reuniunea fiindcă în această perioadă au trebuit să preia
multe din obligațiile noastre: (Mircea GOCIMAN, Nelu POPA, Sergiu UTZĂ-BĂICOINAU,
Mircea DUMITRESCU, Pavel IONESCU, Fredi MERTL, Puiu MARINESCU, Fănel
NEGULESCU, Dan NICOLESCU, Nelu RĂDULESCU, Bebe STĂNESCU, Valentin
SZENTENAI, Ionică TOBOȘ) ... am sărit ceva
la o anumită vârstă
mai sari câte ceva
Permiteți-mi să mulțumesc în numele tuturor directoarei en-titre
a liceului, distinsa profesoară de matematică, Aurelia SOLOMON, pentru
sprijinul acordat acestei întâlniri și o asigurăm nu numai de dragostea
noastră, față de liceu bineînțeles, dar și de faptul că se poate
bizui pe sprijinul nostru material ori de câte ori va solicita ceva pentru
liceul pe care îl prețuim și iubim.
În continuare în scopul de a ne prezenta directoarei liceului vom
striga cataloagele la care am dori să se primească răspunsuri scurte,
subliniate bineînțeles de o liniște desăvârșită apoi de aplauzele
dumneavoastră, după care vom da cuvântul celor care și-au exprimat
dorința de a ne comunica lucruri deosebite. Din partea domnilor profesori
vor lua cuvântul Directorul Andrei VIJOLI, Directoarea Rodica SOLOMON,
Profesorul George Iancu GHIDU și Profesorul Ion GRIGORE.
Directorul Andrei VIJOLI Iubiți elevi,
Stimați colegi, tovarășe directoare,
Iată-ne din nou împreună după 35 de ani timp care ne-a
marcat pe toți, dar mai ales pe noi cei mai în vârstă, dar văd că și
pe dumneavoastră. Vă aduceți aminte și eu îmi aduc perfect de bine
aminte, de ședința din ianuarie când UTZĂ-BĂICOIANU Sergiu a propus ca
nume al liceului, Ion Luca CARAGIALE, în improvizata sală de gimnastică
de la etajul I. Această întâlnire pe care cred că, cu destul de mult
efort s-a realizat și participarea după câte văd eu
este destul de numeroasă, au fost cazuri când au fost mai puțini decât
dumneavoastră, datorită comitetului acela de organizare care știu că a
muncit enorm de mult pentru realizarea acestei plăcute întâlniri, atât
pentru dumneavoastră cât și pentru noi. Noi profesorii cu toate că
suntem în același oraș, de cele mai multe ori ne întâlnim doar aici cu
ocaziile acestea. Îmi aduc aminte de seria dumneavoastră cu multă plăcere,
știți bine că examenul de admitere l-ați dat la fostul Licei Petru și
Pavel, erau două examene unul pentru clasa IX-a unde am avut o singură
clasă și unul pentru clasa VIII-a care ați fost dumneavoastră. Ceeace
știm a fost faptul că am avut niște concurenți extraordinar de bine
pregătiți, foarte bine pregătiți și noi aveam ca plan numai două
clase A și B iar după aceea la insistența autorităților care erau în
acea vreme am reușit să mai obținem încă o clasă VIII-a C. (Notă: În
realitate, lucru care reiese din discursurile dânsului anterioare cât și
cele ale profesorului Ion GRIGORE, la început s-a afișat o singură clasă
în care eram și eu, iar două treimi din ea se compuneau din fosta clasă
III-a A a Liceului Petru și Pavel, clasă cu regim special deoarece avea
ca elev pe fiul directorului liceului Griguță SAVU și era singura clasă
a III-a, din clasele de la A la H, care învăța dimineața cu profesorii
cei mai buni din liceu în plus clasa era lipită de cancelarie. Ca să nu
rămână pe dinafară elevi cu media peste 9 profesorul Ion GRIGORE a
refuzat să semneze lista și a fost creată a doua clasă. La începerea
cursurilor eu fusesem repartizat la B și am învățat o perioadă în
această formulă, dar la insistențele părinților a fost creată și o a
treia clasă deoarece rămăseseră pe dinafară elevi cu media în jur de
8,50. La noua repartizare am fost trecut la VIII-a C, unde am rămas până
la terminarea liceului). Ar fi fost nedrept, să spun așa, ca o serie de
elevi foarte buni să rămână pe dinafară lucru care ne-a bucurat pe
noi, pe dumneavoastră și pe părinții dumneavoastră desigur. În 1948
greutățile au fost mari și pentru dumneavoastră și pentru noi, pentru
dumneavoastră lipsa de manuale, sau traduse prost, de aceea munca
profesorilor era foarte, foarte grea totuși norocul a fost și de aceea
trebuie să menționăm rolul deosebit al fostului director din 1948,
Leonida SÂRBU care nu mai este printre noi, care a insistat și a adunat
în colectivul didactic al acestei școli cei mai buni profesori din
cuprinsul orașului, așa că a fost o echipă cum a menționat
organizatorul GOCIMAN foarte, foarte selectă. (Notă: Pe vremea aceea
Leonida SÂRBU era comunist important și cu mare influență mai ales că
era fratele Elenei PAVEL, comunista închisă în penitenciarul din Ploiești
care murise la un bombardament în care penitenciarul fususe lovit de o
bombă și în plus pe el căzuse un avion avriat de artileria de pază a
orașului. Elena PAVEL a fost considerată o eroină a comuniștilor
ilegaliști. Cât despre Leonida SÂRBU acesta a fost dat afară din partid
prin 1951 și a fost reabilitat după vreo 6 ani când era profesor la
Institutul de Petrol și Gaze din București, după aceea a ocupat funcția
de președinte al federației române de șah). Lucrul acesta a mers de
minune până în 1958 când datorită unor cauze mai puțin clare pentru
noi care am avut neplăcuta surpriză de a ne trezi în toamna anului școlar
fără catedră. Erau 11 inși în situația aceasta, pretextul care a fost
că trebuie echilibrate celelalte școli cu profesori buni, nu numai
Liceul CARAGIALE care avea această elită și bineînțeles că am plecat,
au venit alții mai tineri printre care un excroc, care din nefericire l-a
avut profesor fiul meu, care era cu falsă diplomă, nu era pregătit
pentru meseria de matematică fapt pentru care am avut oarecare dificultăți
cu fi-miu, cel puțin cel puțin până ce s-a pus la punct după ce l-a
descoperit ca fraudulos. Noi ne-am străduit pe cât a fost posibil și în
privința disciplinei și în privința învățăturii și totuși am fost
acuzați la un moment dat, chiar în 1958, că ne ocupăm prea puțin de
munca educativă și facem mai mult muncă instructivă. Iar acum
dumneavoastră care sunteți maturi, unii dintre dumneavoastră în învătământ
lucrați, alții aveți ore, catedră în învățământul superior vă
puteți da seama dacă a fost adevărat sau nu a fost adevărat
Ce ne
bucură pe noi, ne bucură și am ascultat cu multă atenție situația
dumneavoastră actuală și a celor care lipsesc în majoritate pe care-i
mai știți. Aveți posturi de răspundere și absolvenții liceului
nostru, avem din rândul din rândul liceului nostru când am fost eu până
în 1958 miniștri
ai justiției
Gheorghe DINU mai mare decât
dumneavoastră dacă vă aduceți aminte era copil de trupă la pompieri,
este ministrul chimiei și tot la chimie mai avem un ministru cu investițiile
tot elev al liceului nostru (PARASCHIV)
și când auzim de rezultatele
la mulți, ni se umple inima de bucurie fiindcă și noi am avut o mică,
mică, mică contribuție la această situație
Nichita STĂNESCU,
Eugen SIMION și mulți, mulți alții
pe lângă aceștia avem și
alte categorii care ne bucură. În orice caz noi în momentul de față
suntem destul de în vârstă, unii dintre noi sunt mai tineri ca tovarășul
ENCIU de exemplu e mai tânăr
dumneavoastră la fel vă vedeți de
treburile dumneavoastră
vă urăm mult, mult succes în viața
dumneavoastră familiară și totodată în activitatea dumneavoastră.
Ceeace vreau să menționez însă este faptul că liceul actual Ion Luca
CARAGIALE și-a revenit puternic așa ca un atlet în apropierea de finiș
cu ultimele eforturi să ajungă primul și Liceul Ion Luca CARAGIALE de
astăzi, tovarășa directoare va spune, se află printre primele licee din
țară lucru care ne bucură în mod deosebit. În încheiere nu vreau să
vă țin prea mult, nu am nici darul cuvântărilor ceeace vreau să vă
spun
în situația că dacă vreodată vreunul dintre dumneavoastră ați
avut oarecari neplăceri din partea noastră și în special a mea care
eram director vă rog să ne scuzați și să uitați. Dealtfel după 25 de
ani se prescriu și acum sunt 35 de ani s-a și terminat. Încă odată să
trăiți și să vă bucurați de viată !
Profesorul George Iancu GHIDU Vreau numai să vă spun că
dumneavoastră în frunte cu colegul dumneavoastră GOCIMAN ați ridicat un
elogiu profesorilor, eu știu profesori foarte buni cu care am fost eu
coleg de cancelarie în Petru și Pavel, dar nu este timpul să vorbim
despre noi acuma. Eu cred însă că dacă elevii liceului n-ar fi fost ce
au fost, puteau să fie oricât de buni ar fi fost profesorii, nu reușeau
ce sunt (Profesorul GRIGORE: așa e și a aplaudat), vă dau numai un
exemplu, un fost elev de-al meu, poate mai mare nițel decât dumneavoastră,
oricum poate mai mic nu-mi aduc bine aminte, care a plecat din Petru și
Pavel, Liceul Caragiale acuma și după terminarea liceului s-a dus să facă
Politehnica în Belgia. În Belgia ca și în alte țări din occident li
se cere absolvenților bacalaureatelor liceelor noastre să dea un examen
de diferență ca să poată intra, nu era suficient bacalauratul românesc.
Acesta de care vreau să vorbesc a spus că a terminat la Petru și Pavel
i s-a spus că nici nu mai e nevoie de examen. El a terminat
Politehnica și vine foarte des prin țară a făcut instalațiile de aer
condiționat al hotelului Intercontinental și poate că unii îl cunosc.
Deci vreau să spun că vorbeați de faima de peste hotere a lui Eugen
SIMION, faima de peste hotare și a Liceului Caragiale, ceeace vă onorează
pe dumneavoastră și indirect și pe profesori. Ne vorbea VIJOLI și de o
problemă care m-a preocupat pe mine, profesorii nu fac educație, fac
numai restricție adică educație în învățământ restrictivă nu
educație să zicem așa pentru educație. Eu cred că dacă personalitățile
care sunteți dumneavoastră și nu exagerez să zic personalități, mă
refer la locurile dumneavoastră de muncă, de răspundere, pe care le aveți
și ale celor de la alte serii la care am participat în zeci de ani, dacă
nu ați fi avut educația, această educație a educației nu numai prin
restricție nu ați fi fost ceva. Am lucrat până să termin activitatea
în mai multe școli, am fost inspector general, am văzut și alte școli
nu numai ca profesor, am fost și eu director de școală, dar am putut
deci să facem comparație între diferite locuri de muncă, diferite
locuri de muncă școlară, diferite categorii de elevi și pentru aceasta
ași fi îndrituit să spun câtă valoare are Liceul Caragiale, a avut
Petru și Pavel și acesta este un elogiu, vi-l aduc întâi dumneavoastră
și după aceea nouă.
Profesorul Ion GRIGORE
Am fost și am avut plăcerea și posibilitate să asist la toate întâlnirile
dumneavoastră de aceea astăzi nu voi mai spune ce am mai spus de obicei
astăzi mă gândesc cu multă stimă la conducătorul politic comunist din
1948, dar cu toată stima. Mă gândeam eu în noaptea asta cum m-au
descoperit ei pe mine la o nuntă în pădurile de la Călugăreni de la
Bolgiu, frații Bolgiu, nu știu dacă Bolgiu are vreo legătură cu ăștia.
La 4-5 dimineața duminică spre luni m-am pomenit că mă cheamă
nu
stătusem eu degeaba până la patru și ceva
că mă caută cineva de
la partid
ei drăcia dracului
și‑mi spune unu
azi
dimineață la ora 3 ați fost numit dumneavoastră în comisia de la
liceul cel nou în locul cutăruia care era cineva destul de mare
dacă
acolo m-au găsit cum era să nu mă găsească în 52' când am fost
trimis la muncă la canal nevoluntară, nu se cheamă voluntară, căci șansa
mea de a fi în comisie împreună cu alți patru colegi în afară de
directori. De aici în comisie mai era VIJOLI și SÂRBU mai era SIMACHE și
ZAHARESCU și eu examinatorul care totdeauna inspiram spaimă, că eram
socotit mai al dracului, decât alții să examinez câteva sute de candidați
pentru o singură clasă domnule VIJOLI, pentru a 9-a, dar și la a 8-a era
o singură clasă, știu mai bine eu, la început a fost planificată o
singură clasă. Ei bine, șansa mea a fost că făcusem o nenorocită de
politică liberală care m-a dus unde m-a dus, dar în această calitate de
colaborator cu comuniștii în guvernul GROZA, am avut cinstea să-l cunosc
pe marele Gheorghe VASILICHI membru în biroul politic, care rămăsese cu
o amintire foarte plăcută despre mine
și când am văzut eu că din
note ieșea că nu intrau elevi până la 9 am spus că nu semnez, pe
vremea aceea nesemnătura unui profesor conta, acum nu contează bine înțeles.
Ulterior, tot VIJOLI era director la un examen, era un elev băiatul
fostului primar Costel EMANOIL care intrase cu 10-10-10-10 s-a dus la
partid cu lista și partidul
că vine VIJOLI cu EMANOIL tăiat și adăugat
unul cu 6,10 băiatul unui casier de la regionala de partid
zice semnați
păi zic eu am semnat pentru ce am vrut eu
până la urmă am
convenit la o tranzacție, să fie lăsat EMANOIL în frunte și să fie și
IONESCU ăsta, băiatul casierului cu 6,10. Deci să revin, n-am semnat în
48'
ce facem că ce-o zice ministrul, dar acesta a întrebat cine
propune
GRIGORE
dați-i două clase
a treia oară a zis
îi
dau trei clase, dar să fiu al dracului dacă-i mai dau vreuna. Și așa am
avut plăcerea asta că am contribuit într-un fel
probabil că mulți
dintre acești membri de frunte ai seriei nu încăpeau în liceu, poate
intrau mai târziu, altfel oricum au intrat atunci 120 nu 40. Ei bine
singurul lucru pentru care am dorit să iau cuvântul a fost acesta că
doresc să binecuvântez inspirația celor de la partid care m-au pus pe
mine în comosie și le-am spus "dumneavoastră construiți țara cu
aceste elemente strălucite, nu cu alții"
aveți dreptate, și până
la urmă s‑a făcut această dreptate și sigur cei mai mulți și-au
ales profesii tehnico-științifice, mulți doctori care-mi sunt foarte
folositori acuma. Le mulțumesc tuturor începând cu MERTL care până la
urmă nu a avut chilipirul să mă aibă client nu m-am lăsat
dar mai
sunt și alții și nu mai vorbesc de alți doctori și mă plâng acuma de
unul din doctori, CALOTĂ Dorin, care este principalul meu doctor astăzi
fiindcă este cardiolog și vă dați seama este nevoie de treaba asta la
80 de ani (aplauze). Să mă plâng la dumneavoastră că la ultima vizită
care i-am făcut-o îmi prescrie afară de medicamente ceva ce nu mi-a
prescris nici un doctor și țigări
da zice numai două
este prima
dată când mi se recomandă țigări
zice da nu pot să vă dau mai
mult de două
bine îmi dai tu două și restul îmi cumpăr eu.
Notă GOCIMAN: Totul s-a petrecut așa cum a fost decris, am fost de față
la această discuție deoarece chiar eu l-am dus pe profesor la Dorin CALOTĂ
și ulterior dânsul a scris chiar o epigramă despre acastă întâmplare
nostimă.
1052. Nici o problemă
Mi-a spus ritos cardiologul meu:
-Țigări, doar două zilnic să fumați
Mai multe nu vă dau, să mă iertați.
Îți mulțumesc, că restu-l cumpăr eu.
Dragii
mei, mai sunt dator ceva de spus, vă spun ca un profesionist, că sunteți
cea mai strălucită promoție a liceului nostru, n-ați avut posibilitatea
să dați peste hotarele județului fiindcă atunci nu erau olimpiade
cea mai bună promoție din acest punct de vedere a fost promoția 1962 cu
acel elev strălucit NICOLESCU Basarab, cu TOMESCU, dar dacă dacă ar fi
fost concursuri pe vremea acestei promoții extraordinare aceasta, cu
siguranță, ar fi fost cea mai de seamă
și vă voi fi recunoscător
că v-ați realizat așa cum v-ați realizat, poate am contribuit și eu cu
obiectul meu, la B am fost 4 ani la C am fost 3 ani și mulți au spus că
le-a prins bine la facultate faptul că am fost profesorul lor de matematică
și mulțumesc tuturor pentru că sunteți promoția care și acum faceți
ceva foarte importatnt
este foarte greu de organizat astăzi o
reuniune, este meritul comitetului condus de GOCIMAN, că și anul acesta
cu sacrificii, cu concursul doctorilor
de aceea îi scuzăm pe cei care
astăzi nu au putut să vină la reuniune, tocmai întâmplător anul în
care fac eu 80 de ani
Mi-aduc aminte că acum 5 ani
mă trata Valerică PÂRVAN și‑mi spunea că am voie să stau și eu
la rest până la ora 5 crezând că masa începe mai devreme, dar la ora 5
noi deabia am ajuns acolo la restaurant
CALOTĂ nu era atunci
principalul meu doctor și îl întreb pe el
până la ce oră să stau
doctore ?
până la 12. Vă mulțumesc și să trăiți și să vă
amintiți și de mine !
Profesorul Ion BÂZU
Dragii noștri, acum peste 35 de ani eram împreună aici,
cu toții, formam o entitate
educativă deosebit de impunătoare, să
spun, în ceeace privește calitatea învățământului care s-a desfășurat
aici. Aceleași aspirații și idealuri le-ați avut dumneavoastră ca și
noi în timp ce colaboram la acest proces educativ. Desigur că așa cum a
spus domnul profesor GHIDU marele merit al rezultatelor frumoase pe care
le-ați obținut în cariera dumneavoastră și care vă situează într-un
loc deosebit de elevat în societatea noastră de astăzi, marele merit
este al dumneavoastră, dar așa cum spunea domnul GRIGORE și noi am avut
o parte, o contribuție apreciabilă. Dumnealui a fost prea modest cu
foarte mică și mai ales în ce-l privește din punct de vedere al
tehnicii, contibuția cea mai mai mare au adus-o profesorii de fizică,
matematică, chimie. Noi ăștia de limbi străine, vă aduceți aminte că
eram situați, după locul pe care-l ocupa specialitatea respectivă în
catalog lângă educația fizică
era limba română, alături era
limba rusă și după acea celelalte
și în sfârșit limba
franceză. Totuși, împotriva acestei vitregii pe care am suferit-o în
acea perioadă, am constatat că mulți dintre dumneavoastră au profitat
de aceste limbi străine și atunci în afară de rusă era numai franceza,
rusa era considerată aproape maternă și s-au remarcat în profesiunile
respective, au avut nevoie de această limbă franceză, ca și de limba
rusă natural, și unii dintre ei au profitat în mod excepțional și aș
putea să-l numesc pe Eugen SIMION, tot cu el facem aceasta fiindcă noi
suntem de partea literară și corb la corb nu-și scoate ochii. În ceeace
privește amintirile pe care mi le trezește aceasă reuniune, mă gândesc
că în general în două s-ar împărți oamenii, o categorie care
consideră că amintirile aduc o mare doză de regret, o sfâșiere
sufletească când se gândesc că au fost anii tineri și acum suntem la o
vârstă înaintată și ca cea mai elocventă dovadă aș aduce în
amintirea dumneavoastră cazul eroinei din Divina Comedie a lui Dante
Francesca da Rimini, care îi spune lui Dante printre altele, acel minunat
vers în limba italiană "Nessun maggior dolore che ricordarsi del
tempo felice nella miseria", adică în situații de restriște este
dureros să-ți amintești chiar de momente plăcute. Noi nu suntem de
această părere, în ceeace mă privește cred ca și dumneavoastră că
am face parte din cealaltă categorie a oamenilor care găsesc în amintire
un prilej nesecat de reconfortare sufletească, ne hrănim cu aceste
amintiri și de asta ne-am adunat aici și dumneavoastră de asta faceți
din când în când aceste reuniuni, ca să reveniți la acea
spiritualitate în care ați trăit în timpul școlarității acea, repet,
elevată spiritualitate în care v-ați format, în care vi s‑au
conturat caracterele și după aceea sigur că ați definitivat această închegarea
a caracterului și a personalități dumneavoastră în universități,
institute și după aceea în profesiunile pe care le-ați îmbrățișat.
Deci când mă gândesc la această a doua categorie din care facem cu toții
parte cred, cei de aicea, de optimiști care găsesc în amintiri o
reconfortare sufletească îmi amintesc de un vers din poezia lui Musset, o
poezie intitulată chiar Le Souvenir, al cărui vers remarcabil și
edificator în această privință arată că amintirea este uneori mai
mult chiar decât trăirea realității, aduce mai multă fericire omului
și versul este:
Un souvenir heureux
Est peut-être sur terre
Plus vraie que la boneure
Amintindu-ne de această epocă pe care am trăit-o împreună
și având în vedere realizările admirabile pe care le aveți
dumneavoastră în profesiunile dumneavoastră și noi știm că sunt toate
dar nu mai insist asupra acestui lucru, cred că putem fi mulțumiți
cu toții și dumneavoastră ca și noi și să spunem că ne-am făcut
datoria și unii și alții și că nu regretăm nimic din ceeace am făcut,
de aceea voi încheia cu un vers din Le Cid în care, vă amintiți că ați
făcut, Rodrigue spune "Je le ferrais encore si j'avaise à le
faire". Vă felicităm pentru frumoasele realizări pentru admirabila
dumneavoastră poziție socială și profesională și vă urăm mai
departe realizări tot mai frumoase sănătate și tot ce doriți !
Profesorul Constantin ENCIU Când ne-am întâlnit nu cu
mult în urmă, ați hotărât ca promoția dumneavoastră să se numească
promoția Nichita STĂNESCU. Data trecută am mai spus unele lucruri în
legătură cu viața mea de dascăl alături de dumneavoastră, astăzi v-ași
ruga dacă sunteți de acord să fac o mică evocare a lui Nichita STĂNESCU
care evocare să vă amintească și de vârsta dumneavoastră de atunci,
dacă îmi permiteți. Da bine ! (Profesorul GRIGORE: Ce au încotro ?)
Eu pe scurt
Tulburător este gândul supreviețuirii ființelor scumpe
în conștiința celor rămași, marea iubire va supraviețui totdeauna
ireparabilului morții. Moartea fostului meu elev, colegului dumneavoastră
Nichita STĂNESCU în plină forță creatoare a lăsat și va lăsa
unanime regrete în rândul scriitorilor, în al numeroșilor admiratori ai
fecundei sale creații, ale profesorilor săi, ale colegilor de clasă care
cu prilejul revederii după 25 de ani de la absolvire, vă amintiți, a
adoptat hotărârea ca promoția să poarte numele Nichita STĂNESCU. Iată
dece v-am cerut îngăduința să spun cele puține cuvinte care urmează.
Mi-a fost elev în acei ani următori celui de-al doilea război mondial,
atunci când, vă amintiți, programele școlare de liceu nu aveau
stabilitate nici măcar o lună, două, iar în lipsa manualelor, vă
amintiți, profesorii de limba și literatura română
printr-o muncă sistematică citind gazete, reviste, informându-se cu
greutate și prin eforturi îndelungate de informare vă transmiteau cunoștiințele
riguros selecționate și cu mare atenție pentru păstrarea securității
propriei persoane. Erau elevi în clasele acelea la care am predat care obținuseră
la examenul de admitere a clasei a VIII-a a liceului CARAGIALE, cum a arătat
și tovarășul VIJOLI, a liceului CARAGIALE, medii ce depășeau cifra 9.
În asemenea condiții erau foarte multe de făcut pentru acei tineri atât
de înzestrați, însetați de cultură, ca urmare cercul literar al
elevilor mei își programa raporturile reciproce ale literaturii cu artele
plastice și muzica. Deoarece în acele clase de liceu, în școală nu se
studiau ca mai târziu, acum s-au desființat iarăși, literatura
universală, istoria artelor și a muzicii. Astfel au fost pe rând
studiate clasicismul, romantismul, realismul, impresionismul,
expresionismul, modernismul în literatură, arte plastice și muzică. În
entuziasmul și dorința de a le cunoaște, elevii împrumutau albume cu
reproduceri, aduceau discuri ilustrative și cărau de acasă de la mine
patefonul meu și discurile mele. Cineva mi-a amintit astăzi că le-am
prezentat 1812 și în literatură și în plastică și în muzică.
Participau nu numai elevi cu aptitudini pentru înțelegerea literaturii și
pentru studierea acesteia, dar oricare dintre colegii lor și membrii ai
altor cercuri de matematică, de fizică. Care era atmosfera, dominau
efervescența, pasiunile discuțiilor, pasionata năzuință de precizare
și de nuanțare a celor dezbătute și atunci, vă amintiți, un
adolescent cu părul blond, cu ochi albaștri, tăcut, liniștit, calm cu
privirea visătoare însoțindu-mă pe una din sălile liceului nostru
CARAGIALE îmi mărturisește pasiunea lui pentru poetul George TOPÂRCEANU
care nu se studia, nu era voie să-l studiezi și dorința de a susține o
lucrare având drept conținut poeziile lui TOPÂRCEANU, era Nichita STĂNESCU.
Lucrarea a avut o notă hotărât originală dezvăluind o deosebită
sensibilitate și un larg cerc de lecturi care pe mine pur și simplu m-a
emoționat. A știut să vadă în George TOPÂRCEANU nu numai un umorist
și fantezist cum credem noi și cum era etichetat pe atunci, dar și un
poet cu substrat filozofic sub dantela fină a perfecțiunii versurilor. Atât
în orele de clasă cât și la cercul literar el a demonstrat o calmă
competență neafișată, o nelimitată dragoste pentru poezie, poezie cu
inițiale majuscule, o distincție sufletească și ținută a interpretării
literaturii. Când vorbea, o lumină lăuntrică îi însuflețea chipul,
îl însoțea în permanență surâsul care îi trăda generozitate și
optimism. Avea cultul prieteniei statornică trăsătură de caracter
cultivată până în pragul unei acceptate încetări din viață. Aflasem
de la unii din colegii lui de clasă că citea noapți întregi mai ales
poezie expunerile lui când le făcea capătau înfățișarea unui monolog
poetic cu ondulări delicate, fine, cuvintele lui veneau fără grabă bine
cântărite. Când la Electrecord i s-a editat un disc care este lipsit de
forma publicistică, e singurul dintre discurile de poezie lipsit de acest
har publicistic, l-am recunoscut atunci când spunea versurile firesc fără
accente actoricești ori retorice, împreună cu un prieten acel glas cald,
generos, deschis asemenea aceluia din liceu. Acea poezie de o clocotitoare
inspirație și de un imens tragism nod 17 din ultimul volum autum nod 17
pare a fi fost un testamentar Eminescian. Mărturisea ca într-un Horațiu
sau ca în vestita poezie Scrisoare de BLAGA el care zicea uneori codificat
UMNS adică Uzina de Metafore Nichita Stănescu cel care scria astfel
și totuși omul, omul, omul este cel care nu credea că o să învețe
vreodată a muri
și tot el mărturisește în poezia autoportret
eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbește
Acest
creator al unei opere de excepție care va trăi veșnic în poezie, acest
poet nepereche, stăpân al necuvintelor a rămas același om modest,
generos care putea mărturisi deschis și sincer cu obișnuita lui
generozitate
există numai ce va fi numai viața mea va muri pentru
mine într-adevăr cândva.
Directoarea Profesor Rodica SOLOMON Nu știu dacă sunt cea
mai emoționată dintre dumneavoastră din 1001 de motive, noroc că mai
sunt două doamne aici în sală și privindu-le capăt puțin curaj că
dumneavoastră toți aici sunteți de sexul tare sau foști, mă emoționați
au fost mai emoționați și vă rog să mă iertați de la început
dacă o să fiu incoerentă în tot ce spun
nu m-am pregătit, n-am știut
că o să‑mi dați cuvântul pentru că ași fi reflectat și eu
asupra celor ce doream să vă spun. Sunt emoționată că mă întâlnesc
cu dumneavoastră cei pe care noi corpul profesoral de astăzi vă numim
seria de aur a Liceului CARAGIALE, Nichita STĂNESCU. Vă mulțumesc în
numele colegilor mei și a colectivului de elevi pentru că ați venit în
școală. Mulțumesc organizatorilor și în special domnului GOCIMAN care
a insistat teribil de mult să vă cunosc fiindcă sunt directoare plină
decât de 5 luni.
Ne confruntăm, actuala direcțiune cu probleme deosebit de dificile
și aceasta pentru mine este o mare bucurie că am ieșit puțin din greutățile
zilnice să vă cunosc pe dumneavoastră pe majoritatea celor din seria
Nichita STĂNESCU despre care eu auzisem multe pentru că și eu am fost
elevă la acest liceu
pe care vă cunoșteam pe câțiva dintre
dumneavoastră și acum v-am regăsit în bănci pe foarte mulți părinți
ai copiilor noștri, foștilor noștri elevi și actualilor noștri elevi
străluciți, dar nu știam că sunteți în această serie și pe mulți
dintre dumneavoastră personal vă cunosc ca fiind personalități ale orașului
nostru în medicină, inginerie, profesorat. Vă mulțumesc tuturor pentru
cum v-ați realizat și pentru elevii noștri reprezentați un exemplu
deosebit de valoros,copii noștri vă stimează, cu mulți dintre
dumneavoastră mă gândesc la domnul profesor Eugen SIMION, ne întâlnim
aproape annual la sărbătorirea lui Nichita STĂNESCU. Și anul acesta dânsul
nu a putut participa, dar au venit alți reprezentanți de seamă ai
condeiului și ne-au vorbit ne-au emoționat elevii care deși poate
dumneavoastră îi priviți altfel decât noi, să știți că avem niște
copii minunați și astăzi poate nu de talia dumneavoastră, dar sperăm,
prin eforturile lor să se ridice la nivelul acestei serii. Avem copii care
îl iubesc pe Nichita STĂNESCU, avem copii care au scris versuri, au scris
mult despre Nichita STĂNESCU, pe care i-a descoperit târziu. Vă spun că
anul acesta am descoperit un elev de clasa XII-a, astăzi a fost la
bacalaureat, care a scris lucruri minunate. În momentul când Ana
Blandiana i-a citit versurile a cerut să i se publice într-o revistă de
specialitate, el îți ținea aceste lucruri scrise de aproape doi ani, nu
le-a arătat nimănui. Dar copii noștri îl iubesc pe Nichita, m-am întâlnit
cu domnul profesor PETRESCU Mircea în schimburile noastre de orientare școlară
și profesională a elevilor în cadrul manifestărilor Tezaut Prahovean în
care invităm personalități ale științei și culturii românești, foști
elevi ai liceului. Sunt în sală oameni cre sunt tot timpul alături de
noi și n-ași vrea să se supere ceilalți, dar nu pot să nu numesc pe
domnul inginer POPA, directorul Institutului de Proiectări care are
copilul în bacalaureat acum și care a fost alături de noi în orice
moment mai greu sau mai puțin greu încurajându-ne și de fiecare dată când
îmi ceream scuze că mereu îl deranjăm cu problemele noastre materiale
și îmi spunea cum mi-ați fi spus toți dacă ați fi fost întrebați,
se poate doamnă directoare doar am fost elevul Liceului Caragiale, trebue
să vă ajutăm, trebue să vă sprijinim. De aceea sunt convinsă că o veți
face și fac cu această ocazie apel la dumneavoastră și totodată o
invitație să ne sprijiniți cum puteți pentru că pecte doi ani vom
aniversa 125 de ani de la înființarea liceului. Dumneavoastră cei care
aveți funcții deosebite, putere de muncă și sunteți atât de mult
recunoscuți în țară ne puteți ajuta fiindcă ne-am propus ceva
deosebit, ne-am propus să scoatem, să reedităm Curierul Liceului pe care
am văzut că l-ați primit unii dintre dumneavoastră în hol. Să știți
că materiale noi am strâns de mult, nu putem intra în planul editorial
pentru că ne trebuesc aprobări speciale pe care n-am reușit cu forțe
proprii până acum să le obținem. Sigur că trebue îmbunătățită
baza materială și ne-am făcut un plan de bătaie cu sprijinul tovarășului
inginer POPA și alți oameni de suflet care sunt alături de noi. Încet,
încet în cei doi ani vrem să vă primin la aniversare într-o haină nouă,
sărbătorească
ați auzit de tovarășul inspector Paul POPESCU, fost
profesor al nostru, o monografie a liceului care este destul de avansată,
dar încercăm să publicăm măcar un rezumat, măcar un rezumat am dori să
apară la aniversarea liceului. Sigur că ne-am propus
multe lucruri, de aceea v-ași ruga pe dumneavoastră prin domnul inginer
GOCIMAN să vă lăsați adresele și să zicem ofertele în ce sens ne
puteți ajuta. Chiar și cu un sfat, noi vă mulțumim pentru că cel puțin
noua conducere are mai puțină experiență în a organiza astfel de
manifestări de o astfel de anvergură. Nu vreau să vă mai rețin vreau să
vă mai spun câteva cuvinte despre liceul nostru de acum, mulțumesc
colegilor mei care mi-au fost profesori și apoi colegi de catedră de la
care am învățat să devin profesoară, m-am străduit să fiu așa cât
de cât aprope de dânșii în sensul de a le urma modul de a se purta cu
elevii, de a se purta la catedră și am pretenția că în momentul de față
cu colectivul didactic pe care-l conduc și care nu mai este așa de omogen
cum era pe vremea dumneavoastră, pentru că acum știți bine că acum
disciplinele tehnice au pătruns mult în învățământ și aproape 50%
dintre colegii noștri sunt ingineri deci cu mai puțină pregătire
pedagogică și psihologică pentru învățământ. Cu toate acestea ne-am
străduit să fim la nivelul dumneavoastră. În ultimii patru ani îmi
permiteți, poate mă credeți lipsită de modestie, dar trebue să vă
raportăm și noi așa cum ați vrut și dumneavoastră să ne spuneți ce
ați realizat, așa cum spune domnul profesor VIJOLI fostul director al
liceului, liceul nostru a ocupat locuri de frunte. Și anume în ultimii
patru ani am ocupat consecutiv locul I pe județ în toate activitățile,
nu mai vorbesc de promovabilitate, care asta mai puțin ne onorează, dar
realitatea este că avem în continuare elevi foarte buni. Suntem printre
puținele licee de matematică-fizică care au mai rămas în țară și știu
că anul trecut erau un număr de 32, acum s-ar putea să fie mai puține
deci noi suntem liceu de matematică-fizică deși avem și secții de
electrotehnocă și mecanică. Liceul nosru pe care l-am numit, deși au
fost multe propuneri în ultima vreme tot din partea foștilor elevi că
Ion Luca CARAGIALE nu prea se acordă cu profilul de matematică-fizică,
unii au cerut, dar asta este foarte greu să-i schimbe numele în Spiru
Haret. Părerea mea este că liceul este cunoscut ca Ion Luca CARAGIALE și
este normal să rămână cu acest nume. De altfel schimbarea nu ar aduce
altceva decât poate o necunoaștere om confuzie. Revenind, în ultimii
patru ani ne putem mândri că am obținut locul I pe județ în
concursurile școlare, olimpiadele despre care domnul profesor GRIGORE
vorbea, care sunt acum la mare modă cu
pe care îl aduc ele.
Realitatea este că noi ne interesăm să facem activitate de masă și să
vă dau exemplu, doar anul acesta la primele etape a participat mai mult de
jumătate din efectivele elevilor, avem 59 de clase, lucrăm în trei
schimburi dimineața, după amiază și sus seara la seral avem un spațiu
care e puțin amenajat în sensul că avem săli de clase și la etajul al
II-lea unde era internatul sau nu știu ce era pe vremea dumneavoastră.
Mai avem și internat, internat de fete numai, apoi la etajul II avem
cabinete și acestea nu vi le putem arăta fiindcă nu sunt chiar dotate
după ultimele, așa să zicem cerințe. La etajul II unde este biblioteca
cu care ne mândrim și luăm mereu premiul I pe țară la concursul
bibliotecilor din țară avem vreo 72000 de volume acum, avem două
laboratoare de chimie, două de fizică o sală de sport, baza sportivă,
cabinet de tehnologie, cabinet de științe sociale, de limba română, de
matematică, de limbi moderne, de geografie în școlile în sfârșit să
zicem că suntem printre privilegiați din acest punct de vedere. Adică în
aceste cabinete nu-și desfășoară activitatea elevii și sunt folosite
numai la disciplinele respective, la etajul I săli de clasă, la parter săli
de clasă și la demisol tot săli de clasă lucrăm v-am spus în trei
schimburi. Revenind la rezultatele liceului nostru locul I am zis la
concursurile școlare, de exemplu anul acesta la etapa județeană avem 172
de elevi premiați ceva mai puțin decât anul trecut, dar având în
vedere dificultatea subiectelor noi am fost mulțumiți de aceste rezultate
iar pe țară am avut 31 de reprezentanți și 26 s-au întors cu premii și
mențiuni la absolut toate disciplinele de învățământ. Adică cred,
trebue să încep cu matematica fiindcă suntem de matematică-fizică, dar
în mod deosebit la limba română, la limbi moderne, geografie, istorie,
concursuri pe meserii, fizică, chimie la toate am avut premianți pe țară.
Iar în lotul național de fizică au fost selecționați 2 elevi ai
Liceului Caragiale dintre care unul este deja la internațională selecționat
fiind unul din cei 5 care ne reprezintă țara șa Republica Democratică
Germania acolo unde se ține anul acesta internaționala de fizică. Este
elevul nostru care de fapt și anul trecut a luat premiu la Londra la
internaționale. Deci să sperăm că și acești copii minunați din
seriile acestea vor fi la înălțimea dumneavoastră.
Profesorul GRIGORE: Care este locul liceului nostru la
concursurile finale ?
Directoarea SOLOMON: Domunl profesor nu mă lasă, anul
acesta am obținut locul I pe țară alături de liceul Nicolae Bălcescu
la concursurile
Profesorul GRIGORE: Bravo !
Directoarea SOLOMON:
după numărul de premii și
valoarea acestora acordate liceului nostru
Profesprul GRIGORE: Liceul Bălcescu fostul SAVA
Directoarea SOLOMON: Și la Cântarea României suntem tot
pe locul I pe județ, avem formații de copii foarte talentați am
prezentat de exemplu la națională 10 formații dintre care 9 au luat
premilu I sau II la națională deci la Cântarea României ultima fază.
Printre aceștia
părinți foști elevi minunați, aveți copii minunați
vorbesc din nou de băiatul tovarășului director POPA care este șeful
orchestrei de muzică ușoară din liceul nostru care are mare succes.
Vă doresc o zi minunată astăzi, să vă simțiți bine
și eu închid deși mă rog este îndrăzneață propunerea mea
poate
că vă hotărâți să vă întâlniți din an în an de aici în colo,
dar poate nu așa cu fast dar măcar o zi dacă vă fixați pe an să veniți
la școală, noi vă așteptăm. Încă o dată vă mulțumesc și vă
doresc o zi plăcută !