Discurs funerar al lui Mircea Gociman la funeraliile Profesorului Ion Th. Grigore

Îndoliată familie, colegi şi prieteni,

             Îl conducem astăzi spre neîntoarcere pe cel care ne-a fost tuturor, dascăl şi părinte, învăţător şi îndrumător, coleg şi prieten, profesorul Ion Th. GRIGORE. În numele Fundaţia "Nichita STĂNESCU" al cărei membru de onoare este şi în numele meu, ca fiu adoptiv aşa cum îi plăcea să spună, reamintesc câteva secvenţe din fulminanta biografie a profesorului care se prezintă într-o gamă neverosimil de largă.
            În timpul liceului, la Piteşti, joacă fotbal (extremă dreapta) în echipa oraşului împotriva celebrei echipe Ripensia Timişoara marcând unicul gol al partidei cu toate că adversarul direct nu era altul decât celebrul COTORMANI.
            A absolvit două facultăţi (Matematica şi Fizica) în doi ani şi jumătate fiind şi directorul Căminului Studenţilor Dâmboviţeni.
            În primul an de profesorat la Târgovişte simultan îşi satisface stagiul militar şi se căsătoreşte.
            Cu o pregătire de câteva zile, susţine un examen de inspector financiar şi se clasează al 2-lea din peste 100 de concurenţi.
            Între 1934-1977, deci 43 de ani, îşi desfăşosră în mod strălucit activitatea de profesor de matematică în Ploieşti la liceele Comercial, Sfinţii Petru şi Pavel şi I. L. CARAGIALE, cumulând funcţii ca director de internat, consilier ministerial sau ajutor de primar, ca şeful liberalilor aripa TĂTĂRESCU din Prahova.
            Primeşte titlul de profesor emerit cu toate că fusese pe litoral (cum îi plăcea să spună "canalului") şi când este solicitat de Gheorghe GHEORGHIU-DEJ să spună ceva, lansează o glumă aşa cum a făcut toată viaţa:
- Sunt cam emoţionat fiindcă văd aici pe toţi mai marii mei, cu excepţia lui Dumnezeu.
            Are puterea să întemeieze trei căsnicii, dar mai ales are puterea să le desfacă, dar despre cele trei soţii are totdeauna de spus numai cuvinte bune.
            A fost şansa a mii de elevi cărora le-a insuflat gândirea matematică, pedagogia, cinstea şi nu în ultimul rând bunul simţ iar pe lângă faptul că pe lângă severitate a arătat şi multă înţelegere a făcut să fie îndrăgit nu numai de cei cu note mari.
            Paradoxal, cu toate reuşitele cercurilor de matematică şi a celor peste 100 de laureaţi ai olimpiadelor de matematică naţionale şi internaţionale, elevul "NUMBER ONE" a fost Nichita STĂNESCU cu care a legat o trainică prietenie, o legătură bidirecţională de mare profunzime şi gingăşie.
            După pensionare, inteligenţa nativă şi umorul care l-au însoşit întreaga viaţă l-au condus, firesc spre o carieră strălucită în lumea epigramei.
            Elevii l-au iubit până la adoraţie şi trebuie să fim mândri că în timpul vieţii profesorul GRIGORE a fost cinstit cum se cuvine prin sărbătoririle omagiale la 70 şi 80 de ani făcută de elevi a peste 40 de generaţii. Este un fapt unic în România şi dânsul era foarte mândru de elevii săi, cu toate că uneori din modestie şi în glumă mă întreba dacă le merită, mai ales că alţi profesori de mare valoare nu au avut harul şi şansa de a polariza în aşa manieră pe foştii elevi.
            Ca cel mai apropiat de dânsul, sunt obligat să vă mulţumesc tuturor, de faţă sau nu, care prin poziţia socială, prin calea urmată în viaţă, aţi contribuit la îndulcirea bătrâneţii iubitului nostru dascăl şi părinte spiritual care se mândrea cu noi şi vibra la numirea unui ministru de-al nostru, cum îmi spunea, sau îmi arăta cu mândrie o carte ori o vedere primită din cine ştie ce colţ al lumii.
            Doresc să mulţumesc în mod cu totul special celor care fiindu-i apropiaţi sufleteşte i-au înseninat ultima perioadă a vieţii înlăturând o parte din singurătatea şi chiar grija zilei de mâine cu care a fost confruntat din plin: Familiilor DUMITRIU, FEZI, SOLOMON, CRISTEA, SIMION, ROMAN, DUMITRACHE, Gheorghe ANASTASIADE, Cezar APOSTOLESCU, Doru ANDRONESCU, Petre CRICOVEANU, Tudor R STOICA cu o subliniere specială, Valeriu PÂRVAN, Bebe STĂNESCU, Basarab NICULESCU, Dorin CALOTĂ, Dan NICOLESCU, Eugen STĂNESCU-CLOŞCA, Viorel NICOLAE. Şi îndeosebi unui om minunat care nu i-a fost elev, doctorul Ion DINCĂ de la Spitalul CFR Ploieşti care a cumulat rolurile de prieten, medic, asistentă medicală, femeie de serviciu şi care dacă nu ar fi fost în concediu poate că nu am fi avut trista ocazie să ne întâlnim astăzi aici. În numele tuturor permiteţi-mi să-i mulţumesc şi să-i dorim o carieră strălucită, o viaţă liniştită pe măsura sufletului său.
            Cum ne vom reaminti de profesorul Ion Th. GRIGORE ?
            O vitalitate imensă respira din trupul său, din ochii săi strălucitori şi inteligenţi iar vocea sa tonifiantă, inimitabilă, impreună cu o memorie prodigioasă complecta în mod strălucit imaginea marelui dascăl, a profesorului ale cărui lecţii de matematică infirmau teoria despre răceala matematicii ; cei care au emis astfel de păreri nu l-au avut profesor pe Ion Th. GRIGORE.
            Este drept că în viitor dacă o să-l vizităm pe domnul profesor, dânsul nu o să ne mai poată răspunde la nici o întrebare, dar eu consider că nu mai este nevoie, deoarece în 83 de ani a răspuns la toate întrebările şi este suficient să facem un efort de memorie şi vom avea răspuns la toate întrebările noastre. Mai greu o să fie la întâlnirile de aniversare de la termianrea liceului care trebuie să recunosc că vor fi mai triste, lipsite de veselia pe care o insufla în mod unic domnul profesor Ion Th. GRIGORE.
Cu toate că sunt copleşit de emoţie, este datoria mea sfântă să vă prezint ceeace ne-a rămas de făcut pentru a complecta opera acestui mare om făţă de care niciodată nu am putut să facem atât cât a meritat:
La LILC, incinta altarului de cultură unde profesorul cu migala şlefuitaorului de briliante a plămădit atâtea serii de elevi, două clase să poarte numele Ion Th. GRIGORE respectiv Nichita STĂNESCU
            Să complectăm la CEC fondul premiului Ion Th. GRIGORE la un nivel care să ne permită acordarea de premii din dobândă, iar la festivitatea care are loc la începutul anului şcolar vă rog să participaţi în număr cât mai mare, dumneavoastră foşti elevi, care cu ponderea personalităţii dumneavoastră să acordaţi girul acestui eveniment.
            Fundaţia "Nichita STĂNESCU" să editeze "Amintirile" şi "Epigramele" ale căror drepturi de autor să fie transferate în fondul premiului Ion Th. GRIGORE.
            Fundaţia "Nichita STĂNESCU" să organizeze o încăpere Nichita STĂNESCU elev, în care cele trei personalităţi să fie Nichita STĂNESCU, Ion Th. GRIGORE, Nicolae SIMACHE (Notă: ulterior a fost adăugat George Iancu GHIDU şi toţi patru au busturi executate de Arthur HOFFMAN)
            În privinţa evenimentelor "la zi" care de fapt au contribuit din plin la întâlnirea noastră de astăzi, îmi permit să vă prezint o lozincă a mea, dar numai pentru faptul că a fost primită cu un deosebit entuziasm de domnul profesor "La servici muncim, acasă gândim".
            Profesorul Ion Th. GRIGORE nu a plecat dintre noi, aşa ceva nu se poate concepe, el este şi va fi o prezenţă vie în viaţa noastră, în tot ce întreprindem. Să ne gândim că de undeva ne priveşte bucurându-se de succesele noastre, întristându-se de nerealizările noastre, dar mai ales de unele neînţelegeri care ar putea să apară în "mulţimea elevilor mei" cum îi plăcea să ne numească ; de dragul lui să ne unim, să ne iubim mai mult, căci era cea mai mare bucurie a dânsului.
            În încheiere, deoarece domnul profesor nu a cunoscut niciodată senzaţia de foame, vă rog să daţi din când în când în memoria inegalabilului nostru dascăl, să daţi de pomană câte un pachet de ţigări.
            Domnule profesor îngăduiţi-mi ca în faţa tuturor să-mi cer iertare pentru toate lucrurile cu care v-am necăjit şi mai ales pentru faptul că nu am putut să fac mai mult pentru dumneavoastră, nu am putut să fac nici o infimă parte din ceeace eram dator să fac.
            Vă iubim Domnule Profesor, o să ne lipsiţi mult, iar pe bunul Dumnezeu îl rugăm să vă ierte !
            Vă sărut amândouă mâinile !
                                                                                           Preşedintele Fundaţia "Nichita STĂNESCU"
Ploieşti, 29 august 1990                                                                  Mircea GOCIMAN