Am venit la
această întâlnire din mai multe motive: nu neapărat primul motiv că sunt
directorul acestui liceu, a doua oară vreau să vă spun că din ceea ce aţi zis
dumneavoastră, dar şi din ceea ce ştiu eu despre această promoţie ... pe unii
din dumneavoastră îi cunosc de mai mult timp, cu diverse ocazii, cu diverse
manifestări şi pe unii şi în particular, mă bucur că aţi fost, dar în acelaşi
timp eu nu consider că aţi fost şi că existaţi. Faptul că reuşiţi să vă
întâlniţi fără să rataţi vreo ocazie la 5 ani sau anual ...
Gociman: la
trei luni !
... la trei
luni e şi mai bine. Înseamnă că şcoala a însemnat ceva pentru dumneavoastrăşi
înseamnă să facem şi noi acelaşi lucru pentru generaţiile actuale.
Aţi mai văzut că în această zi se mai întâlnesc încă trei promoţii: de 10 ani, de 25 de ani, de 35 de ani. Înseamnă că spiritul acestei unităţi de învăţământ există. Şi apropo de propunerea dumneavoastră cu trăsura, când aţi venit la promoţie ... noi vom face joia viitoare un bal, o defilare a absolvenţilor claselor a 12-a.
Au avut şi ei o idee năstruţnică, dar după părerea mea nu trebuie să fie şi am interzis-o, dumneavoastră pot să vă o spun. Au vrut să vină cu un coşciug şi să îngroape cărţile.
Şi am spus: În această instituţie de învăţământ nu se îngroapă nimic, totul naşte. ...Aplauze !
Nu ştiu dacă am făcut bine, dar cred că nu se poate în această unitate de învăţământ, dar de fapt şi în viaţă ... totul trebuie să prindă viaţă, totul trebuie să dea rădăcini. Şi nu trebuie să umbrească cumva cu un gest, chiar cu un simplu gest, un asemenea eveniment.
Vă mulţumesc
fiindcă eu nu consider că aţi revenit acasă ci că sunteţi acasă.