Discursul lui Fredi Mertl

            Deci eu vă invit la masă !

            M-am pensionat şi eu, ăla care nu mă pensionam deloc, aşa că îmi permit să trag o linie şi să vă spun un bilanţ. În viaţă am avut câteva lucruri care m-au făcut foarte fericit şi am avut foarte puţine care m-au făcut nefericit, de fapt nici nu pot să zic că am avut dinastea. Prima mea fericire a fot faptul că mi-am ales o meserie care mi-a plăcut teribil şi vă rog să mă credeţi că am plecat oftând din sala de operaţie. Oricând m-aşi întoarce acolo, de fapt în fiecare noapte mă întorc, în vis. Cred că am făcut relativ bine ce am făcut, dar în fiecare zi îmi reproşez că n-am făcut şi mai bine fiindcă puteam să fac şi mai bine. În fine, m-am străduit să fiu un perfecţionist. În al doilea rând am avut parte de o familie nemipomenită, şi le-aşi dori la toţi oamenii din lume să aibă parte de aşa ceva. Nu există bogăţie şi bucurie mai mare. Pentru domnul director vreau să-i spun că soţia mea a făcut la Caragiale, că fetele mele sunt absolvente de Caragiale şi printre absolventele valoroase, că nepotul meu cel mare este unul din gagii care vine cu motocicleta la şcoală şi că ăla micu mai are niţel şi va fi şi el elev la liceul Caragiale. Asta v-a spus că am o familie mare, toţi se adună la casa mea de la colţul străzii. Mircea a uitat să-mi mulţumească, i-a mulţumit lui Gigel că a venit de la nu ştiu câţi kilometri, dar mie care am venit de la 100 m nu mi-a zis nimic.

Mircea Gociman: El a plecat de pe strada Soarelui şi a ajuns pe strada profesor Ion Grigore (numele străzii Soarelui a fost schimbat la insistenţa lui Mircea Gociman în strada Profesor Ion Th. Grigore şi Fredi Mertl a trebuit să-şi schimbe o mulţime de documente, aşa că îl înjură mereu, mai ales că el nici nu l-a avut profesor pe Ion Grigore)

Nu mai spune treaba asta că te-am înjurat destul. În al treilea rând m-a dăruit Dumnezeu cu sănătate. N-am avut niciunul din familia mea, nu a avut probleme majore de sănătate. Încă fac sport şi încă sunt mulţumit de cum fac sport şi de condiţia mea fizică. Ce-mi puteam dori mai mult de la viaţă, nimic. Deci când am tras linia, dedesubt am scris foarte bine. Am un sac de amintiri cât toate zilele. În sacul ăsta voi reprezentaţi cea mai mare cantitate şi probabil cea mai frumoasă cantitate pentru care vă mulţumesc şi vă asigur că n-o să scăpaţi de mine cu una cu două.