Mircea Gociman: Cozea Ilarion, la aniversarea de 25 de ani ne-a adus un geamantan de
batiste în culorile roşu, galben şi albastru, culorile claselor, pe care le-am
dat la toate reuniunile. Le-am dat de pomană când a murit Nichita Stănescu. La
diverşi mari artişti şi cântăreţi care au venit pe aici ... Johny Răducanu, Ion
Caramitru etc. pentru promoţia noastră. Trebuie să-i mulţimim că atunci a avut
această inspiraţie.
Dragilor, încep cu acest cuvânt pentru
că într-adevăr fiindcă suntem dragi şi sufletul meu totdeauna când se gândeşte
la adolescenţă, la tinereţe, se gândeşte la voi. Poate sunt mai sentimental
decât alţii, însă sentimentele rămân şi sunt bune atât timp cât omul este
însoţit de ele. După o viaţă de muncă ca şi a voastră ajungi la un moment în
faţa întrebării dacă ai făcut destul sau n-ai făcut destul. Nu ca o laudă v-o
spun, dar în 21 de ani cât am fost director general am muncit, am făcut
parametrii proiectaţi cu 2 uzine, în textile. E o meserie în industria uşoară,
dar să ştiţi că este destul de complicată, inclusiv batistele dacă e să le
faci. Acum la momentul de bilanţ, că la pensie ăsta e mimentul pe care îl
trăieşte oricare dintre noi, nu prea sunt mulţumit de tot ce am făcut, puteam
să fac mulu mai mult. Nu e autocritica veche,
sunt sentimente pe care le trăieşti numai tu şi frământările tale pe care le ai
atuncea când eşti singur cu tine. Dacă de mine nu sunt chiar atât de mândru, de
voi sunt deosebit de mândru. Pentru că am o grădină şi îmi place să cultiv
flori, o viţă de vie, o ceapă ca să mă întreţin fizic ... spiritual mă întreţin
vorbind cu ele şi amintindu-mi de mulţi, de foarte mulşi dintre voi, voi începe
cu Uwe Zarges pe care vă spun cu toată sinceritatea, îl regret şi-l regret
enorm. Pentru mine mi se pare că a fost şeful promoţiei noastre, poate greşesc,
să mă ierte cei care au ajuns, cei trei oameni teribili ai noştri care sunt
academicieni, dar parcă în Uwe Zarges aveam o încredere deosebită şi o speranţă
deosebită pentru un om care putea să dea mult, mult, foarte mult. Mă bucur că
sunt alături de voi, mă bucur că încă Dumnezeu mai îmi dă puţină sănătate şi
sunt convins că dacă Dumnezeu va vrea ne vom întâlni şi peste 5 ani şi aşi dori
cât mai mulţi ani, dece să mint.