La Samarkand, ghidul ne-a arătat palatul lui Bibi Hanâm. În timp ce Tamerlan era plecat într-o expediție, ea a cerut să i se construiască un palat. Arhitectul s-a învoit cu condiția ca la predare să o poată săruta pe obraz, însă ea, hoața, a pus palma pe obraz, dar sărutarea a fost atât de fierbinte încât a trecut prin palmă și a lăsat o pată pe față.

 

Ne-a vorbit de Macedon,

Care-n loc să stea pe tron,

Cum avea el mâncărici

Pustii tot și pe-aici.

 

Mai târziu fu Gengis Han,

Apoi crudul Tamerlan

Care pe toți îi bătu,

Numai pe nevastă nu.

 

Nici chiar pe Bibi Hanâm

Care de-ar păți acum

Chestia cu arhitectul

Care i-a făcut proiectul,

 

N-ar  mai vedea monumentul

Ci și-ar face testamentul,

Căci i-a pus atâtea coarne

Soțului pân-să se-ntoarne.

 

Ea, versată, foarte calmă,

Spuse c-a pupat-o-n palmă

Și crezu Timur cel șchiop,

Căci ca soț era miop.

 

Faptul însă are-un tâlc,

Dar povestea tace mâlc:

Nu putea fi scris în carte

Ca pus palma-n ... altă parte !