Discursul lui Ion Toboş

Stimate Domnule Director şi Dragi Colegi,

Cu prilejul acestui eveniment aniversar doresc să exprim şi eu un sentiment de recunoştiinţă faţă de toţi profesorii pe care i-am avut în decursul anilor când am frecventat acest liceu. Personal considert că în mod special trebuie să subliniez faptul că datorez o recunoţtiinţă deosebită domnului profesor Canciu de matematici că noi cei de la A am făcut cu dânsul în timp ce cei de la B şi C cu domnul profesor Grigore. Am avut şansa să învăţ cu acest domn profesor încă din clasa a II –a de liceu. Am fost o generaţie care am avut şansa să studiem, să învăţăm la un liceu de renume, cu o personalitate, cu faimă deosebită care avea profesori de excepţie, nu o să-i mai enumăr fiindcă îi ştiţi cu toţii. Fie ca amintirea dânşilor să rămână veşnic în inimile noastre şi nu numai ale noastre ci a generaţiilor numeroase pe care le-au călăuzit paşii în drumul ştiinţei. Fără a fi acuzat de falsă modestie ţin să subliniez faptul că la rândul nostru, şi noi ne-am situat pe undeva la nivelul ştachetei aşteptărilor profesorilor noştri. În acest sens subliniez doar pe câţiva dintre colegii noţtri fiindcă ei sunt foarte numeroşi. Aşi aminti pe cei 3 academicieni, pe Simion, pe Mircea Petrescu, profesor universitar Mili Angelescu, pe medicii de renume Fredi Mertl şi Georgescu Goe şi regretaţii Calotă şi Bebe Stănescu. Consider că în acest moment aniversar e de datoria noastră să ne amintim şi de colegii care nu mai sunt printre noi şi să-i păstrăm veşnic în inimile noastre. În ceea ce priveşte pe cei prezenţi le doresc viaţă îndelungată, prosperitate şi numai bucurii.