Discursul inaugural la agapa XXXV a promoției
Nichita STĂNESCU iunie 1987
Stimată Doamnă Directoare a Liceului I. L. CARAGIALE, Iubiții noștri Profesori, Stimate Doamne, Dragi Colegi
Întâlnirea noastră a tuturor cu toți, cum spunea Nichita STĂNESCU, este un eveniment minunat și reprezintă un lucru deosebit de emoționant și înnălțător, este un moment de mare încărcare emoțională, de comunicare sufletească directă pe o cale deschisă de noi în timpul copilăriei și adolescenței, iar clipa revederii compensează din plin grijile, îndoielile, timpul destul de important consumat cu organizarea.
Vă rog să-mi permiteți ca în numele nostru, al promoției 1952 Nichita STĂNESCU, să mulțumesc din tot sufletul iubiților noștrii profesori care au răspuns cu amabilitate invitației noastre de a participa la cea de-a XXXV-a aniversare de la absolvirea liceului, prezența dânșilor conferindu-i o altă culoare, făcându-ne să ne simțim mai tineri, deoarece îi avem alături de noi și avem senzația că ne mai pot îndruma așa cum au făcut-o cu competență, dragoste și căldură cu patru decenii în urmă. Am făcut liceul în perioade de transformări, iar profesorii noștri au făcut tot ceeace omenește era posibil reușind să ne apere spiritual și chiar fizic de numeroasele pericole ce planau asupra unor tineri ca noi. A fost o șansă că s-au întâlnit un grup de profesori care își iubeau meseria până la sacrificiu cu o generație de excepție, unii dornici să dea cu generozitate cunoștiințe împletite cu exemple personale, ceilalți avizi să soarbă cunoștiințele practice, de viață și de omenie. Din acest dialog între catedră și bancă pe care elevii nu-l vor uita niciodată transmițându-l și copiilor lor s-a născut generația de la 1948, promoția de absolvenți 1952 ai Liceului Ion Luca CARAGIALE.
Iubiții noștri Dascăli, V-ați făcut datoria de-o manieră ireproșabilă, magistral, cu responsabilitate, cu suflet și acest lucru avem datoria să ni-l amintim, să vi-l amintim ori de câte ori avem prilejul, iar ori de câte ori am face-o, să considerăm că nu este de prisos și vă rog să știți că vă datorăm cu mult mai mult decât vă putem înapoia prin realizările noastre profesionale și familiare, dar îndeosebi prin dragostea și recunoștiința noastră și a familiilor noastre. Eu nu o să mai prezint pe fiecare profesor în parte, în schimb fiecare dintre dumneavoastră veți primi data de naștere cu numărul de telefon al dânșilor fără comentarii.
Atât timp cât vom putea organiza aceste întâlniri sunt convins că ne vom simți mai mulți, mai puternici prin faptul că rădăcinile noastre sunt înfipte adânc în Ploiești atât cei rămași acasă cât și cei obligați de viață să lucreze în alte localități. Eu consider că "TITLUL DE PLOIEȘTEAN NU SE POATE PIERDE NICIODATĂ", iar cei și l-au câștigat prin muncă și competență sunt mândrii de el, exemplul cel mai strălucit: profesorul Ion GRIGORE care are tot dreptul și se consideră ploieștean. Și fac o paranteză citindu-vă o epigramă, nu a dânsului ci a altcuiva.(Notă: Mircea RĂDULESCU-București)
Definiția ploieșteană a epigramei:
E-o fată de pe la noi
Ce juca la nunți și hore,
Doar cu Quintuși-amândoi,
Până s-a băgat Grigore.
Întâlnirile noastre unde ne încarcăm bateriile din 5 în 5 ani au însemnat întotdeauna un prilej de a ne afirma mândria față de Liceul Sfinții Petru și Pavel, de Liceul Ion Luca CARAGIALE căruia noi i‑am dat numele, de dascălii noștri, de atmosfera pe care am creat-o noi pentru noi, greu de înțeles pentru cei din afară, o atmosferă nescrisă în diplomele noastre dar adânc întipărită în inimile noastre pe care o poate descifra un singur cardiolog, dar numai fiindcă este de-al nostru, Dorin CALOTĂ.
Trebuie să-mi exprim regretul pentru faptul că nu am putut aduce pe toți colegii noștri cu toate că am încercat acest lucru. Cu profesorul Constantin ZAHARESCU am vorbit personal urându-i multă sănătate, deoarece are mare nevoie în momentul de față și ne-a transmis foarte multe lucruri care m-au emoționat până la lacrimi, citez numai atât: "Să rămâneți toată viața aceeași copii buni, care ați bucurat și luminat inimile bătrânilor voștri profesori". Să păstrăm un moment de reculegere pentru marii absenți de la reunuiunea noastră ale căror nume le avem scrise cu litere de aur în sufletele și în inimile noastre.
Mulțumim soțiilor colegilor noștri care i-au însoțit și aici, pentru faptul că au avut amabilitatea să se convingă "pe viu" despre ceeace soții lor le-au povestit probabil de multe ori și mulțumim celorlalte soții care i-au învoit pe o parte din colegii noștri să vină singuri. Mulțumim colegilor noștri care au venit de la distanțe mari. Vă rugăm deasemeni pe Dumneavoastră să mulțumiți soțiilor celor care au organizat reuniunea fiindcă în această perioadă au trebuit să preia multe din obligațiile noastre: (Mircea GOCIMAN, Nelu POPA, Sergiu UTZĂ-BĂICOINAU, Mircea DUMITRESCU, Pavel IONESCU, Fredi MERTL, Puiu MARINESCU, Fănel NEGULESCU, Dan NICOLESCU, Nelu RĂDULESCU, Bebe STĂNESCU, Valentin SZENTENAI, Ionică TOBOȘ) ... am sărit ceva la o anumită vârstă mai sari câte ceva
Permiteți-mi să mulțumesc în numele tuturor directoarei en-titre a liceului, distinsa profesoară de matematică, Aurelia SOLOMON, pentru sprijinul acordat acestei întâlniri și o asigurăm nu numai de dragostea noastră, față de liceu bineînțeles, dar și de faptul că se poate bizui pe sprijinul nostru material ori de câte ori va solicita ceva pentru liceul pe care îl prețuim și iubim.
În continuare în scopul de a ne prezenta directoarei liceului vom striga cataloagele la care am dori să se primească răspunsuri scurte, subliniate bineînțeles de o liniște desăvârșită apoi de aplauzele dumneavoastră, după care vom da cuvântul celor care și-au exprimat dorința de a ne comunica lucruri deosebite. Din partea domnilor profesori vor lua cuvântul Directorul Andrei VIJOLI, Directoarea Rodica SOLOMON, Profesorul George Iancu GHIDU și Profesorul Ion GRIGORE.
Directorul Andrei VIJOLI Iubiți elevi, Stimați colegi, tovarășe directoare,
Iată-ne din nou împreună după 35 de ani timp care ne-a marcat pe toți, dar mai ales pe noi cei mai în vârstă, dar văd că și pe dumneavoastră. Vă aduceți aminte și eu îmi aduc perfect de bine aminte, de ședința din ianuarie când UTZĂ-BĂICOIANU Sergiu a propus ca nume al liceului, Ion Luca CARAGIALE, în improvizata sală de gimnastică de la etajul I. Această întâlnire pe care cred că, cu destul de mult efort s-a realizat și participarea după câte văd eu este destul de numeroasă, au fost cazuri când au fost mai puțini decât dumneavoastră, datorită comitetului acela de organizare care știu că a muncit enorm de mult pentru realizarea acestei plăcute întâlniri, atât pentru dumneavoastră cât și pentru noi. Noi profesorii cu toate că suntem în același oraș, de cele mai multe ori ne întâlnim doar aici cu ocaziile acestea. Îmi aduc aminte de seria dumneavoastră cu multă plăcere, știți bine că examenul de admitere l-ați dat la fostul Licei Petru și Pavel, erau două examene unul pentru clasa IX-a unde am avut o singură clasă și unul pentru clasa VIII-a care ați fost dumneavoastră. Ceeace știm a fost faptul că am avut niște concurenți extraordinar de bine pregătiți, foarte bine pregătiți și noi aveam ca plan numai două clase A și B iar după aceea la insistența autorităților care erau în acea vreme am reușit să mai obținem încă o clasă VIII-a C. (Notă: În realitate, lucru care reiese din discursurile dânsului anterioare cât și cele ale profesorului Ion GRIGORE, la început s-a afișat o singură clasă în care eram și eu, iar două treimi din ea se compuneau din fosta clasă III-a A a Liceului Petru și Pavel, clasă cu regim special deoarece avea ca elev pe fiul directorului liceului Griguță SAVU și era singura clasă a III-a, din clasele de la A la H, care învăța dimineața cu profesorii cei mai buni din liceu în plus clasa era lipită de cancelarie. Ca să nu rămână pe dinafară elevi cu media peste 9 profesorul Ion GRIGORE a refuzat să semneze lista și a fost creată a doua clasă. La începerea cursurilor eu fusesem repartizat la B și am învățat o perioadă în această formulă, dar la insistențele părinților a fost creată și o a treia clasă deoarece rămăseseră pe dinafară elevi cu media în jur de 8,50. La noua repartizare am fost trecut la VIII-a C, unde am rămas până la terminarea liceului). Ar fi fost nedrept, să spun așa, ca o serie de elevi foarte buni să rămână pe dinafară lucru care ne-a bucurat pe noi, pe dumneavoastră și pe părinții dumneavoastră desigur. În 1948 greutățile au fost mari și pentru dumneavoastră și pentru noi, pentru dumneavoastră lipsa de manuale, sau traduse prost, de aceea munca profesorilor era foarte, foarte grea totuși norocul a fost și de aceea trebuie să menționăm rolul deosebit al fostului director din 1948, Leonida SÂRBU care nu mai este printre noi, care a insistat și a adunat în colectivul didactic al acestei școli cei mai buni profesori din cuprinsul orașului, așa că a fost o echipă cum a menționat organizatorul GOCIMAN foarte, foarte selectă. (Notă: Pe vremea aceea Leonida SÂRBU era comunist important și cu mare influență mai ales că era fratele Elenei PAVEL, comunista închisă în penitenciarul din Ploiești care murise la un bombardament în care penitenciarul fususe lovit de o bombă și în plus pe el căzuse un avion avriat de artileria de pază a orașului. Elena PAVEL a fost considerată o eroină a comuniștilor ilegaliști. Cât despre Leonida SÂRBU acesta a fost dat afară din partid prin 1951 și a fost reabilitat după vreo 6 ani când era profesor la Institutul de Petrol și Gaze din București, după aceea a ocupat funcția de președinte al federației române de șah). Lucrul acesta a mers de minune până în 1958 când datorită unor cauze mai puțin clare pentru noi care am avut neplăcuta surpriză de a ne trezi în toamna anului școlar fără catedră. Erau 11 inși în situația aceasta, pretextul care a fost că trebuie echilibrate celelalte școli cu profesori buni, nu numai Liceul CARAGIALE care avea această elită și bineînțeles că am plecat, au venit alții mai tineri printre care un excroc, care din nefericire l-a avut profesor fiul meu, care era cu falsă diplomă, nu era pregătit pentru meseria de matematică fapt pentru care am avut oarecare dificultăți cu fi-miu, cel puțin cel puțin până ce s-a pus la punct după ce l-a descoperit ca fraudulos. Noi ne-am străduit pe cât a fost posibil și în privința disciplinei și în privința învățăturii și totuși am fost acuzați la un moment dat, chiar în 1958, că ne ocupăm prea puțin de munca educativă și facem mai mult muncă instructivă. Iar acum dumneavoastră care sunteți maturi, unii dintre dumneavoastră în învătământ lucrați, alții aveți ore, catedră în învățământul superior vă puteți da seama dacă a fost adevărat sau nu a fost adevărat Ce ne bucură pe noi, ne bucură și am ascultat cu multă atenție situația dumneavoastră actuală și a celor care lipsesc în majoritate pe care-i mai știți. Aveți posturi de răspundere și absolvenții liceului nostru, avem din rândul din rândul liceului nostru când am fost eu până în 1958 miniștri ai justiției Gheorghe DINU mai mare decât dumneavoastră dacă vă aduceți aminte era copil de trupă la pompieri, este ministrul chimiei și tot la chimie mai avem un ministru cu investițiile tot elev al liceului nostru (PARASCHIV) și când auzim de rezultatele la mulți, ni se umple inima de bucurie fiindcă și noi am avut o mică, mică, mică contribuție la această situație Nichita STĂNESCU, Eugen SIMION și mulți, mulți alții pe lângă aceștia avem și alte categorii care ne bucură. În orice caz noi în momentul de față suntem destul de în vârstă, unii dintre noi sunt mai tineri ca tovarășul ENCIU de exemplu e mai tânăr dumneavoastră la fel vă vedeți de treburile dumneavoastră vă urăm mult, mult succes în viața dumneavoastră familiară și totodată în activitatea dumneavoastră. Ceeace vreau să menționez însă este faptul că liceul actual Ion Luca CARAGIALE și-a revenit puternic așa ca un atlet în apropierea de finiș cu ultimele eforturi să ajungă primul și Liceul Ion Luca CARAGIALE de astăzi, tovarășa directoare va spune, se află printre primele licee din țară lucru care ne bucură în mod deosebit. În încheiere nu vreau să vă țin prea mult, nu am nici darul cuvântărilor ceeace vreau să vă spun în situația că dacă vreodată vreunul dintre dumneavoastră ați avut oarecari neplăceri din partea noastră și în special a mea care eram director vă rog să ne scuzați și să uitați. Dealtfel după 25 de ani se prescriu și acum sunt 35 de ani s-a și terminat. Încă odată să trăiți și să vă bucurați de viată !
Profesorul George Iancu GHIDU Vreau numai să vă spun că dumneavoastră în frunte cu colegul dumneavoastră GOCIMAN ați ridicat un elogiu profesorilor, eu știu profesori foarte buni cu care am fost eu coleg de cancelarie în Petru și Pavel, dar nu este timpul să vorbim despre noi acuma. Eu cred însă că dacă elevii liceului n-ar fi fost ce au fost, puteau să fie oricât de buni ar fi fost profesorii, nu reușeau ce sunt (Profesorul GRIGORE: așa e și a aplaudat), vă dau numai un exemplu, un fost elev de-al meu, poate mai mare nițel decât dumneavoastră, oricum poate mai mic nu-mi aduc bine aminte, care a plecat din Petru și Pavel, Liceul Caragiale acuma și după terminarea liceului s-a dus să facă Politehnica în Belgia. În Belgia ca și în alte țări din occident li se cere absolvenților bacalaureatelor liceelor noastre să dea un examen de diferență ca să poată intra, nu era suficient bacalauratul românesc. Acesta de care vreau să vorbesc a spus că a terminat la Petru și Pavel i s-a spus că nici nu mai e nevoie de examen. El a terminat Politehnica și vine foarte des prin țară a făcut instalațiile de aer condiționat al hotelului Intercontinental și poate că unii îl cunosc. Deci vreau să spun că vorbeați de faima de peste hotere a lui Eugen SIMION, faima de peste hotare și a Liceului Caragiale, ceeace vă onorează pe dumneavoastră și indirect și pe profesori. Ne vorbea VIJOLI și de o problemă care m-a preocupat pe mine, profesorii nu fac educație, fac numai restricție adică educație în învățământ restrictivă nu educație să zicem așa pentru educație. Eu cred că dacă personalitățile care sunteți dumneavoastră și nu exagerez să zic personalități, mă refer la locurile dumneavoastră de muncă, de răspundere, pe care le aveți și ale celor de la alte serii la care am participat în zeci de ani, dacă nu ați fi avut educația, această educație a educației nu numai prin restricție nu ați fi fost ceva. Am lucrat până să termin activitatea în mai multe școli, am fost inspector general, am văzut și alte școli nu numai ca profesor, am fost și eu director de școală, dar am putut deci să facem comparație între diferite locuri de muncă, diferite locuri de muncă școlară, diferite categorii de elevi și pentru aceasta ași fi îndrituit să spun câtă valoare are Liceul Caragiale, a avut Petru și Pavel și acesta este un elogiu, vi-l aduc întâi dumneavoastră și după aceea nouă.
Profesorul Ion GRIGORE Am fost și am avut plăcerea și posibilitate să asist la toate întâlnirile dumneavoastră de aceea astăzi nu voi mai spune ce am mai spus de obicei astăzi mă gândesc cu multă stimă la conducătorul politic comunist din 1948, dar cu toată stima. Mă gândeam eu în noaptea asta cum m-au descoperit ei pe mine la o nuntă în pădurile de la Călugăreni de la Bolgiu, frații Bolgiu, nu știu dacă Bolgiu are vreo legătură cu ăștia. La 4-5 dimineața duminică spre luni m-am pomenit că mă cheamă nu stătusem eu degeaba până la patru și ceva că mă caută cineva de la partid ei drăcia dracului și‑mi spune unu azi dimineață la ora 3 ați fost numit dumneavoastră în comisia de la liceul cel nou în locul cutăruia care era cineva destul de mare dacă acolo m-au găsit cum era să nu mă găsească în 52' când am fost trimis la muncă la canal nevoluntară, nu se cheamă voluntară, căci șansa mea de a fi în comisie împreună cu alți patru colegi în afară de directori. De aici în comisie mai era VIJOLI și SÂRBU mai era SIMACHE și ZAHARESCU și eu examinatorul care totdeauna inspiram spaimă, că eram socotit mai al dracului, decât alții să examinez câteva sute de candidați pentru o singură clasă domnule VIJOLI, pentru a 9-a, dar și la a 8-a era o singură clasă, știu mai bine eu, la început a fost planificată o singură clasă. Ei bine, șansa mea a fost că făcusem o nenorocită de politică liberală care m-a dus unde m-a dus, dar în această calitate de colaborator cu comuniștii în guvernul GROZA, am avut cinstea să-l cunosc pe marele Gheorghe VASILICHI membru în biroul politic, care rămăsese cu o amintire foarte plăcută despre mine și când am văzut eu că din note ieșea că nu intrau elevi până la 9 am spus că nu semnez, pe vremea aceea nesemnătura unui profesor conta, acum nu contează bine înțeles. Ulterior, tot VIJOLI era director la un examen, era un elev băiatul fostului primar Costel EMANOIL care intrase cu 10-10-10-10 s-a dus la partid cu lista și partidul că vine VIJOLI cu EMANOIL tăiat și adăugat unul cu 6,10 băiatul unui casier de la regionala de partid zice semnați păi zic eu am semnat pentru ce am vrut eu până la urmă am convenit la o tranzacție, să fie lăsat EMANOIL în frunte și să fie și IONESCU ăsta, băiatul casierului cu 6,10. Deci să revin, n-am semnat în 48' ce facem că ce-o zice ministrul, dar acesta a întrebat cine propune GRIGORE dați-i două clase a treia oară a zis îi dau trei clase, dar să fiu al dracului dacă-i mai dau vreuna. Și așa am avut plăcerea asta că am contribuit într-un fel probabil că mulți dintre acești membri de frunte ai seriei nu încăpeau în liceu, poate intrau mai târziu, altfel oricum au intrat atunci 120 nu 40. Ei bine singurul lucru pentru care am dorit să iau cuvântul a fost acesta că doresc să binecuvântez inspirația celor de la partid care m-au pus pe mine în comosie și le-am spus "dumneavoastră construiți țara cu aceste elemente strălucite, nu cu alții" aveți dreptate, și până la urmă s‑a făcut această dreptate și sigur cei mai mulți și-au ales profesii tehnico-științifice, mulți doctori care-mi sunt foarte folositori acuma. Le mulțumesc tuturor începând cu MERTL care până la urmă nu a avut chilipirul să mă aibă client nu m-am lăsat dar mai sunt și alții și nu mai vorbesc de alți doctori și mă plâng acuma de unul din doctori, CALOTĂ Dorin, care este principalul meu doctor astăzi fiindcă este cardiolog și vă dați seama este nevoie de treaba asta la 80 de ani (aplauze). Să mă plâng la dumneavoastră că la ultima vizită care i-am făcut-o îmi prescrie afară de medicamente ceva ce nu mi-a prescris nici un doctor și țigări da zice numai două este prima dată când mi se recomandă țigări zice da nu pot să vă dau mai mult de două bine îmi dai tu două și restul îmi cumpăr eu.
Notă GOCIMAN: Totul s-a petrecut așa cum a fost decris, am fost de față la această discuție deoarece chiar eu l-am dus pe profesor la Dorin CALOTĂ și ulterior dânsul a scris chiar o epigramă despre acastă întâmplare nostimă.
1052. Nici o problemă
Mi-a spus ritos cardiologul meu:
-Țigări, doar două zilnic să fumați
Mai multe nu vă dau, să mă iertați.
Îți mulțumesc, că restu-l cumpăr eu.
Dragii mei, mai sunt dator ceva de spus, vă spun ca un profesionist, că sunteți cea mai strălucită promoție a liceului nostru, n-ați avut posibilitatea să dați peste hotarele județului fiindcă atunci nu erau olimpiade cea mai bună promoție din acest punct de vedere a fost promoția 1962 cu acel elev strălucit NICOLESCU Basarab, cu TOMESCU, dar dacă dacă ar fi fost concursuri pe vremea acestei promoții extraordinare aceasta, cu siguranță, ar fi fost cea mai de seamă și vă voi fi recunoscător că v-ați realizat așa cum v-ați realizat, poate am contribuit și eu cu obiectul meu, la B am fost 4 ani la C am fost 3 ani și mulți au spus că le-a prins bine la facultate faptul că am fost profesorul lor de matematică și mulțumesc tuturor pentru că sunteți promoția care și acum faceți ceva foarte importatnt este foarte greu de organizat astăzi o reuniune, este meritul comitetului condus de GOCIMAN, că și anul acesta cu sacrificii, cu concursul doctorilor de aceea îi scuzăm pe cei care astăzi nu au putut să vină la reuniune, tocmai întâmplător anul în care fac eu 80 de ani Mi-aduc aminte că acum 5 ani mă trata Valerică PÂRVAN și‑mi spunea că am voie să stau și eu la rest până la ora 5 crezând că masa începe mai devreme, dar la ora 5 noi deabia am ajuns acolo la restaurant CALOTĂ nu era atunci principalul meu doctor și îl întreb pe el până la ce oră să stau doctore ? până la 12. Vă mulțumesc și să trăiți și să vă amintiți și de mine !
Profesorul Ion BÂZU
Dragii noștri, acum peste 35 de ani eram împreună aici, cu toții, formam o entitate educativă deosebit de impunătoare, să spun, în ceeace privește calitatea învățământului care s-a desfășurat aici. Aceleași aspirații și idealuri le-ați avut dumneavoastră ca și noi în timp ce colaboram la acest proces educativ. Desigur că așa cum a spus domnul profesor GHIDU marele merit al rezultatelor frumoase pe care le-ați obținut în cariera dumneavoastră și care vă situează într-un loc deosebit de elevat în societatea noastră de astăzi, marele merit este al dumneavoastră, dar așa cum spunea domnul GRIGORE și noi am avut o parte, o contribuție apreciabilă. Dumnealui a fost prea modest cu foarte mică și mai ales în ce-l privește din punct de vedere al tehnicii, contibuția cea mai mai mare au adus-o profesorii de fizică, matematică, chimie. Noi ăștia de limbi străine, vă aduceți aminte că eram situați, după locul pe care-l ocupa specialitatea respectivă în catalog lângă educația fizică era limba română, alături era limba rusă și după acea celelalte și în sfârșit limba franceză. Totuși, împotriva acestei vitregii pe care am suferit-o în acea perioadă, am constatat că mulți dintre dumneavoastră au profitat de aceste limbi străine și atunci în afară de rusă era numai franceza, rusa era considerată aproape maternă și s-au remarcat în profesiunile respective, au avut nevoie de această limbă franceză, ca și de limba rusă natural, și unii dintre ei au profitat în mod excepțional și aș putea să-l numesc pe Eugen SIMION, tot cu el facem aceasta fiindcă noi suntem de partea literară și corb la corb nu-și scoate ochii. În ceeace privește amintirile pe care mi le trezește aceasă reuniune, mă gândesc că în general în două s-ar împărți oamenii, o categorie care consideră că amintirile aduc o mare doză de regret, o sfâșiere sufletească când se gândesc că au fost anii tineri și acum suntem la o vârstă înaintată și ca cea mai elocventă dovadă aș aduce în amintirea dumneavoastră cazul eroinei din Divina Comedie a lui Dante Francesca da Rimini, care îi spune lui Dante printre altele, acel minunat vers în limba italiană "Nessun maggior dolore che ricordarsi del tempo felice nella miseria", adică în situații de restriște este dureros să-ți amintești chiar de momente plăcute. Noi nu suntem de această părere, în ceeace mă privește cred ca și dumneavoastră că am face parte din cealaltă categorie a oamenilor care găsesc în amintire un prilej nesecat de reconfortare sufletească, ne hrănim cu aceste amintiri și de asta ne-am adunat aici și dumneavoastră de asta faceți din când în când aceste reuniuni, ca să reveniți la acea spiritualitate în care ați trăit în timpul școlarității acea, repet, elevată spiritualitate în care v-ați format, în care vi s‑au conturat caracterele și după aceea sigur că ați definitivat această închegarea a caracterului și a personalități dumneavoastră în universități, institute și după aceea în profesiunile pe care le-ați îmbrățișat. Deci când mă gândesc la această a doua categorie din care facem cu toții parte cred, cei de aicea, de optimiști care găsesc în amintiri o reconfortare sufletească îmi amintesc de un vers din poezia lui Musset, o poezie intitulată chiar Le Souvenir, al cărui vers remarcabil și edificator în această privință arată că amintirea este uneori mai mult chiar decât trăirea realității, aduce mai multă fericire omului și versul este:
Un souvenir heureux
Est peut-être sur terre
Plus vraie que la boneure
Amintindu-ne de această epocă pe care am trăit-o împreună și având în vedere realizările admirabile pe care le aveți dumneavoastră în profesiunile dumneavoastră și noi știm că sunt toate dar nu mai insist asupra acestui lucru, cred că putem fi mulțumiți cu toții și dumneavoastră ca și noi și să spunem că ne-am făcut datoria și unii și alții și că nu regretăm nimic din ceeace am făcut, de aceea voi încheia cu un vers din Le Cid în care, vă amintiți că ați făcut, Rodrigue spune "Je le ferrais encore si j'avaise à le faire". Vă felicităm pentru frumoasele realizări pentru admirabila dumneavoastră poziție socială și profesională și vă urăm mai departe realizări tot mai frumoase sănătate și tot ce doriți !
Profesorul Constantin ENCIU Când ne-am întâlnit nu cu mult în urmă, ați hotărât ca promoția dumneavoastră să se numească promoția Nichita STĂNESCU. Data trecută am mai spus unele lucruri în legătură cu viața mea de dascăl alături de dumneavoastră, astăzi v-ași ruga dacă sunteți de acord să fac o mică evocare a lui Nichita STĂNESCU care evocare să vă amintească și de vârsta dumneavoastră de atunci, dacă îmi permiteți. Da bine ! (Profesorul GRIGORE: Ce au încotro ?) Eu pe scurt
Tulburător este gândul supreviețuirii ființelor scumpe în conștiința celor rămași, marea iubire va supraviețui totdeauna ireparabilului morții. Moartea fostului meu elev, colegului dumneavoastră Nichita STĂNESCU în plină forță creatoare a lăsat și va lăsa unanime regrete în rândul scriitorilor, în al numeroșilor admiratori ai fecundei sale creații, ale profesorilor săi, ale colegilor de clasă care cu prilejul revederii după 25 de ani de la absolvire, vă amintiți, a adoptat hotărârea ca promoția să poarte numele Nichita STĂNESCU. Iată dece v-am cerut îngăduința să spun cele puține cuvinte care urmează. Mi-a fost elev în acei ani următori celui de-al doilea război mondial, atunci când, vă amintiți, programele școlare de liceu nu aveau stabilitate nici măcar o lună, două, iar în lipsa manualelor, vă amintiți, profesorii de limba și literatura română printr-o muncă sistematică citind gazete, reviste, informându-se cu greutate și prin eforturi îndelungate de informare vă transmiteau cunoștiințele riguros selecționate și cu mare atenție pentru păstrarea securității propriei persoane. Erau elevi în clasele acelea la care am predat care obținuseră la examenul de admitere a clasei a VIII-a a liceului CARAGIALE, cum a arătat și tovarășul VIJOLI, a liceului CARAGIALE, medii ce depășeau cifra 9. În asemenea condiții erau foarte multe de făcut pentru acei tineri atât de înzestrați, însetați de cultură, ca urmare cercul literar al elevilor mei își programa raporturile reciproce ale literaturii cu artele plastice și muzica. Deoarece în acele clase de liceu, în școală nu se studiau ca mai târziu, acum s-au desființat iarăși, literatura universală, istoria artelor și a muzicii. Astfel au fost pe rând studiate clasicismul, romantismul, realismul, impresionismul, expresionismul, modernismul în literatură, arte plastice și muzică. În entuziasmul și dorința de a le cunoaște, elevii împrumutau albume cu reproduceri, aduceau discuri ilustrative și cărau de acasă de la mine patefonul meu și discurile mele. Cineva mi-a amintit astăzi că le-am prezentat 1812 și în literatură și în plastică și în muzică. Participau nu numai elevi cu aptitudini pentru înțelegerea literaturii și pentru studierea acesteia, dar oricare dintre colegii lor și membrii ai altor cercuri de matematică, de fizică. Care era atmosfera, dominau efervescența, pasiunile discuțiilor, pasionata năzuință de precizare și de nuanțare a celor dezbătute și atunci, vă amintiți, un adolescent cu părul blond, cu ochi albaștri, tăcut, liniștit, calm cu privirea visătoare însoțindu-mă pe una din sălile liceului nostru CARAGIALE îmi mărturisește pasiunea lui pentru poetul George TOPÂRCEANU care nu se studia, nu era voie să-l studiezi și dorința de a susține o lucrare având drept conținut poeziile lui TOPÂRCEANU, era Nichita STĂNESCU. Lucrarea a avut o notă hotărât originală dezvăluind o deosebită sensibilitate și un larg cerc de lecturi care pe mine pur și simplu m-a emoționat. A știut să vadă în George TOPÂRCEANU nu numai un umorist și fantezist cum credem noi și cum era etichetat pe atunci, dar și un poet cu substrat filozofic sub dantela fină a perfecțiunii versurilor. Atât în orele de clasă cât și la cercul literar el a demonstrat o calmă competență neafișată, o nelimitată dragoste pentru poezie, poezie cu inițiale majuscule, o distincție sufletească și ținută a interpretării literaturii. Când vorbea, o lumină lăuntrică îi însuflețea chipul, îl însoțea în permanență surâsul care îi trăda generozitate și optimism. Avea cultul prieteniei statornică trăsătură de caracter cultivată până în pragul unei acceptate încetări din viață. Aflasem de la unii din colegii lui de clasă că citea noapți întregi mai ales poezie expunerile lui când le făcea capătau înfățișarea unui monolog poetic cu ondulări delicate, fine, cuvintele lui veneau fără grabă bine cântărite. Când la Electrecord i s-a editat un disc care este lipsit de forma publicistică, e singurul dintre discurile de poezie lipsit de acest har publicistic, l-am recunoscut atunci când spunea versurile firesc fără accente actoricești ori retorice, împreună cu un prieten acel glas cald, generos, deschis asemenea aceluia din liceu. Acea poezie de o clocotitoare inspirație și de un imens tragism nod 17 din ultimul volum autum nod 17 pare a fi fost un testamentar Eminescian. Mărturisea ca într-un Horațiu sau ca în vestita poezie Scrisoare de BLAGA el care zicea uneori codificat UMNS adică Uzina de Metafore Nichita Stănescu cel care scria astfel și totuși omul, omul, omul este cel care nu credea că o să învețe vreodată a muri și tot el mărturisește în poezia autoportret eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbește Acest creator al unei opere de excepție care va trăi veșnic în poezie, acest poet nepereche, stăpân al necuvintelor a rămas același om modest, generos care putea mărturisi deschis și sincer cu obișnuita lui generozitate există numai ce va fi numai viața mea va muri pentru mine într-adevăr cândva.
Directoarea Profesor Rodica SOLOMON Nu știu dacă sunt cea mai emoționată dintre dumneavoastră din 1001 de motive, noroc că mai sunt două doamne aici în sală și privindu-le capăt puțin curaj că dumneavoastră toți aici sunteți de sexul tare sau foști, mă emoționați au fost mai emoționați și vă rog să mă iertați de la început dacă o să fiu incoerentă în tot ce spun nu m-am pregătit, n-am știut că o să‑mi dați cuvântul pentru că ași fi reflectat și eu asupra celor ce doream să vă spun. Sunt emoționată că mă întâlnesc cu dumneavoastră cei pe care noi corpul profesoral de astăzi vă numim seria de aur a Liceului CARAGIALE, Nichita STĂNESCU. Vă mulțumesc în numele colegilor mei și a colectivului de elevi pentru că ați venit în școală. Mulțumesc organizatorilor și în special domnului GOCIMAN care a insistat teribil de mult să vă cunosc fiindcă sunt directoare plină decât de 5 luni.
Ne confruntăm, actuala direcțiune cu probleme deosebit de dificile și aceasta pentru mine este o mare bucurie că am ieșit puțin din greutățile zilnice să vă cunosc pe dumneavoastră pe majoritatea celor din seria Nichita STĂNESCU despre care eu auzisem multe pentru că și eu am fost elevă la acest liceu pe care vă cunoșteam pe câțiva dintre dumneavoastră și acum v-am regăsit în bănci pe foarte mulți părinți ai copiilor noștri, foștilor noștri elevi și actualilor noștri elevi străluciți, dar nu știam că sunteți în această serie și pe mulți dintre dumneavoastră personal vă cunosc ca fiind personalități ale orașului nostru în medicină, inginerie, profesorat. Vă mulțumesc tuturor pentru cum v-ați realizat și pentru elevii noștri reprezentați un exemplu deosebit de valoros,copii noștri vă stimează, cu mulți dintre dumneavoastră mă gândesc la domnul profesor Eugen SIMION, ne întâlnim aproape annual la sărbătorirea lui Nichita STĂNESCU. Și anul acesta dânsul nu a putut participa, dar au venit alți reprezentanți de seamă ai condeiului și ne-au vorbit ne-au emoționat elevii care deși poate dumneavoastră îi priviți altfel decât noi, să știți că avem niște copii minunați și astăzi poate nu de talia dumneavoastră, dar sperăm, prin eforturile lor să se ridice la nivelul acestei serii. Avem copii care îl iubesc pe Nichita STĂNESCU, avem copii care au scris versuri, au scris mult despre Nichita STĂNESCU, pe care i-a descoperit târziu. Vă spun că anul acesta am descoperit un elev de clasa XII-a, astăzi a fost la bacalaureat, care a scris lucruri minunate. În momentul când Ana Blandiana i-a citit versurile a cerut să i se publice într-o revistă de specialitate, el îți ținea aceste lucruri scrise de aproape doi ani, nu le-a arătat nimănui. Dar copii noștri îl iubesc pe Nichita, m-am întâlnit cu domnul profesor PETRESCU Mircea în schimburile noastre de orientare școlară și profesională a elevilor în cadrul manifestărilor Tezaut Prahovean în care invităm personalități ale științei și culturii românești, foști elevi ai liceului. Sunt în sală oameni cre sunt tot timpul alături de noi și n-ași vrea să se supere ceilalți, dar nu pot să nu numesc pe domnul inginer POPA, directorul Institutului de Proiectări care are copilul în bacalaureat acum și care a fost alături de noi în orice moment mai greu sau mai puțin greu încurajându-ne și de fiecare dată când îmi ceream scuze că mereu îl deranjăm cu problemele noastre materiale și îmi spunea cum mi-ați fi spus toți dacă ați fi fost întrebați, se poate doamnă directoare doar am fost elevul Liceului Caragiale, trebue să vă ajutăm, trebue să vă sprijinim. De aceea sunt convinsă că o veți face și fac cu această ocazie apel la dumneavoastră și totodată o invitație să ne sprijiniți cum puteți pentru că pecte doi ani vom aniversa 125 de ani de la înființarea liceului. Dumneavoastră cei care aveți funcții deosebite, putere de muncă și sunteți atât de mult recunoscuți în țară ne puteți ajuta fiindcă ne-am propus ceva deosebit, ne-am propus să scoatem, să reedităm Curierul Liceului pe care am văzut că l-ați primit unii dintre dumneavoastră în hol. Să știți că materiale noi am strâns de mult, nu putem intra în planul editorial pentru că ne trebuesc aprobări speciale pe care n-am reușit cu forțe proprii până acum să le obținem. Sigur că trebue îmbunătățită baza materială și ne-am făcut un plan de bătaie cu sprijinul tovarășului inginer POPA și alți oameni de suflet care sunt alături de noi. Încet, încet în cei doi ani vrem să vă primin la aniversare într-o haină nouă, sărbătorească ați auzit de tovarășul inspector Paul POPESCU, fost profesor al nostru, o monografie a liceului care este destul de avansată, dar încercăm să publicăm măcar un rezumat, măcar un rezumat am dori să apară la aniversarea liceului. Sigur că ne-am propus multe lucruri, de aceea v-ași ruga pe dumneavoastră prin domnul inginer GOCIMAN să vă lăsați adresele și să zicem ofertele în ce sens ne puteți ajuta. Chiar și cu un sfat, noi vă mulțumim pentru că cel puțin noua conducere are mai puțină experiență în a organiza astfel de manifestări de o astfel de anvergură. Nu vreau să vă mai rețin vreau să vă mai spun câteva cuvinte despre liceul nostru de acum, mulțumesc colegilor mei care mi-au fost profesori și apoi colegi de catedră de la care am învățat să devin profesoară, m-am străduit să fiu așa cât de cât aprope de dânșii în sensul de a le urma modul de a se purta cu elevii, de a se purta la catedră și am pretenția că în momentul de față cu colectivul didactic pe care-l conduc și care nu mai este așa de omogen cum era pe vremea dumneavoastră, pentru că acum știți bine că acum disciplinele tehnice au pătruns mult în învățământ și aproape 50% dintre colegii noștri sunt ingineri deci cu mai puțină pregătire pedagogică și psihologică pentru învățământ. Cu toate acestea ne-am străduit să fim la nivelul dumneavoastră. În ultimii patru ani îmi permiteți, poate mă credeți lipsită de modestie, dar trebue să vă raportăm și noi așa cum ați vrut și dumneavoastră să ne spuneți ce ați realizat, așa cum spune domnul profesor VIJOLI fostul director al liceului, liceul nostru a ocupat locuri de frunte. Și anume în ultimii patru ani am ocupat consecutiv locul I pe județ în toate activitățile, nu mai vorbesc de promovabilitate, care asta mai puțin ne onorează, dar realitatea este că avem în continuare elevi foarte buni. Suntem printre puținele licee de matematică-fizică care au mai rămas în țară și știu că anul trecut erau un număr de 32, acum s-ar putea să fie mai puține deci noi suntem liceu de matematică-fizică deși avem și secții de electrotehnocă și mecanică. Liceul nosru pe care l-am numit, deși au fost multe propuneri în ultima vreme tot din partea foștilor elevi că Ion Luca CARAGIALE nu prea se acordă cu profilul de matematică-fizică, unii au cerut, dar asta este foarte greu să-i schimbe numele în Spiru Haret. Părerea mea este că liceul este cunoscut ca Ion Luca CARAGIALE și este normal să rămână cu acest nume. De altfel schimbarea nu ar aduce altceva decât poate o necunoaștere om confuzie. Revenind, în ultimii patru ani ne putem mândri că am obținut locul I pe județ în concursurile școlare, olimpiadele despre care domnul profesor GRIGORE vorbea, care sunt acum la mare modă cu pe care îl aduc ele. Realitatea este că noi ne interesăm să facem activitate de masă și să vă dau exemplu, doar anul acesta la primele etape a participat mai mult de jumătate din efectivele elevilor, avem 59 de clase, lucrăm în trei schimburi dimineața, după amiază și sus seara la seral avem un spațiu care e puțin amenajat în sensul că avem săli de clase și la etajul al II-lea unde era internatul sau nu știu ce era pe vremea dumneavoastră. Mai avem și internat, internat de fete numai, apoi la etajul II avem cabinete și acestea nu vi le putem arăta fiindcă nu sunt chiar dotate după ultimele, așa să zicem cerințe. La etajul II unde este biblioteca cu care ne mândrim și luăm mereu premiul I pe țară la concursul bibliotecilor din țară avem vreo 72000 de volume acum, avem două laboratoare de chimie, două de fizică o sală de sport, baza sportivă, cabinet de tehnologie, cabinet de științe sociale, de limba română, de matematică, de limbi moderne, de geografie în școlile în sfârșit să zicem că suntem printre privilegiați din acest punct de vedere. Adică în aceste cabinete nu-și desfășoară activitatea elevii și sunt folosite numai la disciplinele respective, la etajul I săli de clasă, la parter săli de clasă și la demisol tot săli de clasă lucrăm v-am spus în trei schimburi. Revenind la rezultatele liceului nostru locul I am zis la concursurile școlare, de exemplu anul acesta la etapa județeană avem 172 de elevi premiați ceva mai puțin decât anul trecut, dar având în vedere dificultatea subiectelor noi am fost mulțumiți de aceste rezultate iar pe țară am avut 31 de reprezentanți și 26 s-au întors cu premii și mențiuni la absolut toate disciplinele de învățământ. Adică cred, trebue să încep cu matematica fiindcă suntem de matematică-fizică, dar în mod deosebit la limba română, la limbi moderne, geografie, istorie, concursuri pe meserii, fizică, chimie la toate am avut premianți pe țară. Iar în lotul național de fizică au fost selecționați 2 elevi ai Liceului Caragiale dintre care unul este deja la internațională selecționat fiind unul din cei 5 care ne reprezintă țara șa Republica Democratică Germania acolo unde se ține anul acesta internaționala de fizică. Este elevul nostru care de fapt și anul trecut a luat premiu la Londra la internaționale. Deci să sperăm că și acești copii minunați din seriile acestea vor fi la înălțimea dumneavoastră.
Profesorul GRIGORE: Care este locul liceului nostru la concursurile finale ?
Directoarea SOLOMON: Domunl profesor nu mă lasă, anul acesta am obținut locul I pe țară alături de liceul Nicolae Bălcescu la concursurile
Profesorul GRIGORE: Bravo !
Directoarea SOLOMON: după numărul de premii și valoarea acestora acordate liceului nostru
Profesprul GRIGORE: Liceul Bălcescu fostul SAVA
Directoarea SOLOMON: Și la Cântarea României suntem tot pe locul I pe județ, avem formații de copii foarte talentați am prezentat de exemplu la națională 10 formații dintre care 9 au luat premilu I sau II la națională deci la Cântarea României ultima fază. Printre aceștia părinți foști elevi minunați, aveți copii minunați vorbesc din nou de băiatul tovarășului director POPA care este șeful orchestrei de muzică ușoară din liceul nostru care are mare succes.
Vă doresc o zi minunată astăzi, să vă simțiți bine și eu închid deși mă rog este îndrăzneață propunerea mea poate că vă hotărâți să vă întâlniți din an în an de aici în colo, dar poate nu așa cu fast dar măcar o zi dacă vă fixați pe an să veniți la școală, noi vă așteptăm. Încă o dată vă mulțumesc și vă doresc o zi plăcută !