Busturi ale profesorilor lui
Nichita
STĂNESCU la Casa Memorială
Când profesorul Nelu STAN a organizat prima
expoziţie temporară
Nichita STĂNESCU în casa Hagi PRODAN, cu gândul
ascuns de a rămâne
permanentă pe care-l cunoştea şi tovarăşa Gabriela
MARINESCU, mai marea culturii pe vremea comunistă, care se ferea
însă
de ţuţărul ei de atunci profesorul Alexandru BĂDULESCU, a
catadicsit să discute cu mine, fiind bine cunoscută prietenia şi
legăturile strânse dintre mine şi poet. Singurul lucru la
care am
ţinut şi pe care Nelu mi l-a respectat a fost ca o încăpere
să
fie destinată perioadei "Nichita
STĂNESCU elev". Am
stabilit împreună cu Nelu ca în această cameră să
realizăm
bustul lui Nichita STĂNESCU şi a câtorva profesori
reprezentativi ai
perioadei, monştri sacri ai Liceelor Sfinţii Petru şi Pavel
şi Ion Luca CARAGIALE. Ca să nu greşesc am discutat cu profesorul
Ion GRIGORE şi am stabilit quartetul monştrilor sacri din Ion GRIGORE,
Constantin RÂPEANU, George Iancu GHIDU şi
Nicolae SIMACHE ultimii
doi diriginţii lui Nichita la Liceul Ion Luca CARAGIALE. În
privinţa
autorului busturilor problema principală a fost cea materială, bat-o
vina, care a împins conducerea muzeului către sculptorul
ploieştean
profesorul Arthur HOFFMAN, acesta fiind un sufletist, om plin de
dragoste pentru
urbea găzarilor accepta onorarii la nivelul "atât avem pentru
asta",
şi în plus mai executase bustul SIMACHE pentru muzeul de
istorie care
putea fi transferat. Unul din scopurile angrenării profesorului GRIGORE
în
treaba asta a fost şi aceea că dânsul primise la o aniversare
de
promoţie un frumos bust executat tot de Arthur şi l-am făcut să
promită că după moartea dânsului pot să-l duc la muzeu, aşa
din cinci aveam deja trei. Pentru bustul lui Nichita STĂNESCU, Arthur a
făcut
o treabă cu cap şi coadă, a citit cărţi despre viaţa
lui, a citit câteva poezii la indicaţia unor profesori de
română
şi a purtat lungi discuţii cu mine despre poet. Bustul lui Nichita
este reuşit, cu singura mea observaţie că este cel al marelui
poet şi nu al elevului, aşa cum îmi imaginasem eu iniţial.
Muzeul a plătit bustul şi acesta a fost instalat în muzeu
care după
evenimentele din 1989 devenise permanent, iar fostul ţuţăr
Alexandru BĂDULESCU, devenise noul şef al culturii cu ideile vechi,
iar Mircea GOCIMAN prietenul şi colegul lui Nichita STĂNESCU, devenise
preşedintele Fundaţiei Nichita STĂNESCU. Din păcate în 1990
ca urmare a necazurilor politice primite în urma alegerilor,
lucruri pe care
le-a pus prea mult la sufletul lui mare şi curat, ne-a părăsit
profesorul Ion GRIGORE. În ultimii ani ai vieţii, de fapt din
1977, eu mă
îngrijeam de multe din problemele profesorului, iar efectiv
de toată
gospodăria, doamna Mariana DUMITRIU, o vecină de treabă, fiindcă
profesorul se ţinea la distanţă de familia lui, căreia era
totuşi hotărât să-i lase averea în conformitate cu
o tradiţie
tărănească a românilor, după cum spunea dânsul.
După
moartea profesorului am luat cheile de la Mariana şi le-am predat
nepoatei
Tiuţa VĂSII, pe care o cunoşteam bine şi care a fost de faţă
la o reuniune unde profesorul a spus că lasă cu limbă de moarte
ca bustul să meargă la muzeu. Muzeul primise deja din partea
profesorului, tot la insistenţa mea, o serie de cărţi şi
publicaţii personale care să completeze prezenţa bustului. La
parastasul de 40 de zile al profesorului am adus vorba în
faţa familiei
despre bust şi cum răspunsul a fost destul de evaziv, am profitat că
familia era în plen şi am afirmat destul de apăsat că nu plec
de
acolo fără bust ca să-l duc a doua zi la muzeu. Poziţia mea
a fost ca un duş rece, fiindcă toţi îşi aminteau de dorinţa
profesorului şi la insistenţele mele, absolut impertinente, am plecat
cu bustul acasă şi a doua zi l-am dus la muzeu. Bustul profesorului
George Iancu GHIDU l-am făcut tot prin Arthur, care a participat la
sărbătorirea
vârstei de 90 de ani a acestuia l-a fotografiat şi a executat
bustul după
fotografii. De obicei domnul Arthur mă chema să văd lucrarea
în
fazele intermediare, dar de data asta când l-am văzut am
rămas
consternat, bustul are un defect major. Bustul profesorului GHIDU
arbitrul
eleganţei din Ploieşti în tinereţea lui, a fost făcut cu
cămaşa
deschisă, fără cravată, dar nu am mai avut ce să facem.
Plata acestul bust a fost făcută de către Fundaţia Nichita
STĂNESCU, iar bustul donat muzeului. Am discutat cu fata profesorului
Mihaela MĂTASEA, care mi-a promis că o să-mi aducă nişte
cărţi ale profesorului pentru muzeu când o să treacă prin
Ploieşti. Problema bustului profesorului Constantin RÂPEANU
mi-a creat
probleme grele deoarece nu am fotografii ale dânsului.
Iniţial discutasem
cu doamna Viorica IONESCU-QUINTUS nepoata şi fina dânsului,
care spunea că
îmi va face rost de fotografii, dar m-a amânat la
nesfârşit. Telefonându-i
odată, am dat de domnul ministru soţul ei, care mai tranşant,
mi-a spus că soţia a sperat să ia aceste fotografii de la fata
domnului profesor, care în ultima vreme nu se mai
înţelege cu nimeni
şi deabia dacă schimbă câteva vorbe la telefon, aşa că
să încerc să fac eu rost de poze de la liceele unde a predat.
Mircea Gociman
Preşedintele Fundaţiei Nichita Stănescu