Notă de Mircea Gociman:
 -N-am scris în viaţa mea versuri, dar, în febra pregătirii aniversării de 70 de ani a "Profesorului", în noaptea de 8 spre 9 februarie 1978, într-un inexplicabil moment de inspiraţie, am scris următoarele versuri, citite la festivitatea de la restaurantul "Nord" din Ploieşti la 12 februarie 1978.  

105. Ion Grigore văzut de Mircea Gociman
Are ani mulţi, dar nu se vede
Că i-a pitit în paranteze.
Enigma ca s-o dezlegăm
Am început să operăm.
La început prin derivare
Rezultă "fum gros de ţigare"
Iar dacă integraţi şi voi
Găsiţi ţigări "Snagov pe doi".
Am încercat matricial
Egal, profesor glacial.
O variabil-am schimbat,
Şi e "director de-internat".
Am calculat vectorial
Răspuns "Profesor ideal".
Proba cu 9 nu o sar
Că iese un număr "primar".
Dacă extragi un radical,
Îl vezi cântând un madrigal.
Încerc şi c-un determinant
Rămâne tot bărbat galant.
Am încercat tensorial
A fost "amantul ideal".
Am încercat cu-aproximaţii,
Se plâng de el mai toţi bărbaţii.
Am încercat cu polinoame,
A pus în viaţă zeci de coarne.
Am introdus necunoscute
Dar, toate se transformă-n fuste.
De iau în calcul-antecedente
Rezultă droaie corijenţe.
Împing pe "X" la infinit

Răspuns: "Profesor Emerit"

Am încercat prin diagrame

Rezultă numai epigrame

Prin dezvoltări în serie

Ajungem drept la sursă,
E omul care luptă
Ca să ofere-o bursă.
Fiindcă nu-mi suflă nimeni
Şi nu am nici-un spor,
Eu vă promit că mâine
Merg la calculator.