Discursul lui Mircea Petrescu

       Pentru că sunt apăsat foarte puternic de emoţie şi tot ceea ce îmi vine în cap în acest moment mă tulbură destul de tare, din această cauză o să caut să fiu cât mai aproape de sufletul dumneavoastră.

Dragi Colegi, Domnule Director,

    Aşa ar fi trebuit să încep şi apropo de emoţie şi de ce a spus colegul Mircea Gociman despre Centenarul Ion Grigore care se apropie, mi-amintesc de acea faimoasă fotografie de-acasă de la dumnealui în care este imortalizat momentul în care, Domnul Profesor Ion Th. Grigore primea Diploma de Profesor Emerit, cu care ocazie a avut loc un celebru dialog asupra căruia nu insist acum, pe care dânsul l-a încheiat spunând: - Nu pot tovarăşe Preşedinte pentru că sunt covârşit de emoţie. Aminteşte-ţi e o poză memorabilă care din păcate e la familie

Se adresa lui Mircea Gociman care complctează: E Gheorghiu Dej şi spune da de ce ?

Zice: Văd că aici în afară de Dumnezeu sunt toţi mai marii mei !

    Vreau să vă mulţumesc în primul rând, tuturor pentru faptul că am avut şansa de a face parte din această comunitate extraordinară, cel puţin pentru mine, dar aşa cum am înţeles pentru noi toţi, comulitate care reprezintă promoţia noastră. Este o şansă pe care am avut-o în viaţă. Poate nu e chiar o întâmplare, dar rolul întâmplării în istorie nu a fost încă descifrat, aşa că eu continui să cred că am avut un noroc extraordinar că am aparţinut promoţiei pe care dumneavoastră aţi format-o şi vă mulţumesc foarte mult pentru faptul că am fost şi eu alături de dumneavoastră. Am o mare admiraţie pentru toţi colegii mei din cele 3 clase paralele ale promoţiei noastre. Ştiu destul de bine în ce a constat viaţa fiecăruia, cam ce a făcut fiecare dintre ei. Din această cauză admiraţia mea are un fundament real, nu este o simplă stare de spirit. S-au realizat extrem de multe în profesii extrem de importante de către noi  toţi. Este adevărat, am trăit o vreme în care, viaţa aşa cum era atunci, acum 55 de ani ne-a împins pe mulţi către inginerie şi mulţi dintre noi au devenit ingineri.

Mircea Gociman : 50%

    50 % cum era şi normal şi au o operă importantă în spatele lor, tot ce s-a relizat pe aceste meleaguri, dar nu numai inginerii au fost. Medicii reprezintă un sector extrem de important al promoţiei noastre

Mircea Gociman : 22

    Vestiţi nu numai în Ploieşti, dar şi peste hotare. Precum ştim unul dintre fondatorii Medicinei Nucleare din România, care este astăzi aici, pendulează să zic aşa între Germania unde am şi eu o contribuţie prin folosul ... trebuie să recunosc şi Spania. Fireşte că avem şi în alte ţări ingineri vestiţi cum este Radu Papina. Am mai avut unul care ... probabil mai sunt şi alţii. Cineva a spus dintre noi că e bine să ne amintim de alţi colegi. L-am avut pe Izvoraş Cavadia care n-a fost cu noi în cursul superior de liceu. Izvoraş a fost cu noi în primele 4 clase,

Din sală se protestează: a fost coleg cu noi în clasele VIII şi IX

    A fost, dar a plecat repede în clasa X-a. Izvoraş a fost un om strălucit, am avut şansa să fiu cu el mai apropiat în primele 4 clase. Stătea pe strada Goleşti numărul 10, să admir laboratorul lui de ... făcut de Domnul Haralambie Cavdia. Pe această stradă mi-am rupt dinţii de sus într-un meci de fotbal, căzând acolo, Gigel îşi aminteşte probabil Izvoraş era formidabil, am avut norocul ca împreună cu Radu Papina să fim colegi de grupă la facultate. Deci îi ştiu foarte îndeaproape pe Izvoraş, este păcat că viaţa l-a dus departe din multe motive. Izvoraş a fost unul dintre factorii importanţi din punct de vedere al reprezentării realizate de noi şi de generaţia noastră. De la Centrul Cultural Pompidou, din Franţa, de la Paris, unde a răspuns de un compartiment interesant în munca Centrului Pompidou. Nu ştiu prea multe, este greu de aflat, dar eu mă ocup, Mircea, să aflăm cât mai multe despre Izvoraş. Nu numai despre el, fireşte. Asta a fost una dintre amimntirile la care m-a dus cuvântul, modul meu cam prolix deja. Vorbeam despre doctori, despre alte profesii, am avut printre noi ingineri agronomi de mare însemnătate, nu este vorba numai de Mihai Arghir care a avut un rol important în această profesie. Mai avem pe cineva care este Membru al Academiei Române, e Preşedintele Academiei Agricole şi Silvice care aparţine de fapt promoţiei noastre şi a fost coleg de bancă cu Nelu Găucan până în clasa IV-a de liceu, este vorba de Cristian Hera. Domnule Director, e Academician şi Preşedintele Academiei Agricole şi Silvice. N-a putut să vină că azi îşi face o operaţie la ochi sau ieri şi-a făcut-o. Este adevărat, trecând şi pe lângă alte sau peste alte profesii care au fost onorate de către promoţia, generaţia noastră s-a întâmplat o minune, s-a întâmplt de sus. Astea au fost profesii practice cu aplicaţii în viaţa de zi cu zi, dar doi dintre colegii noştri au ales altă cale, au ales calea asta formidabilă a spiritului, a poeziei, a scrisului.

    Nu mai insist că nu mă pricep şi nu vreau să se uite deja la mine Academicianul Eugen Simion, care este un fel de naş al meu în cele academice. L-am avut pe Nichita Stănescu despre care nu vreau să vă mai spun, ce să mai spui despre Nichita azi, care a fost candidat la Premilu Nobel pentru Poezie. Nu l-a primit din cine ştie ce motive, dar el este pentru noi ceva special. Un al doilea egal al lui Nichita Stănescu este Eugen Simion, care a fost Preşedinte şi rămâne pentru mine Preşedintele Academiei Române. Academia Română este pentru noi o mare, o mare relizare, o mare cinste să avem printre noi şi azi prezent aici, dar în calitate de fost coleg de clasă pe cineva care a ajuns Preşedintele celui mai înalt for de cultură şi de spiritualitate, de fapt din ţară. Deci iată că generaţia noastră în adevăr are nişte atuuri foarte importante. O să mă opresc aici cu această parte apoteotică. Avem şi alţi colegi remarcabili.

Mircea Gociman : Mihai Nicolae

    Păi la el mă gândeam, mă gândeam la Mihai Nicolae când am zis că mai sunt şi alţii pe lângă cei doi. Dar vreau să vă spun ceva, Mihai la un moment dat, asta Dumnezeu să-l ierte, el îl contesta pe stradă pe aici pe Nichita Stănescu. Oricine poate să fie contestat de oricine şi Eugen ne-a spus azi că Nichita este atacat şi lovit. La fel şi cu Mihai asta este viaţa. Vroiam să mă refer la, să mă refer, să vă aduc aminte de altceva, că avem printre noi şi un alt grup de colegi respectabili care şi-au găsit drum în viaţă şi au realizat până la urmă lucruri importante şi pentru ei şi pentru cei din jur. Ei nu sunt aici, e vorba de cei 6 colegi care la un moment dat în generaţia noastră au trecut printr-un moment greu, Domnule Director probabil dumneavoastră ştiţi despre ce este vorba ... şi viaţa lor a fost într-un fel întreruptă. E adevărat că viaţa lor a fost reluată mai târziu, dar asta este, asta a fost viaţa tuturor. Şi Domnului Profesor Vijoli îi aduc un omagiu şi din acest punct de vedere pentru atâtea lucruri bune pe care le-a făcut şi nu numai dumnealui. Ce să vă mai spun, câţiva dintre noi au spus nişte amintiri, amintiri am şi eu, ca fiecare dintre voi, o mie, câteva mii, dar două foarte scurte o să le evoc aici. Una care este legată de prezenţa mea în clasa II-a de liceu la Petru şi Pavel când am dat un examen de bursă. Pe vremea aceea deşi taxa era minoră la şcoală, nu era sistemul de după '48 când s-a desfiinţat orice taxă, e adevărat. Deci sistemul după '48 a avut şi d-alea şi d-alea. Deci am dat examen de bursă cu Domnul Profesor Ştefeşti care în clasa II-a nu cred că ne era profesor de matematică, îl aveam pe Domnul Canciu. Dar Domnul Ştefeşti era casierul liceului şi cu dumnealui am dat examen de bursă la biroul casierului care era în partea centrală a fostului local. Parcă-l văd pe Domnul Ştefeşti la masă ... după un an l-am avut profesor  pe Domnul Ştefeşti ... şi m-a întrebat ... eu eram mic şi fricos şi m-a întrebat: Petrescu teorema lui ... asta e pe partea dumneavoastră domnule academician, ce vă spun acum şi amintirea următoare pe partea limbii române.

    -Petrescu, teorema lui Thales subsistă şi în exteriorul triunghiului ?

    Eu am îngheţat fiindcă eu nu ştiam ce înseamnă cuvântul subsistă, dar ca orice viitor inginer am răspuns … DA. Şi profesorul Ştefeşti a zis: Foarte bine şi am luat bursa. A doua amintire la care mă voi referi este cea a Centenarului lui Caragiale când liceul nostru a luat numele de astăzi şi când cu ocazia importantelor manifestări ce s-au desfăşurat atunci a fost pusă în scenă, Domnule Director şi piesa O Noapte Furtunoasă prin meritul aproape exclusiv al Domnuli Profesor Enciu şi al Domnului Balaban, care era actor la Teatrul de Stat, el a fost un fel de regizor şi în care am avut cinstea să jopc alături de alţi doi mari reputaţă actori ai scenei, Domnul Mertl şi Domnul Utză – Băicoianu, care dânşii au interpretat roluri remarcabile. Cred că vă imaginaţă că eu am interpretat rolul lui Rică Venturiano. Vreau să închei încăodată mulţumindu-vă dumneavoastră . Cineva dintre noi a mulţumit azi, cred că niciodată nu e de prisos să mulţumim părinţilor pentru cee ce au făcut pentru noi. Să mulţumim şcolii, Domnule Director şi marei galerii de profesori extraordinari pe care i-am avut aici şi care sunt continuaţi cu foarte mare succes şi cu faimă şi astăzi. Să mulţumim că au făcut atâtea lucruri pentru noi, că noi probabil am încercat să facem câte ceva, eu cel puţin, n-am reuşitnici pe departetotul din ce mi-am propus eu fireşte, dar asta e viaţa. Vă doresc să fiţi sănătoşi, cât mai sănătoşi şi să trăiţi cât mai mult şi să ne vedem cât de curând. Vă mulţumesc !   ... Nelu Tăriceanu a zis la început de profesii modeste şi aşa mai departe, nu-i adevărat, toţi aţi fost formidabili !