Cu vreo două luni înainte, mi-a telefonat Valentin Lipcan ("Ghiocel " , cum îi zicea domnul profesor Lipcan) şi mi-a spus că vorbeşte din Aachen, unde şi-a luat un serviciu temporar la o firmă pentru proiectarea motoarelor cu combustie internă. Cum chiar cu două zile în urmă mă vizitaseră cumnata şi cumnatul meu, Lala şi Călin Popescu, stabiliţi la Aachen, mi-a venit ideea să le fac o legătură cu Ghiocel Lipcan. Ideea s-a dovedit bună, deoarece Ghiocel şi Călin fuseseră colegi de promoţie la Liceul I.L. Caragiale din Ploieşti. Ghiocel i-a vizitat la Aachen şi ambele tabere au fost încântate.
La sfârşitul lunii iulie primesc un telefon de la Ghiocel care se afla în România, la o rudă din Bucureşti, şi-mi spune că nu vrea să plece din România fară să ne vedem. Am acceptat cu mare plăcere acest lucru, dar l-am avertizat asupra faptului că faţă de anul trecut starea mea de sănătate este precară ... că m-am procopsit cu o ciroză care îmi crează mari probleme şi probabil că nu o să putem avea o întrevedere cu durată prea mare. În final s-a stabilit ca întâlnirea să aibă loc la familia Debie, (Lili şi Andrei), deoarece se cunoşteau, iar Ghiocel îi mai vizitase cu câţiva ani în urmă. Iniţial întâlnirea de stabilise pentru săptâmâna trecută, dar din fericire s-a amânat (săptămâna trecută am avut o perioadă grea cu dureri, greţuri şi stare de leşin). Am adăugat acest amănunt pentru a sublinia că cineva de acolo de sus dorea ca să ne simţim cu toţii bine, iar întâlnirea să fie strălucită ... şi aşa a şi fost.
Cu o zi înainte, dimineaţa m-am sculat în formă bună, am ieşit la nişte cumpărături şi în sinea mea mă rugam la Dumnezeu ... Doamne, ajută-mi să mă simt bine şi mâine. Dumnezeu mi-a ascultat ruga şi noaptea am dormit bine, iar azi m-am sculat în formă bună. Sincer să fiu aveam emoţii pentru întâlnire cu Ghiocel, băiatul profesorului meu din liceu care m-a iubit cel mai mult şi de care mă leagă o amintire frumoase şi înduioşătoare din viaţa de licean. Pe la ora 9 am discutat cu Andrei Debie, m-a rugat să-i iau nişte medicamente şi am mai stabilit să ajung la el până în ora 12.
Am luat (este 4:58 şi întrerup relatarea din cauza unei "mici " ameţeli, cu convingerea că voi relua mâine dimineaţă) medicamentele şi am ajuns la familia Debie cu un Taxi pe la ora 11:45. Am discutat diverse lucruri, am schimbat adresa de E-mail a lui Andrei, după care m-am dus în sufragerie unde datorită aerului condiţionat era o atmosferă plăcută. Puţin după ora 13, Ghiocel a sunat din Autogară şi a primit indicaţii cum să ajungă cu taxiul. în acest timp eu eram cu inima cât un purice de teamă să nu cumva să mă simt prost.
A apărut Ghiocel, un tip solid, cu o mustaţă albă impunătoare şi cu un tonus incendiar-molipsitor, aşa că ghiaţa s-a spart extrem de repede şi am început să povestim despre viaţa noastră de elevi din Ploieşti, ne-am informat despre vechi cunoştiinţe. Ne-a povestit cum a fugit el din ţară, de fapt a primit cu greu aprobare să plece la înmormântarea profesorului care murise la sora lui din München şi nu s-a mai întors. Spunea, cu haz, că promisese la paşapoarte că se va întoarce în România, fără să precizeze însă când, aşa că el consideră că s-a ţinut de cuvânt. Lili Debie ne-a servit o masă reuşită, din care ne au lipsit mititeii aduşi de Ghiocel, care spunea că le duce lipsa în Germania. Andrei ne-a servit două feluri de vin alb, iar la urmă a servit vinul roşu adus de Ghiocel. Atmosfera a fost strălucită şi am plecat împreună cu Ghiocel cu un Taxi.
Pentru mine a fost un miracol cum am reuşit să stau de la ora 11:30 până după ora 17, fără să manifest vreo urmă de disconfort, mai mult, am băut, puţin e drept, dar din toate cele trei sorturi de vin. Am făcut fotografii şi când Ghiocel a spus că suntem fraţii LIPCAN, eu am zis că e mai corect fraţii LIPMAN. A fost o experienţă reuşită făcută în memoria unui om deosebit Profesorul Nicolae Lipcan., la care au contribuit din plin Lili şi Andrei Debie. M-am despărţit de Ghiocel în faţa casei mele în Taxi-ul care pe el îl ducea la Autogară şi cred că de acolo de sus domnul Lipcan a privit cu satisfacţie întâlnirea dintre noi doi.