Discursul lui Ion Mîrzescu

          Îmi daţi voie să vorbesc ceva. În primul rând sunt foarte mulţumit că am făcut parte din această generaţie, al doilea este faptul că aceşti colegi care i-am avut şi-i avem în prezent, toţi au fost nişte colegi care au dat o mână de ajutor când a fost necesar. Eu vreau să le mulţumesc în primul rând doctorilor care i-am avut, lui Fredi Mertl care m-a operat şi m-a scăpat, mi-a scos un rinichi, lui Calotă Dorin care mi-a făcut o serie întreagă de consulturi, lu Găucan, Nelu Găucan, lu Lucinescu şi mulţi alţii. O altă treabă care este să ştiţi că eu m-am născut în Piaţa Sârbească foarte aproape de Nichita, la două străzi. Vreau să vă spun că părinţii mei au fost buni prieteni cu ai lui. Taică-miu a fost coafor – frizer, mama a fost croitoreasă, se cunoşteau foarte bine. Ulterior, ştii Ivanciu … mama lui Nichita: Să ştii că eu când am fost mireasă m-a coafat taică-tu. Zic: Nu ştiu, am rămas şi eu tâmpit, nu ştiu. Uite să ştii şi tu treaba asta. Acum având în vedere faptul că Nichita mi-a fost prieten, unii contestă, alţii nu,  pentru mine contează mai puţin, am vrut să fac ceva în memoria lui Nichita şi pentru literatura românească. L-am luat pe Sergiu lângă mine şi am făcut două statui în Ploieşti, nu singur, cu colaboratpri mai mulţi. Cu societăţi, cu organe locale. Cea din centru există şi acuma. Sergiu a făcut proiectul pentru lucrarea aceasta, eu am făcut rost de bani şi el la fel şi a rămas ceva. Să ştiţi că în centrul oraşului se numeşte Parcul Nichita Stănescu făcut tot de noi. Mai există un liceu Nichita Stănescu unde există o ststuie Nichita Stănescu. Să rămână ceva în Ploieştiul ăsta. Eugen ştie că a fost când am inaugurat-o, Sergiu ştie şi asa mai departe. A fost şi Ivanciu Mircea. Şi vreau să vă mai sopun că Liceul ăsta Nichita Stănescu, anul viitor va împlineşte 50 de ani de la înfiinţare. Şi am determinat-o pe directoare să facă sărbătoarea aceasta odată cu Festivalul Nichita Stănescu 30 – 31 martie. Vă invităm, vă invit să veniţi acolo la această festivitate. Va fi o festivitate mare unde vor veni afară de cei de la Festival, musafiri foarte mulţi din străinătate. Vă mai spun încă ceva, am creat cu Sergiu un trofeu internaţional Nichita Stănescu care înseamnă semnătura lui Nichita în bronz, o ststuetă de 37 de centimetri care împreună cu el am dat aceste statuete etc. trofee la foarte multe personalităţi care au făcut ceva pentru literatura română şi pentru Nichita. Şi Eugen are un exemplar, nici eu nu am ţinut cont de politică, n-am ţinut cont, i-am dat şi lui Iliescu. Eu l-am înregistrat la Oficiul de Stat  de la Bucureşti pentru ca să nu fie copiat de nimeni şi anul viitor îl voi da la Liceul Nichita Stănescu pentru cei 50 de ani. Ca să ştiţi, în afară de asta, tot împreună cu Sergiu, am pus pe toate căile unde a mers Nichita, la clasele primare, la Liceul Petru şi Pavel şi aici, câte o placă comemorativă. Şi tot în memoria lui Nichita am făcut 11 medalii comemorative Nichita, să ştiţi. Aşa deci asta ca idee generală. Şi bineînţeles ultima închidere faptul că am descoperit o statuie a unui cetăţean din Ploieşti care a construit o şcoală cu banii lui şi a donat-o primăriei cu caracter de şcoală acum 100 de ani. Se găseşte pe strada Stadionului la numărul 9, el a fost şi a văzut-o. Am găsit-o în marmură albă de Carara, făcută de Rafaello Romanelli în 1907 la Florenţa. Am găsit-o într-o pivniţă ţinută de fostul director, că altfel dispărea. Un profesor destul de bun, că nu mai discutăm, am dus-o la Muzeul de Istorie a României, la Bucureşti, am recondiţionat-o, nu singur, dar eu am fost martie din post care am umblat peste tot. L-am luat pe directorul Stere de la Cultură, l-am luat pe directorul Muzeului de Artă, mă rog, mai mulţi alţii, nu mai discut şi bineînţeles o Societate Comercială din Ploieşti şi de la Vega, Societatea Vega, mi-au dat banii şi am făcut două socluri pentru aceste statui în holul de onoare al şcolii şi-am vernisat-o pe 23 decembrie acum un an şi una în faţă, în grădiniţa din faţa ,colii cu o statuie a lui Macovei, care a donat-o el acestei şcoli. Să vedem cîţi dintre aceştzi artişti plastici aşa, fac asemenea donaşii, să văd şi eu. Bineînţeles că sunt multe lucruri, v-aşi mai spune multe, dar să vă confirm o chestie. Să ştiţi că treaba cu ... în Piaţa Sârbească, era o treabă normală, vorba lu ...Ele se făceau după Paşte. Şi să vă mai spun încă este o chestie pentru că eu am fost printre cei care au coordonat, să zic aşa, înmormântarea şi lu Tatiana şi lu Mariana şi lu Cristina, aşa. Încă o chestie să vă spun, eu cum v-am spus nu mă interesează politica şi n-am făcut, dar Iliescu a cheltuit bani şi a întreţinut-o din punct de vedere medical pe Tatiana. Şi pe Tatiana a înmormântat-o pe banii lui la Ploieşti. Şi acelaşi lucru l-a făcut Vadim Tudor pentru Mariana să ştiţi, acelaşi lucru este. Aşa că să ştiţi dumneavoastră  mai multe amănunte din astea şi să ... cei care ... lasă nu vă mai spun io ... mai sunt şi altele. În fine eu atât vă spun deocamdată, eu deţin mai multe lucruri

(este întrerupt de aplauzele celor din sală)