Într-adevăr este o zi foarte
importantă în viaţa tuturor colegilor absolvenţi ai Liceului Ion Luca Caragiale promoţia 1952, drept pentru care
mă simt şi eu destul de emoţionat pentru faptul că am văzut colegi, am văzut ce
înseamnă vremea, vremea că pe fiecare ne implică această vreme, aceşti ani care
au trecut. Totuşi relizările tuturor colegilor care au fost în special în
domeniul cărturiatului, ca oameni cărturari, cărturari adică ai acestei ţări şi
a fost vorba profesorului Simache: - Îmi pare bine că toţi aţi ieşit cărturari.
Asta înseamnă că suntem oameni care într-adevăr am muncit în domeniul atât al
ştiinţei, al literaturii, al ingineriei şi într-adevăr am căutat ca să aducem
acestei ţări prinosul nostru la realizări, la bineînţeles ce s-a făcut. Că la
ora actuală au fost de talia timpului respectiv, iar acum acestea totuşi au
rămas. Într-adevăr mi-aduc aminter de clipele când eram elev, eram o fire, să
zic, mai precăjită, slab şi stăteam în banca mea, cum se spune. Într-adevăr
l-am cunoscut pe Nichita Stănescu în ultima clasă mai bine ... într-adevăr eu
pierdeam mai mult timp cu desenul şi mă ruga atât doamna Huzuneanu, îi făceam
gândaci de bucătărie, planşe cu gândaci de bucătărie şi alte planşe de
naturale. Profesorul Simache cu diverse hărţi pentru judeţul Prahova, din ţară
şi aşa mai departe, a României şi Europei, iar ultima dată mi-a zis să fac o
Gazetă de Perete pentru ... satirică cum s-ar spune şi Nichita s-a gândit să-l intituleze " Unde eşti tu Ţepeş
Doamne ca punând măna pe ei să-i împarţi în două cete în nebuni şi în mişei" . Într-adevăr grafica a
fost făcută de mine, ţin minte că l-am pictat cu acuarele pe vestitul Dracula,
n-am reuşit să am nicio copie sau ... nu ştiu a fost ceva spontan, în care
mi-am dat seama că pot face ceva. Am găsit prin cărţi portretul, chipul lui, şi
am reuşit să-l prezint, bineînţeles şi cu aspecte istorice ... această gazetă
cu tragerea în ţeapă şi aşa mai departe. Iar mi-aduc aminte de fostul nostru
coleg Titi Dinescu, el avea, să zic, fel de fel de glume spontane ... ţin minte
eram într-o clasă cu faţa spre curte şi era la oră domnul Enciu şi erau câţiva
elevi, nu ştiu din ce clase, nu erau de la noi bineînţeles, care vorbeau urât
cu nişte fete. Şi domnul Enciu zice: - Vai ce urât din partea acestor elevi,
aduc injurii fetelor. Era o distanţă destul de mare ... - Donm profesor şi
chiar aţi auzit ?
O altă treabă tot cu
Titi Dinescu la ora lui Papa Körner la laborator. Titi Dinescu a trecut peste
nişte fire, făcea o demonstraţie de curent electric cu nişte fire. Bineînţeles
a stricat toată ... când după ce Papa Körner le-a pus din nou şi când era în
vervă prezentării experienţei, vine şi Dinescu pe acolo şi s-a stricat din nou.
Toţi au început să râdă şi Titi Dinescu zice: - Se întâmplă şi la case mai
mari. Şi nu i-a făcut nimic. Un alt aspect, tot cu domnul profesor Körner.
Vermond era întotdeauna catalogat ca un agitator sau ... la război. - Şi-i
zice: - Când mă uit la tine îmi dau seama de fizionomia unui aţâţător la
război, nu ştiu de ce îl considera aşa. Odată
a intrat în clasă şi noi am trântit băncile şi zice : - Nu puşcaţi,
războiul s-a terminat, era vorba de războiul din Coreea. Sunt câteva aspecte pe
care le-am ţinut minte şi tot timpul
mi-aduc aminte de această copilărie. Caut să-mi aduc aminte de lucruri destul
de plăcute. Ţin să am o recunoştiinţă deosebită pentru domnul Vijoli care
într-adevăr şi eu eram printre cei mai buni la Geografie şi căutam să fac
diverse plănşi care erau necesare pentru Geografie şi dânsul mi-a spus zice: -
Măi băiete, ai o sotuaţie materială care te dă înapoi, părerea mea este să te
duci la Facultatea de Mecanică Navală din Galaţi că acolo sigur vei avea un
rost. Şi într-adevăr dânsul a avut dreptate. Am reuşit să ies inginer la
Facultatea de Mecanică Navală, dar aceasta am profesat-o decât un an de zile şi
restul am venit în Ploieşti şi am lucrat în domeniul petrolier ca mecanic şi în
special în partea de utilaje de rafinării. Eu vă spun sincer că sunt destul de
emoţionat şi îmi pare bine că toţi suntem în viaţă şi cu puteri ca să putem să
exprimăm năzuinţele şi cauzele care ne-au determinat şi belelele ale stării de sănătate.
Totuşi mulţumirile mele se îndreaptă către cei care au organizat această, să
zic, agapă, atât pentru partea, să zic, organizatorică cât şi partea de hârtii
care sunt necesare. Vă mulţumesc ! Numai bine !