La începutul clasei a X-a suntem convocaţi în sala de şedinţe pentru alegerea comitetului UTC pe liceu. Deobicei, comitetul era stabilit înainte şi numele fiecăruia era scris pe un bileţel şi înmânat unor elemente de încredere care făceau propunerile, imediat aprobate într-un plictis general. Se trece la propuneri şi sunt aleşi Valeriu STOICA-secretar, Mitică OLIMID-adjunct, Gheorghe BUCURICĂ, Sergiu BĂICOIANU-organizatoric, Varujan MĂRGĂRIAN-educaţia tineretului şi alţii după care de la prezidiu se spune să se facă propunerea pentru responsabilul sportiv. Se ridică imediat Ion MITROIU, colegul meu care propune pe Mircea GOCIMAN cel mai bun sportiv al liceului, spre stupoarea prezidiului, deoarece nu era programat să fie aşa. Nu am aflat niciodată cine trebuia să ocupe acest post însă fiind fără importanţă nu s-a mai ostenit nimeni să schimbe ceva. La ovaţiile din sală, propunerea este acceptată şi eu mă văd în conducerea comunistă a liceului, dârdâind de frica ca nu cumva să se analizeze adevărata mea situaţie socială şi să dau de dracu, fiindcă tata era proprietarul hotelului GOCIMAN din Bucureşti care fusese naţionalizat şi eu nu informasem nicăieri despre asta. Mare lucru nu făceam în acest comitet fiindcă nu prea participam la şedinţe sub pretextul antrenamentelor şi meciurilor, fără să fiu sancţionat deoarece orice sancţionare a unui membru a biroului se raporta la comitetul orăşenesc, era urmat de analize, aşa că era mult mai simplu să semnez ca şi cum aş fi fost prezent şi toată lumea era mulţumită. La şedinţele de instruire cu comitetele UTC pe oraş nu puteam să lipsesc decât dacă aveam o competiţie oficială, fiindcă regulule erau stricte fiind impuse cu vreo doi ani în urmă de Valeriu RÂPEANU, membru de temut al comitetului orăşenesc UTC. Nu puteam deasemenea să lipsesc de la consiliul pedagogic al liceului la care participau, prin rotaţie, secretarul, adjunctul, organizatorul sau cel cu educaţia tineretului plus încă un membru din comitet. La şedinţele respective eram pus într-o situaţie delicată fiindcă cei patru, cu excepţia lui Mitică OLIMID, erau mai agresivi, apăsaţi poate şi de instrucţiunile speciale primite de la instructorul UTC al liceului şi criticau profesorii sau măsurile care se luau de conducerea liceului. Eu nu puteam să fac acest lucru fiindcă aveam în faţă profesori la care efectiv ţineam, fără să-mi fie teamă de ei, deoarece eram printre premianţi, dar ei reprezentau pentru mine, la fel ca şi astăzi, ceva ideatic şi nu aveam cum să spun ceva împotriva lor. Eram nefericit când picam la consiliul pedagogic pereche cu Sergiu UŢĂ-BĂICOIANU fiindcă era destul de agresiv, dar pe lângă Valeriu STOICA, Gheorghe BUCURICĂ sau Varujan MĂRGĂRIAN acesta era mieluşel. Cel mai bine mă simţeam alături de Mitică OLIMID un băiat de o rară delicateţe care chiar dacă trebuia să spună ceva o făcea de o manieră elegantă. Îmi amintesc de un conflict destul de violent dintre profesorul Ion GRIGORE şi Varujan MĂRGĂRIAN legat de o copiat, sau ceva similar când profesorii au fost extrem de indignaţi.O situaţie neplăcută am mai trăit-o la demonstraţia atleţilor sovietici de la Ploieşti, la care participau campioni mondiali celebri ca Zoia DUHOVICI, Nina DUMBADZE şi o aruncătoare de greutate, Ana ANDREEVA, care a stabilit la Ploieşti un record mondial. Eu am fost postat la poarta principală şi cu toate că intrarea era liberă, trebuia să opresc să intre elevii liceului I. L. CARAGIALE, deoarece cu câteva zile înainte fuseseră depistate slogane antisovietice scrise pe pereţii liceului. Situaţia mea era foarte grea, fiindcă nu puteam să-i las să intre pe toţi, pe unii i-am făcut scăpaţi pe alţii nu, dar ceea ce era mai important, vroiam să văd şi eu câte ceva şi mă învoiam la poliţist câteva minute spunându-i că sunt în lotul naţional de juniori la atletism şi mai trăgeam cu ochiul la ce se petrece pe stadion, iar la urmă acesta s-a îndurat de mine şi mi-a spus să plec pe stadion. Nu am putut să văd demonstraţia de atletism R.P.R.-U.R.S.S. căci liceul nostru a fost consemnat şi a trebuit să stau la poarta Stadionului, unde Stoica nu a venit să mă schimbe. Totuşi dela poartă am văzut săritura cu prăjina unde am văzut mulţi săritori, dar ale căror nume nu le reţin. Am văzut-o aruncând greutatea pe Ana Andreeva care aici la Ploieşti a bătut recordul mondial. Am mai văzut câteva sărituri la înălţime. Am văzut-o aruncând, dar numai odată pe Nina Dumbadze despre care mi‑am schimbat puţin părerea căci e cam solidă. La 100 m plat fete unde a concurat şi Mila Vasiliev am văzut-o pe Zioa Duhovicicare avea o alură şi un nerv extraordinar şi irezistibil. Înainte de plecare avea alura unui armăsar ce tremură şi mai avea un corp superb. La lungime am văzut câteva sărituri. La 100 m bărbaţi s-a scos slab, Suhariev 11 sec. La 4x400 a concurat şi Titinel Stănescu cu Constantin care au mers binişor. Moscovici mi s’a părut simpatic. Cea mai frumoasă parte însă a fost autografele. Toţi atleţii fugeau căci erau înconjuraţi de un grup imens de care cu greu scăpau. Pe lângă cele dela Nina Dumbadze şi Konachi pe care le aveam, am mai luat dela Ana Andreeva, Lia Manoliu, Edit Treibal, Nicu Gurău, Eugen Lupşa, Gh Rădulescu, Pandrea, Anelise Reimesch o figură iarăşi foarte atrăgătoare, Tocenova, Merică, Zamfir, Stoenescu, Prisăceanu, ploieşteanul Florin ILIESCU şi o femeie pe care nu am putut-o identifica. La şcoală s-a petrecut un conflict cu profesorul Constantin Râpeanu în care eu sunt absolut nevinovat. După intrarea în facultate, am fost obligaţi ca toţi cei care am activat în comitetele de UTC la liceu, să prezentăm un raport despre ce am făcut, ce funcţii am avut etc. Eu am scris adevărul, dar în încheiere am rugat organizaţia să nu-mi dea sarcini deoarece eram sportiv de performanţă la triplusalt şi volei şi acestea îmi consumau mult din timpul pentru pregătire ... şi am scăpat. Îmi era tare frică de o verificare serioasă a situaţiei sociale în cazul alegerii în vreun comitet, fiindcă eu, ca să pot intra la facultate adusesem un act de muncitor al lui tata de la Rafnăria Vega unde chiar lucra, dar în rest la peste jumătate din celelalte rubrici minţisem sfruntat.
Mircea - Aurel Gociman