Iubiții noștri profesori, domnule director al Liceului Ion Luca
CARAGIALE,
Stimate doamne, dragi
colegi.
Întâlnirea noastră, a tuturor cu toți, cum
spunea Nichita STĂNESCU, este un eveniment de mare incărcare
emoțională, de comunicare sufletească pe o cale deschisă de noi în timpul
copilăriei și adolescenței. Vă rog să‑mi permiteți ca în numele
promoției 1952 Nichita STĂNESCU să mulțumesc din tot sufletul iubiților noștrii
profesori care au răspuns cu amabilitate invitației noastre la sărbătorirea
a 40 ani de la absolvire a liceului, prezența dânșilor conferindu-i o alta
culoare, făcându-ne să ne simțim mai tineri, sperând că ne mai pot îndruma
așa cum au făcut-o cu competență, dragoste, responsabiliate și sacrificii
cu peste patru decenii în urmă. Am făcut liceul într-o perioadă grea, iar
profesorii noștri au făcut tot ceeace era omenește posibil reușind să ne
apere spiritual și chiar fizic de numeroasele pericole ce planau asupra unor
tineri ca noi. A fost o șansă că s-au
întâlnit un grup de profesori care își iubeau meseria până la sacrificiu
cu o generație de excepție, unii dornici să dea cu generozitate cunoștiințe
împletite cu exemple personale, noi avizi de cunoștiințe practice, de viață
și de omenie. Din acest dialog între catedră și bancă, pe care elevii nu-l
vor uita niciodată, transmițându-l și copiilor lor, s-a născut generația
de la 1948, promoția de absolvenți 1952 a Liceului I.L. CARAGIALE, care
ulterior au purtat cu cinste numele celebrului lor coleg Nichita STĂNESCU.
Iubiții noștri dascăli,
V-ați făcut datoria de o manieră ireproșabilă,
magistral, cu responsabilitate, cu suflet și acest lucru avem datoria sacră să
ni-l amintim, să vi-l reamintim, ori de câte ori avem prilejul, iar ori de câte
ori am face-o să considerăm că nu este de prisos ; și vă rog să știți că
vă datorăm cu mult mai mult decât v-am putut înapoia prin realizările
noastre profesionale, dar îndeosebi prin recunoțtiința noastră și a
familiilor noastre. Vă rog să-mi permiteți să mulțumesc individual iubiților
noștrii dascăli făcându-le o scurtă prezentare.
Despre severul director al LILC, Andrei VIJOLI,
profesorul nostru iubit de geografie care nu a dat în viața lui o notă
nedreaptă, care a știut nu numai să pedepsească, dar de multe ori s-a făcut
că nu vede, vreau să vă mărturisesc ceva care acum 5 ani nu puteam. După
absolvirea liceului, mama s-a prezentat la dânsul pentru a lua hârtiile de
absolvire cu caracterizări, cu situația socială, așa cum se cerea pe vremea
aceea. Domnul VIJOLI nu a vrut să-i dea mamei nimic sfătuind-o să vină a
doua zi la domnul VASILESCU, directorul adjunct care nu cunoștea bine familia
mea, să-l mintă și să obțină o dovadă care să nu mă elimine de la
examenul de admitere la facultate. Mircea este un băiat minunat, îl iubesc și
nu pot să-i fac vreun rău a spus dânsul. ( Notă: În perioada respectivă,
tata lucra ca probagiu la Rafinăria Vega și din adeverința primită reieșea
că eu sunt fiu de muncitor iar prin această minciună sfruntată nu numai că
am reușit să pot da examen de admitere, dar am obținut un bonus de 15 sau 25
la sută la nota finală)
FĂRĂ COMENTARII, DAR CU MULTE APLAUZE, IAR EU, MĂ
AȘEZ ÎN GENUNCHI ȘI MĂ ROG LA BUNUL DUMNEZEU SĂ-I DEA ZILE BUNE ȘI
FERICITE !
Profesorul Constantin ENCIU, ultimul nostru profesor de limba română, atât la
propriu cât și la figurat. A sesezat pericolul în care ne aflam la admiterea
în învățămâmtul superior prin examenul la limba română și ne-a
sistematizat materia, ne-a dictat-o și am fost obligați să o învățăm ;
pentru ceeace la vremea respectivă nu am apreciat la adevărata valoare, astăzi
după 40 de ani îi mulțumim din suflet ca și pentru educația teatrală și
muzicală primită.
THE LAST BUT NOT THE LIST !
Profesorul George Iancu GHUDU dirigintele unora
dintre noi, profesorul de limba franceză stimat, arbitrul eleganței și al
bunelor maniere. Să nu uităm că acum 15 ani s-a alăturat ideei mele foarte
îndrăznețe, întrerupându-și traramentul la Eforie, a venit să sărbătorească
a 25-a aniversare a noastră, adus de NENOVICI, după care s-a întors la
tratament.
Cher Monsieur Professeur GHIDU,
La raison pour laquelle je m'adresse à vous
en française, c'est pour demonstrer que sans avoir l'ocassion de parler en française
plus de 40 ans, les 5 ans de langue française intensive avec vous m'avait
permeter de rester à un niveau acceptable, et seulement à cause de
vous. En ce qui me concerne je n'avait fait des efforts speciaux, mais mon
ancien niveau à éte assez éléve et m'avait permeter d'écrire cettes
mots sans utilizer aucune dictionaire ( Sala: se și vede că ai scris fără
dicționar!).
Dragi colegi, Sunt fericit că am posibilitatea ca
în numele vostru să-mi exprim din nou stima, admirația și recunoștiința
profundă față de această echipă monolit de profesori, care a reprezentat un
model pentru noi, consider că datorită contactului cu dânșii noi am pornit
cu un avans față de alții și majoritatea au fructificat acest avans.
Este cred momentul să ne amintim de faptul că
suntem la această reuniune mult mai puțini decât am fi dorit să fim și să
vă cer un moment de reculegere pentru colegii noștri care ne-au părăsit
definitiv și printre care se află din păcate cele două genii ale promoției
noastre Nichita STĂNESCU și Uwe ZARGES și ceilalți până la ultimul dispărut
Alexanndru CONSTANTINESCU. Deasemeni să includem în acest moment solemn pe toți
profesorii care și ei ne-au părăsit: de la profesorul SIMACHE plecat dintre
noi acum 20 de ani, pe profesorii RÂPEANU, ZAHARESCU, împreună cu ceilalți
și până la ultimul plecat dintre noi profesorul Ion GRIGORE ; Dumnezeu să-i
odihnească !
Pentru a părăsii atmosfera solemnă și după cum
i-am promis profesorului GRIGORE, la fiecare întâlnire o să ne amintim de el
prin câteva epigrame.
DIVIZIUNEA MUNCII
DOUĂ ARHITECTE
De fleacuri se ocupă ea
Două arhitecte
Copii, servici, etcetera,
Diferența-i mică
Iar el de treburi mai înalte
Una face case
Ca fotbalul și celelalte.
Alta doar le strică.
ASCENSORUL
SOȚUL ÎN VIAȚĂ ȘI … DUPĂ
Minunat e ascensorul
Viu scandal îi face:
Energia ne-o conservă
Iar îți cumperi rochii !
Și ca piese de rezervă
Mort o lasă-n pace
Berechet: avem piciorul.
Mai închide ochii.
FEMEIA
UNEI CÂNTĂREȚE … MIȘCĂTOARE
Ciudată e umana fire
Când dă din toate cele ale sale
Fără femeie noi n-am ști
Deduci concluzia firească:
Ce-nseamnă patima-n iubire
Nu interese muzicale
Dar
nici ce-nseamnă-a pătimi.
Vedeta vrea să ne trezească.
FATA
CONTRA ECHIPAMENTULUI DE PROTECȚIE
Nu-i
prea plăcea echipamentul
Și
se mira în tot momentul
MELOMAN
-
Când mi-a spus X că-s "angajată"
Trec zilnic pe la Ateneu
Eram
complect dezechipată.
E-n drumul meu !
ALEGERE
( Cotnar sau Murfatlar )
În
fața lor am un "suspense"
(Entre
les deux mon coeur balance)
PREGĂTIRE PENTRU MECI
Dar
după pungă-mi alesei
- Batem, zise nenea Mitru
Luai
un chil de 9 lei Ori pe ei, ori pe arbitru.
BIEȚII
STRĂMOȘI
AMORUL PLATONIC
Beau,
în traiul lor amar
Adeseori m-am întrebat
Prăpăditul
de Cotnar
De Platon ce l-a conceput
Căci
spre nenorocul lor
Atuncea când l-a inventat
N-aveau
" VIN SUPERIOR"
Ce vârstă-o fi avut ?
OVIDIU ȘI
EMINESCU LA CONSTANȚA
Pe lângă doi
luceferi în bronz eternizați,
Trec Adrian și
Barbu, doi efemeri bronzați.
(Adrian PĂUNESCU și Eugen BARBU)
BĂUTURA LA LOCUL
DE MUNCĂ ESTE INTERZISĂ PRIN LEGE
Sta Fănuș și
se gândea
Faină-i meseria
mea
(Fănuș NEAGU)
Mulțumesc soțiilor
colegilor noștri care i-au însoțit și aici pentru faptul că au avut plăcerea
să se convingă pe viu despre ceeace soții lor le-au povestit probabil de
multe ori și mulțumim celorlalte soții care i-au învoit pe o parte din
colegii noștri să vină singuri.
Atât timp cât vom putea organiza aceste întâlniri,
sunt convins că ne vom simți mai mulți, mai puternici, prin faptul că rădăcinile
noastre sunt înfipte adânc în Ploiești, atât cei rămași
acasă cât și cei obligați de viață să lucreze în alte localități. Întâlnirea
noastră, unde ne încărcăm bateriile din 5 în 5 ani au însemnat întotdeauna
un prilej de a ne afirma mândria față de Liceul Sfinții Petru și Pavel și
de Liceul Ion Luca CARAGIALE căruia noi i-am dat numele, de dascălii noștri,
de atmosfera pe care noi am creat-o pentru noi, greu de înțeles pentru cei din
afară, o atmosferă nescrisă în diplomele noastre pe care o poate descifra un
singur cardiolog, dar numai fiindcă este coleg de-al nostru, Dorin CALOTĂ.
Desigur,
marea dezbinare lansată în inimile curate ale poporului român a afectat și
generația noastră aruncându-ne în tabere diferif în funcție de structura
sufletească, de educație, de nivel de înțelegere și chiar de interese
personale sau anumite obligații. Dar din discuțiile pe care le-am avut cu cei
din toate paletele, se desprinde o concluzie clară: educația solidă primită
în liceu, ne permite să ne respectăm și spre cinstea noastră să arătăm
tuturor care ne privesc cu interes, deoarece prin celebrul nostru coleg suntem
intrați în istorie ca promoția Nichita STĂNESCU, că suntem o generație
deosebită, dar acest lucru ne impune și un autocontrol la nivel înalt ca să
purtăm cu cinste această sarcină grea.
Mulțumim
pe această cale conducerii Liceului Ion Luca CARAGIALE pentru amabila
ospitalitate prin care ne-a făcut întotdeauna să ne simțim aici, în acest
iubit lăcaș acasă la noi.
23
mai 1992
Comentarii:
În continuare au luat cuvântul coelgii mei care au spus fiecare ce au crezut
de cuvință și cele mai interesante relatări au fost ale colegilor Petre
MORCOVESCU, Cristea MĂLDĂRESCU și Ion POENARU care ne-au povestit despre
metodele prin care Titus COIFAN îi racola ca să meargă la întruniri
subversive, contra regimului. MĂLDĂRESCU a scăpat deoarece dorind să meargă,
cu încă un coleg au întârziat la întâlnire și acest incident s-a dovedit
fericit pentru viitorul lor. MORCOVESCU și POENARU au povestit cum au fost
anchetați, bătuți, cum li s-au luat declarații. Cu câteva zlie înainet de
proces li s-a cerut să-și modifice declarațiile în sensul că nu trebuia
amintit în acestea lumele lui Titus COIFAN. Toată asistența a ascultat cu
stupoare și înmărmurită relatările celor trei, nu ne venea să credem că
unul din colegii noștri, Titus COIFAN, șeful Stației de salvare din Suceava a
putut avea un comportament criminal. Lucrurile nu s-au terminat la acest nivel,
când după vreo două luni, profesorul Jenică POP m-a rugat să-i copiez
caseta, deoarece ținuse un discurs interesant nu am mai găsit-o, îmi fusese
sustrasă undeva la reuniune sau de acasă. Nu are rost să mai fac presupuneri,
documentul incriminator a dispărut și nu am putut reface decât discursul meu
după o ciornă tipărită la imprimantă. Serviciile secrete ne-au dovedit și
de această dată cât de puternice sunt, cât de bine organizate sunt față de
noi, niște oameni cinstiți, dar bieți amatori.
Cum
în perioada respectivă se discuta în toată mass-media despre ajutorul de
care are nevoie Republica Moldova (frații noștri basarabeni) am stabilit ca
plusul de bani care rămâne să-l depunem la Banca Comercială Română
în contul Basarabia. Cu toate că oficial acest cont se deschisese de
peste două luni, când s-a dus să facă depuberea Pavel IONESCU a avut
surpriza să constate că nici nu fusese deschis contul deci nu mai depusese
nimeni bani așa că a trebuit să revină peste câteva zile ca să depună
banii. Suma de 6550 lei a fost depusă pe data de 1 iunie 1992 în contul
45.99.2