Discursul lui Ovidiu Stănciulescu

            Eu am participar aproape la toate întâlnirile noastre şi din cauza asta eu consider că dumneavoastră sunteţi prima familie a mea. În al 2-lea rând faptul că am locuit aici în liceu, la internatul liceului împreună cu alţi colegi, practic aceasta a fost casa noastră şi cred că de aici am învăţat să fim ordonaţi, să fim disciplinaţi, de fapt aşa cum ne imprima domnul director Simache. Dar ce am obţinut eu de la colegul Gociman şi de la Fănel Negulescu este că aproape toate documentele şi CD-urile care s-au înregistrat, inclusiv epigramele profesorului Grigore le am şi vara când vin copii la Câmpina punem pe calculator şi vedem aproape toată promoţia noastră. Aşa că promoţia aceasta este foarte bine cunoscută de cele două fete ale mele, de ginere şi  de nepotul meu. Şi am reuşit şi prin exemplul personal care dumneavoastră l-aţi dat, prin performanţele respective, este o admiraţie din partea celor mei pentru dumneavoastră şi din cauza aceasta eu şi noi suntem aproape în mod permanent împreună cu promoţia dumneavoastră. Să dea Dumnezeu să fim sănătoşi şi să trăim ca să ne întâlnim şi cu celelalte ocazii. Aşi vrea să mai adaug un lucru, Goe Georgescu a anunţat de sportul care se făcea la clasa IV-a până în 1947. Erau două echipe, una cu tricouri galbene – albastru şi alta cu roşu – alb. Tricourile acestea le aducea Nichita Stănescu de la magazinul lui tatăl lui, iar terenul de volei era la Liceul Petru şi Pavel în spate. Acolo era un gard rupt, aduseseră zgură, doi stâlpi, o sfoară de cela mai multe ori şi se juca volei acolo. A fost iniţiativa lui Nini Stănescu. Deci am vrut să accentuez problema asta pentru că sunt nişte lucruri adevărate pe care noi le trăiam la clasa a IV-a A de la Liceul Petru şi Pavel. Vă foarte mulţumesc !