Discursul lui Fredi Mertl
Deci eu vă invit la masă !
M-am pensionat şi eu, ăla care nu mă
pensionam deloc, aşa că îmi permit să trag o linie şi să vă spun un bilanţ. În
viaţă am avut câteva lucruri care m-au făcut foarte fericit şi am avut foarte
puţine care m-au făcut nefericit, de fapt nici nu pot să zic că am avut
dinastea. Prima mea fericire a fot faptul că mi-am ales o meserie care mi-a
plăcut teribil şi vă rog să mă credeţi că am plecat oftând din sala de
operaţie. Oricând m-aşi întoarce acolo, de fapt în fiecare noapte mă întorc, în
vis. Cred că am făcut relativ bine ce am făcut, dar în fiecare zi îmi reproşez
că n-am făcut şi mai bine fiindcă puteam să fac şi mai bine. În fine, m-am
străduit să fiu un perfecţionist. În al doilea rând am avut parte de o familie
nemipomenită, şi le-aşi dori la toţi oamenii din lume să aibă parte de aşa
ceva. Nu există bogăţie şi bucurie mai mare. Pentru domnul director vreau să-i
spun că soţia mea a făcut la Caragiale, că fetele mele sunt absolvente de
Caragiale şi printre absolventele valoroase, că nepotul meu cel mare este unul
din gagii care vine cu motocicleta la şcoală şi că ăla micu mai are niţel şi va fi şi el elev la
liceul Caragiale. Asta v-a spus
că am o familie mare, toţi se adună la casa mea de la colţul străzii. Mircea a
uitat să-mi mulţumească, i-a mulţumit lui Gigel că a venit de la nu ştiu câţi
kilometri, dar mie care am venit de la 100 m nu mi-a zis nimic.
Mircea Gociman: El a
plecat de pe strada Soarelui şi a ajuns pe strada profesor Ion Grigore (numele
străzii Soarelui a fost schimbat la insistenţa lui Mircea Gociman în strada
Profesor Ion Th. Grigore şi Fredi Mertl a trebuit să-şi schimbe o mulţime de
documente, aşa că îl înjură mereu, mai ales că el nici nu l-a avut profesor pe
Ion Grigore)
Nu mai spune treaba asta că te-am înjurat
destul. În al treilea rând m-a dăruit Dumnezeu cu sănătate. N-am avut niciunul
din familia mea, nu a avut probleme majore de sănătate. Încă fac sport şi încă
sunt mulţumit de cum fac sport şi de condiţia mea fizică. Ce-mi puteam dori mai
mult de la viaţă, nimic. Deci când am tras linia, dedesubt am scris foarte
bine. Am un sac de amintiri cât toate zilele. În sacul ăsta voi reprezentaţi
cea mai mare cantitate şi probabil cea mai frumoasă cantitate pentru care vă
mulţumesc şi vă asigur că n-o să scăpaţi de mine cu una cu două.