La Samarkand, ghidul ne-a arătat palatul lui Bibi Hanâm. În timp ce Tamerlan era plecat într-o expediţie, ea a cerut să i se construiască un palat. Arhitectul s-a învoit cu condiţia ca la predare să o poată săruta pe obraz, însă ea, hoaţa, a pus palma pe obraz, dar sărutarea a fost atât de fierbinte încât a trecut prin palmă şi a lăsat o pată pe faţă.

Ne-a vorbit de Macedon,

Care-n loc să stea pe tron,

Cum avea el mâncărici

Pustii tot şi pe-aici.

Mai târziu fu Gengis Han,

Apoi crudul Tamerlan

Care pe toţi îi bătu,

Numai pe nevastă nu.

Nici chiar pe Bibi Hanâm

Care de-ar păţi acum

Chestia cu arhitectul

Care i-a făcut proiectul,

N-ar  mai vedea monumentul

Ci şi-ar face testamentul,

Căci i-a pus atâtea coarne

Soţului pân-să se-ntoarne.

Ea, versată, foarte calmă,

Spuse c-a pupat-o-n palmă

Şi crezu Timur cel şchiop,

Căci ca soţ era miop.

Faptul însă are-un tâlc,

Dar povestea tace mâlc:

Nu putea fi scris în carte

Ca pus palma-n ... altă parte !