Discursul
lui Valentin Zentenai
Merit diplomele fiindcă sunt unul cu vechime la aceste reuniuni şi cu o frecvenţă foarte bună şi la cele de 5 ani, la cele jubiliare şi la cele Trimestriale. Emoţiile astea care letrăim, chiar la cele din 3 în 3 luni sunt evidente, mai ales pentru cei care ne vedem mai rar. Emoţiile de intrare în liceu sunt prezente pentru mine şi acuma pentru că cei 2 nepoţi, săptămâna viitoare, fiind elevi ai acestui liceu, susţin bacalaureatul aici. Acuma să vedem cum stăm cu strănepoţii, dacă ... unde o să meargă probabil tot aici şi sper să am emoţii şi cu ei, aşa cred. Am ascultat cu mare atenţie şi cu multă implicare tot ce a spus colegul Eugen Simion. Îl urmăresc împreună cu nevastă-mea în orice apariţie şi mă gândesc ce să spunem noi care am făcut cât am putut în viaţa noastră, faţă de ce a făcut el şi mai ales proiectele pe care vrea să le desfăşoare de acum încolo.
Gigel
Georgescu: Ai salvat vieţi de copii, măi !
Da, vreo 150.000. nu la asta a fost vorba de salvarea de vieţi, adică pacienţi. Şi acuma trec pe lângă liceu pe aicea şi văd câte o domnişoară care se uită insistent la mine şi nu ştiu până trece de mine şi zice:
Săru' mâna domn' doctor !
Râsete şi
aplauze furtunoase în sală.
şi atuncea treburile devin clare, nu pot să mai am alte bănuieli.
Mulţumirile lui
Gociman i le transmit foarte des şi nu deosebit de politicos, câteodată avem
chiar divergenţe organizatorice, dar se vede că el are totdeauna dreptate
pentru că suntem toţi aici adunaţi. Nu vreau să mai lungesc vorba, ar fi multe
de spus şi amintiri individuale cu Nichita Stănescu, multe din bănuielile pe
care le am şi eu în legătura fabulaţiile lui Nini că el a fost şi portar de
fotbal. Că dintre toate titlurile pe care şi le-a arogat cel cu geoalele să
ştiţi că e real, că se făcea în Piaţa Sârbească campionat de geoale după Paşte.
După Paşte se făceau că atunci erau miei.
Doresc să ne mai vedem sănătoşi, să
fim sănătoşi şi sănătate corespunzătoare vârstei, asta ne trebuie nouă de acum
înainte.!