Mircea Gociman: Valerică Nicolescu s-a plâns la mine că şi-a pierdut diploma de la 50 de ani şi am făcut o mare excepţie ... uite diploma!

Discursul lui Valeriu Nicolescu

            Merçi Becaud, Merçi Gociman !

            E greu să vă mai spun ceva original după ce antevorbitorii mei au arătat emoţiile lor. Constat că nota dominantă a discursurilor şi mai ales cum a început colegul Gociman ... nota dominantă este emoţia. Trebuie să recunoaştem totuşi că nu ştiu a câta aniversare este o performanţă deosebită pentru noi. Performanţă care mi  s-a părut cândva, acum 30 de ani, că eram tot aici şi cu această masă ...  era populată cu dragii noştri profesori. Vă mai amintiţi ... s-a petrecut o scenă nostimă ... fiecare îşi spunea realizările mai emaftic, mai modest, fiecare cum putea. Unul spunea că e director, altul că e inginer, fleacuri de-astea. La masă erau profesori Grigore lângă Papa Körner de chimie şi cum un vorbitor spunea că este medic, Papa Körner într-un carneţel scria cu îngrijire ... cum îl cheamă păsta, ce specialitate are, lucru care probabil l-a deranjat pe Grigore, i-a deranjat pe toţi dascălii noştri, dar Grigore a izbucnit la un moment dat şi a zis: - Băi Körnere, las-o naibii cu treaba asta, nu de doctori avem noi , de popă avem noi nevoie ... vă mai amintiţi. Deci ca şi pe ceilalţi, ca şi pe Mircea Gociman în discursul inaugural, mă cuprinde şi pa mine un sentiment de emoţie şi vă spun sincer, nici nu sunt un tip care mă emoţionez. Când ne revedem, când ne împărtăşim micile decepţii, bucurii pe care le-am avut şi constat că se înfiripă, aşa, un spirit al generaţiei noastre care e ceva cu totuldeosebit. Cunosc mulţi prieteni, poate cu situaţii deosebite care sunt străini în faţa colegilor lor. Unii, de exemplu nevasta mea, nu s-su întâlnit niciodată cu colegele de liceu şi nu reuşeşte să înţeleagă acest spirit al generaţiei noastre pe care îl doresc să fie perpetu şi să nu se şteargă niciodată nici măcar cu ultimul dintre noi. Ce să vă spun, decât că am o deosebită satisfacţie săî ne revedem, aştept cu nerăbdare să continuăm  
            Gociman. Partea II-a cum zicea domnul Grigore!