Discursul lui Mircea Gociman

Mă scuzaţi că citesc, dar vreau să fie mai repede, că să ştiţi suntem în criză.

Distins Auditoriu, sunt Mircea GOCIMAN,

Vă mărturisesc că sunt legat de soarta acestei promoţii, al cărui "Staroste" am fost numit într-un moment de inspiraţie de Nichita sau "Catalizator" de Profesorul Ion GRIGORE. Prin tot ce am făcut, am încercat să nu vă dezamăgesc şi dacă am reuşit câte ceva, am avut grijă să spun că a fost făcut de Promoţia 1952 – Nichita STĂNESCU. Mulţumescu lui Dumnezeu că mi-a dat puterea să mai pot visa încă, dar din păcate aceste vise sunt mai mult o privire înapoi cu nostalgie, întrucât e mai delicat de anticipat în perspectivă cu optimism.

Am trecut prin momente extrem de grele în ultimii ani, când am îngrijit şi am pierdut, soţia şi mama. Vă mărturisesc cu lacrimi de bucurie în suflet, că starea de spirit a promoţiei noastre s-a manifestat în mod evident prin gesturi de mare omenie din partea colegilor mei de promoţie, ajutându-mă să trec peste marile obstacole ale vieţii. Colegii din Ploieşti, în special medicii, au fost alături de mine permanent, mult mai mult decât le permitea timpul lor liber, din care mi-au oferit cu generozitate. Recunoştiinţa nu se prescrie, aşa că o să-i numesc pe Ştefănel, Valentin, Dorin, Dorina, Fredi, Nelu, Dan, Bobi, Fănel, Mircea. Gigel GEORGESCU, îndemnat de Dorin CALOTĂ, mi-a telefonat şi a trimis în două rânduri sume impăortante de bani, care m-au oxigenat nu numai material, dar mai ales moral. Vă rog să mă asultaţi, respectaţi-mă nu numai pe mine, pe toţi din clasa C ... totdeauna v-aţi bătut joc de ea, asta se ştie de ani de zile că vă plictisiţi. Vă rog să fiţi la fel de atenţi ca la A. 
    Marii noştri dascăli pot fi mîndri de ce au lăsat în urma lor, de atmosfera de camaraderie pe care au cultivat-o cu dragoste. Prezenţa mea în mijlocul vostru se datorează colegilor mei apropiaţi, care au făcut tot ce omeneşte era posibil, nelăsându-mă să clachez şi făcându-mă să constat permanent că nu sunt singur pe lumea asta aspră. Le mulţumesc în faţa tuturor, din toată inima, că există şi o să le fiu recunoscător toată viaţa. Ataşamentul lor plenar, în momentele dramatice pe care le-am parcurs, au făcut ca zgomotul de fond cu care s-a încercat uneori să fiu împroşcat, să devină insignifiant, ca şi cei care încercau să îl lanseze. Deoarece sunt pe cale să termin un Compact Disc cu Istoria Promoţiei, vă rog, să fiţi atenţi, să mă contactaţi pentru a introduce în catalog sau în calculator orice fotografie sau texte scrise de voi, legate de aceste lucruri. În încheiere vă mulţumesc încă odată la toţi, fiindcă aţi pus umărul la căruţa Agapei 55 a promoţiei noastre, ca totul să iasă bine, la nivelul impus chiar de noi. 

    Eu lui Eugen Simion i-am dat un DVD cu sute de poze, texte, nu ştiu ce, despre mulţi din promoţia noastră. Eu îl rog şi eu la rândul meu pe Eugen Simion să-mi dea şi el mie despre el. Poze pe la 30 de ani, cu soţia, să intre în această lucrare pe care o fac eu despre promoţia noastră. Şi vă rog pe voi, pe toţi, Bălăşoiu, ştiu eu, dă-mi telefon, trimite-mi, vă rog trimiteţi prin poştă. Nu vă imaginaţi ce frumos arată prezentarea asta a promoţiei. Eu o să le-o arăt astăzi, după ce se termină totul, lui Gigel Georgescu şi lui Mili Angelescu. Este interesant şi este o oglindă a noastră.