Discursul lui Dan Ionescu

Deci am rămas cam 50% din băieţii voioşi cum eram acum 55 de ani, veseli şi voioşi. Pe colegii noştri care nu mai sunt trebuie să avem numai cuvinte de laudă şi gânduri bune, iar noi care am rămas în viaţă să mulţumim lui Dumnezeu că suntem în viaţă şi să sperăm că o să ne întâlnim şi peste 5 ani de acum încolo. Pentru viitorul fiecăruia dintre noi, părerea mea este că trebiue să lăsăm la o parte grijile şi necazurile pe care le aduce bătrâneţea, să ne reamintim cu plăcere de trecutul nostru de ceea ce a fost fericit în trecutul nostru şi aşa cum am spus să dea Dumnezeu să ne întâlnim şi în anul 2012. Ce aşi vrea să mai spun aşa, două trei amintiri din liceu, interesante pentru mine, sunt următoarele: nu înţeleg de ce profesorul Vijoli îmi punea numai note mari fără să mă asculte niciodată, nu înţeleg nici în ziua de azi. Profesorul Grigore mi-a trântit un 4, asta când m-a ascultat prima dată mi-a trântit un 4 şi de atunci a început să-mi placă matematica. Domnul profesor Taşcă la un moment dat m-a ascultat într-o zi, pe urmă în aceeaşi zi a explicat ceva despre etapele geologiei care erau cuaternar şi aşa mai departe şi în lecţia următoare m-a ascutat din nou. N-am ştiut absolut nimic, nu înţeleg de ce nu mi-a pus nimic, trebuia să-mi trânteacsă un 4. Şi-acum, dacă-mi permiteţi că nu mai direază mult, ceva din facultate interesant. Aveam un profesor de Rezistenţa Materialelor care ne explica foarte bine teoria, dar în ceea ce priveşte partea de practică, adică mai bine zis exerciţiile care trebuiau făcute când ne asculta la examen, nu ne spusese numic. La un moment dat am văzut că la examen ne dă diverse exerciţii cu momente şi forţe tăietoare şi aşa mai departe ... îi trântea pe capete. Acuma eu eram cu I, eram pe undeva pe la ... nu durează mult treaba asta ... şi însfârşit mă trezesc acolo înăuntru da ce-am făcut. Mă fir-ar al dracului, dacă îi trânteşte pe toţi, va să zică nimeni nu ştia să rezolve problemele astea de rezistenţa materialelor. Şi m-am uitat să văd cum face şi observam la un moment dat că dintr-o parte şi din alta momentele care veneau, se înmulţea o forţă cu o distanţă şi dădea o sumă şi trebuia şi din partea cealaltă să fie … să fie de examplu 3,5 din partea asta , 3,5 tone şi din partea cealaltă. M-am uitat pe ce aveam eu acolo şi ce-am făcut … bineînţeles că profesorul îi scotea la tablă pe toţi şi îi asculta. Am făcut şi eu aşa … m-am gândit şi eu … 1,75 ori 2 face 3,5 … am făcut săgeţile astea. Am uitat să vă spun ceva, el, profesorul explica la un moment dat când ascuta şi îl pica pe respectiv. Uite vine deci în partea stângă şi este cu minus, astalaltă vine din partea cealaltă vine cu plus. Nu înţelegeam nimic. Am ieşit la tablă frumos, parcă-l văd şi acuma pe profesorul Gorcinski stătea pe un scaun înalt şi eu am desenat pe tablă frumos că 3,5 tone vine dintr-o parte şi 3,5 din partea cealaltă, tonemetri, şi el se aşează pe scaun şi începe să-mi explice. Da, bine ai făcut, uite că asta vine … dar eu eram leşinat că nu ştiam dacă m-ar fi întrebat. Şi gata zice: - Dă-mi carnetul şi aşa am scăpat. Mi-a explicat el ce nu puteam să explic eu. Să dea dz să ne întâlnim şi data următoare. Să fim optimişti penteru viitorul nostru.