Iubiții noștri profesori, domnule director al Liceului Ion Luca CARAGIALE,
          Stimate doamne, dragi colegi.
            Întâlnirea noastră, a tuturor cu toți, cum spunea Nichita STĂNESCU, este un eveniment de mare  incărcare emoțională, de comunicare sufletească pe o cale deschisă de noi în timpul copilăriei și adolescenței. Vă rog să‑mi permiteți ca în numele promoției 1952 Nichita STĂNESCU să mulțumesc din tot sufletul iubiților noștrii profesori care au răspuns cu amabilitate invitației noastre la sărbătorirea a 40 ani de la absolvire a liceului, prezența dânșilor conferindu-i o alta culoare, făcându-ne să ne simțim mai tineri, sperând că ne mai pot îndruma așa cum au făcut-o cu competență, dragoste, responsabiliate și sacrificii cu peste patru decenii în urmă. Am făcut liceul într-o perioadă grea, iar profesorii noștri au făcut tot ceeace era omenește posibil reușind să ne apere spiritual și chiar fizic de numeroasele pericole ce planau asupra unor tineri ca noi.      A fost o șansă că s-au întâlnit un grup de profesori care își iubeau meseria până la sacrificiu cu o generație de excepție, unii dornici să dea cu generozitate cunoștiințe împletite cu exemple personale, noi avizi de cunoștiințe practice, de viață și de omenie. Din acest dialog între catedră și bancă, pe care elevii nu-l vor uita niciodată, transmițându-l și copiilor lor, s-a născut generația de la 1948, promoția de absolvenți 1952 a Liceului I.L. CARAGIALE, care ulterior au purtat cu cinste numele celebrului lor coleg Nichita STĂNESCU.
            Iubiții noștri dascăli,
            V-ați făcut datoria de o manieră ireproșabilă, magistral, cu responsabilitate, cu suflet și acest lucru avem datoria sacră să ni-l amintim, să vi-l reamintim, ori de câte ori avem prilejul, iar ori de câte ori am face-o să considerăm că nu este de prisos ; și vă rog să știți că vă datorăm cu mult mai mult decât v-am putut înapoia prin realizările noastre profesionale, dar îndeosebi prin recunoțtiința noastră și a familiilor noastre. Vă rog să-mi permiteți să mulțumesc individual iubiților noștrii dascăli făcându-le o scurtă prezentare.
            Despre severul director al LILC, Andrei VIJOLI, profesorul nostru iubit de geografie care nu a dat în viața lui o notă nedreaptă, care a știut nu numai să pedepsească, dar de multe ori s-a făcut că nu vede, vreau să vă mărturisesc ceva care acum 5 ani nu puteam. După absolvirea liceului, mama s-a prezentat la dânsul pentru a lua hârtiile de absolvire cu caracterizări, cu situația socială, așa cum se cerea pe vremea aceea. Domnul VIJOLI nu a vrut să-i dea mamei nimic sfătuind-o să vină a doua zi la domnul VASILESCU, directorul adjunct care nu cunoștea bine familia mea, să-l mintă și să obțină o dovadă care să nu mă elimine de la examenul de admitere la facultate. Mircea este un băiat minunat, îl iubesc și nu pot să-i fac vreun rău a spus dânsul. ( Notă: În perioada respectivă, tata lucra ca probagiu la Rafinăria Vega și din adeverința primită reieșea că eu sunt fiu de muncitor iar prin această minciună sfruntată nu numai că am reușit să pot da examen de admitere, dar am obținut un bonus de 15 sau 25 la sută la nota finală)
            FĂRĂ COMENTARII, DAR CU MULTE APLAUZE, IAR EU, MĂ AȘEZ ÎN GENUNCHI ȘI MĂ ROG LA BUNUL DUMNEZEU SĂ-I DEA ZILE BUNE ȘI FERICITE !
            Profesorul Constantin ENCIU, ultimul nostru profesor de limba română, atât la propriu cât și la figurat. A sesezat pericolul în care ne aflam la admiterea în învățămâmtul superior prin examenul la limba română și ne-a sistematizat materia, ne-a dictat-o și am fost obligați să o învățăm ; pentru ceeace la vremea respectivă nu am apreciat la adevărata valoare, astăzi după 40 de ani îi mulțumim din suflet ca și pentru educația teatrală și muzicală primită.
            THE LAST BUT NOT THE LIST !
            Profesorul George Iancu GHUDU dirigintele unora dintre noi, profesorul de limba franceză stimat, arbitrul eleganței și al bunelor maniere. Să nu uităm că acum 15 ani s-a alăturat ideei mele foarte îndrăznețe, întrerupându-și traramentul la Eforie, a venit să sărbătorească a 25-a aniversare a noastră, adus de NENOVICI, după care s-a întors la tratament.
            Cher Monsieur Professeur GHIDU,
            La raison pour laquelle je m'adresse à vous en française, c'est pour demonstrer que sans avoir l'ocassion de parler en française plus de 40 ans, les 5 ans de langue française intensive avec vous m'avait permeter de rester à un niveau acceptable, et seulement à cause de vous. En ce qui me concerne je n'avait fait des efforts speciaux, mais mon ancien niveau à éte assez éléve et m'avait permeter d'écrire cettes mots sans utilizer aucune dictionaire ( Sala: se și vede că ai scris fără dicționar!).
            Dragi colegi, Sunt fericit că am posibilitatea ca în numele vostru să-mi exprim din nou stima, admirația și recunoștiința profundă față de această echipă monolit de profesori, care a reprezentat un model pentru noi, consider că datorită contactului cu dânșii noi am pornit cu un avans față de alții și majoritatea au fructificat acest avans.
            Este cred momentul să ne amintim de faptul că suntem la această reuniune mult mai puțini decât am fi dorit să fim și să vă cer un moment de reculegere pentru colegii noștri care ne-au părăsit definitiv și printre care se află din păcate cele două genii ale promoției noastre Nichita STĂNESCU și Uwe ZARGES și ceilalți până la ultimul dispărut Alexanndru CONSTANTINESCU. Deasemeni să includem în acest moment solemn pe toți profesorii care și ei ne-au părăsit: de la profesorul SIMACHE plecat dintre noi acum 20 de ani, pe profesorii RÂPEANU, ZAHARESCU, împreună cu ceilalți și până la ultimul plecat dintre noi profesorul Ion GRIGORE ; Dumnezeu să-i odihnească !
            Pentru a părăsii atmosfera solemnă și după cum i-am promis profesorului GRIGORE, la fiecare întâlnire o să ne amintim de el prin câteva epigrame.
 
            DIVIZIUNEA MUNCII                                  DOUĂ ARHITECTE
            De fleacuri se ocupă ea                                  Două arhitecte
            Copii, servici, etcetera,                                   Diferența-i mică
            Iar el de treburi mai înalte                               Una face case
            Ca fotbalul și celelalte.                                   Alta doar le strică.
 
            ASCENSORUL                                            SOȚUL ÎN VIAȚĂ ȘI … DUPĂ
            Minunat e ascensorul                                        Viu scandal îi face:
            Energia ne-o conservă                                       Iar îți cumperi rochii !
            Și ca piese de rezervă                                        Mort o lasă-n pace
            Berechet: avem piciorul.                                    Mai închide ochii.
 
            FEMEIA                                                         UNEI CÂNTĂREȚE … MIȘCĂTOARE
            Ciudată e umana fire                                          Când dă din toate cele ale sale
            Fără femeie noi n-am ști                                      Deduci concluzia firească:
            Ce-nseamnă patima-n iubire                                 Nu interese muzicale
            Dar nici ce-nseamnă-a pătimi.                              Vedeta vrea să ne trezească.
 
FATA CONTRA ECHIPAMENTULUI DE PROTECȚIE
Nu-i prea plăcea echipamentul
Și se mira în tot momentul                                  MELOMAN
- Când mi-a spus X că-s "angajată"                  Trec zilnic pe la Ateneu
Eram complect dezechipată.                             E-n drumul meu !
 
ALEGERE ( Cotnar sau Murfatlar )
În fața lor am un "suspense"
(Entre les deux mon coeur balance)              PREGĂTIRE PENTRU MECI
Dar după pungă-mi alesei                            - Batem, zise nenea Mitru
Luai un chil de 9 lei                                      Ori pe ei, ori pe arbitru.
 
BIEȚII STRĂMOȘI                                        AMORUL PLATONIC
Beau, în traiul lor amar                                    Adeseori m-am întrebat
Prăpăditul de Cotnar                                        De Platon ce l-a conceput
Căci spre nenorocul lor                                    Atuncea când l-a inventat
N-aveau " VIN SUPERIOR"                            Ce vârstă-o fi avut ?
 
OVIDIU ȘI EMINESCU LA CONSTANȚA
Pe lângă doi luceferi în bronz eternizați,
Trec Adrian și Barbu, doi efemeri bronzați.                 (Adrian PĂUNESCU și Eugen BARBU)
 
BĂUTURA LA LOCUL DE MUNCĂ ESTE INTERZISĂ PRIN LEGE
Sta Fănuș și se gândea
Faină-i meseria mea                                                      (Fănuș NEAGU)
 
Mulțumesc soțiilor colegilor noștri care i-au însoțit și aici pentru faptul că au avut plăcerea să se convingă pe viu despre ceeace soții lor le-au povestit probabil de multe ori și mulțumim celorlalte soții care i-au învoit pe o parte din colegii noștri să vină singuri.
            Atât timp cât vom putea organiza aceste întâlniri, sunt convins că ne vom simți mai mulți, mai puternici, prin faptul că rădăcinile noastre sunt înfipte adânc în Ploiești, atât cei rămași acasă cât și cei obligați de viață să lucreze în alte localități. Întâlnirea noastră, unde ne încărcăm bateriile din 5 în 5 ani au însemnat întotdeauna un prilej de a ne afirma mândria față de Liceul Sfinții Petru și Pavel și de Liceul Ion Luca CARAGIALE căruia noi i-am dat numele, de dascălii noștri, de atmosfera pe care noi am creat-o pentru noi, greu de înțeles pentru cei din afară, o atmosferă nescrisă în diplomele noastre pe care o poate descifra un singur cardiolog, dar numai fiindcă este coleg de-al nostru, Dorin CALOTĂ.
Desigur, marea dezbinare lansată în inimile curate ale poporului român a afectat și generația noastră aruncându-ne în tabere diferif în funcție de structura sufletească, de educație, de nivel de înțelegere și chiar de interese personale sau anumite obligații. Dar din discuțiile pe care le-am avut cu cei din toate paletele, se desprinde o concluzie clară: educația solidă primită în liceu, ne permite să ne respectăm și spre cinstea noastră să arătăm tuturor care ne privesc cu interes, deoarece prin celebrul nostru coleg suntem intrați în istorie ca promoția Nichita STĂNESCU, că suntem o generație deosebită, dar acest lucru ne impune și un autocontrol la nivel înalt ca să purtăm cu cinste această sarcină grea.
Mulțumim pe această cale conducerii Liceului Ion Luca CARAGIALE pentru amabila ospitalitate prin care ne-a făcut întotdeauna să ne simțim aici, în acest iubit lăcaș acasă la noi.
23 mai 1992
Comentarii: În continuare au luat cuvântul coelgii mei care au spus fiecare ce au crezut de cuvință și cele mai interesante relatări au fost ale colegilor Petre MORCOVESCU, Cristea MĂLDĂRESCU și Ion POENARU care ne-au povestit despre metodele prin care Titus COIFAN îi racola ca să meargă la întruniri subversive, contra regimului. MĂLDĂRESCU a scăpat deoarece dorind să meargă, cu încă un coleg au întârziat la întâlnire și acest incident s-a dovedit fericit pentru viitorul lor. MORCOVESCU și POENARU au povestit cum au fost anchetați, bătuți, cum li s-au luat declarații. Cu câteva zlie înainet de proces li s-a cerut să-și modifice declarațiile în sensul că nu trebuia amintit în acestea lumele lui Titus COIFAN. Toată asistența a ascultat cu stupoare și înmărmurită relatările celor trei, nu ne venea să credem că unul din colegii noștri, Titus COIFAN, șeful Stației de salvare din Suceava a putut avea un comportament criminal. Lucrurile nu s-au terminat la acest nivel, când după vreo două luni, profesorul Jenică POP m-a rugat să-i copiez caseta, deoarece ținuse un discurs interesant nu am mai găsit-o, îmi fusese sustrasă undeva la reuniune sau de acasă. Nu are rost să mai fac presupuneri, documentul incriminator a dispărut și nu am putut reface decât discursul meu după o ciornă tipărită la imprimantă. Serviciile secrete ne-au dovedit și de această dată cât de puternice sunt, cât de bine organizate sunt față de noi, niște oameni cinstiți, dar bieți amatori.
Cum în perioada respectivă se discuta în toată mass-media despre ajutorul de care are nevoie Republica Moldova (frații noștri basarabeni) am stabilit ca plusul de bani care rămâne să-l depunem la Banca Comercială Română  în contul Basarabia. Cu toate că oficial acest cont se deschisese de peste două luni, când s-a dus să facă depuberea Pavel IONESCU a avut surpriza să constate că nici nu fusese deschis contul deci nu mai depusese nimeni bani așa că a trebuit să revină peste câteva zile ca să depună banii. Suma de 6550 lei a fost depusă pe data de 1 iunie 1992 în contul 45.99.2