Marele Interviu Mircea Gociman - Ion Grigore - 1978 (VII) 

Tot în 1963 după examenul ăsta, directoarea adjunctă mi-a aranjat ca să mă înscriu şi eu într-o excursie în U.R.S.S. şi mai ales excursia mă atrăgea prin vizita nu atât la Taşkent cât la Samarkand şi la Alma Ata, la poalele Himalaiei. Ei bine, aici o să dăm un episod în legătură cu Samarkand. După cum se ştie, Samarkand este un oraş străvechi, nu se ştie de fapt originea, acolo este mormântul lui Tamerlan, Timurlenk şi în altă parte a oraşului, că acolo la musulmani, aşa este, cimitirele sunt separate, palatul mausoleu, o frumuseţe de palat, al celei mai frumoase, celei mai tinere şi mai inteligente dintre soţiile  lui, Bibi Hanâm. O femeie inteligentă care a făcut din acest sălbatic, acest barbar, un mare conducător de popoare. Era, cum s-ar spune pentru literatura de acolo din Uzbekistan, ar fi echivalentă cu Aspasia lui Pericle. Şi cum spun, acolo la Samarkand, întâmplarea face să fi fost pe acolo şi Alexandru Machedon şi Gengis Han şi Tamerlan, adică 3 din cei 5 mari cuceritori, la care mai adăugăm şi pe Hanibal şi pe Napoleon. Să revin la regina Bibi Hanâm cea mai frumoasă şi cea mai tânără dintre soţiile lui. Când ne-a arătat palatul mausoleu al ei ghidul ne-a spus această poveste:

Se zice că atunci când Tamerlan a plecat în ultima lui expediţie, expediţie care a durat ani de zile, ea a cerut arhitectului şef să-i facă un palat mai frumos decât palatele celorlalte regine ca să-l atragă mai mult pe cuceritor. Drept care arhitectul s-a ocupat şi a început să construiască palatul. Şi când a primit ea ştafeta că se va înapoia Tamerlan peste o jumătate de an, să zicem, ea s-a adresat arhitectului rugându-l să accelereze lucrarea, să fie gata când vine stăpânul. Arhitectul şef se zice că fiind frumoasă ea şi el tânăr, s-a îndrăgostit de ea şi i-a cerut o favoare să termine lucrarea mai repede, să-i dea voie ca atunci când e gata lucrarea, să-i dea voie să o sărute pe obraz. Ea a acceptat, n-avea încotro şi când a venit ziua scadenţei, el a vrut să o sărute, ea însă a fost şireată, când a fost să o sărute a pus palma pe obraz. Dar se zice că sărutarea ăstuia a fost aşa de fierbinte că a pătruns prin palmă şi i-a rămas o arsură pe obraz. Ei, se întoarce Tamerlan, însfârţit îşi sărută nevasta, vede arsura pe obraz, în sfârşit, află care e cauza, nu ştiu ce, l-a găsit vinovat nu pe nevastă ci pe arhitect. N-are importanţă povestea asta ce s-a întâmplat cu arhitectul, faptul este că povestea asta mi s-a părut cam bizară, nu, şi-atuncea am spus despre ce ne-a spus ghidul:

Ne-a vorbit de Macedon,

Care-n loc să stea pe tron,

Cum avea el mâncărici

Pustii tot şi pe-aici.

Mai târziu fu Gengis Han,

Apoi crudul Tamerlan

Care pe toţi îi bătu,

Numai pe nevastă nu.

Nici chiar pe Bibi Hanâm

Care de-ar păţi acum

Chestia cu arhitectul

Care i-a făcut proiectul,

N-ar  mai vedea monumentul

Ci şi-ar face testamentul,

Căci i-a pus atâtea coarne

Soţului pân-să se-ntoarne.

Ea, versată, foarte calmă,

Spuse c-a pupat-o-n palmă

Şi crezu Timur cel şchiop,

Căci ca soţ era miop.

Faptul însă are-un tâlc,

Dar povestea tace mâlc:

Nu putea fi scris în carte

Ca pus palma-n ... altă parte !

                Tot pe linia umorului ăsta ocazional, în anul următor în 1964, un examen de maturitate de la Liceul 6. La întrebarea profesoarei de istorie, Tudoraşcu, care a fost prima capitală a Ţării Româneşti, candidata Aldea Elena răspunde Sarmisegetuza. Nu spune stăpânită profesoara, prima capitală a fost Curtea de Argeş. Da, repară Aldea şi pe urmă a fost Sarmisegetuza. Şi acuma eu am făcut, cum am văzut la unii autori, cu tunelul timpului … ne imaginăm o scenă pe la 1350.

La Sarmisegetuza stă mândru Decebal

Ce-a frânt popoare multe, de jos şi de pe cal.

                        Dimitrie Bolintineanu

El nu mai este tânăr, un lucru este cert

Că peste el trecut-a un mileniu şi un sfert

De când povestea spune că de Traian învins

În marea lui durere, el s-ar fi sinucis

Acuma stă cu el nepotul Negru Vodă

Cinstesc un Otonel, desigur fără sodă

Aşi vrea nepoate dragă, deşi mă crezi o rablă

În timp ce-ţi povestesc, să mi te fac o tablă

Să fii atent la mine, că vreau să-ţi dovedesc

Că jocu ăsta-e dac, nu e turcesc

Şi-acuma cât ai dat gela, să fii niţel atent

Că fac puţin istorie, vorbind despre prezent

Ales-am capitala, că doar am fost ateg

În locu-acesta tainic, aproape de Haţeg

Aici fă-ţi capitala, deşi cu-ai voştri fraţi

Departe închegară-ţi un stat peste Carpaţi

Aicea nu-i pericol, natura ne păzeşte

Pe când acolo-n Argeş, primejdia-vă pândeşte

Mi se arată-n vise, când iau un Glutacid

Că va veni pe-acolo faimosul Baiazid

Cu turcii nu-i de glumă, nu poţi lupta-n opinci

Plus că mai au năravuri … poftim, ai dat cinci , cinci

Îţi spun cu turcii ăştia n-ai vrea să ai răzbel

Stăpâne, dădui ghelă, mai pune-un Otonel

Nu-I bine ca la Argeş să-ţi faci o capitală

Că dacă stai acolo, te prinde ca din oală.

Şi nu sunt numai turcii de care eu mă tem

De-aceea peste veacuri, aici pe toţi îi chem

Chiar dacă-n focul luptei în Câmpu Lung vor sta

Şi dacă-n târgul vestic Chindia-or ridica

Şi fiindcă vreau acuma să-ţi spun de viitor

Eu până intru-n casă mai toarnă-un vinişor

Vor trece secoli, secoli, veţi supravieţui

Şi veţi ajunge-aproape de anul 2000

Atuncea neamul nostru va fi la greu impas

Dar până te fac marţ, să ştii că nu mă las

Precum îţi spun nepoate, în veacul 20

Veni-va ceva groaznic se-arată-n zodieci

Cum n-a mai fost pe lume va fi calamitatea

Mi-a spus-o Deceneu, va fi maturitatea

Aici în codrii noştri veţi fii la adăpost

Nu veţi fii în pericol de ăi deştepţi sau proşti

Pe când în largul ţării, că-ncearcă să gândeşti

Ce drame pot să fie, de pildă la Ploieşti

Văd în tunelul vremii, sunt mândru ca războinic

Că strănepoata Aldea se va lupta eroic

            Şi acum descrierea luptei

Duşmanii au în frunte nepoata lui Traian

N-a fost pe lume femeie căpitan ( preşedinta comisiei )

Au încolţit-o bine, o iau pe rând la toate

N-o lasă să răsufle şi-i trag pe săturate

Un pumn îi dă cu sete când comandă Lenuţa

Una mai bătăioasă, ce o numeam Licuţa. (Licuţa Paulescu)

Sărmana strănepoată, când lupta era-n toi

Îi arde-o lovitură cel ce-l numeau Biloi (Titi Nicolescu de fizică)

Mai vine una blondă, cu păr făcut la raze

Şi-o târnosi nepoate, la obiectul baze

Aveau încă una, că zic erau destule

Şi mi –ţi-o bombardează cu nişte molecule (Molecula-Olga Petrescu)

Urmează-apoi Grigore, o-ntreagă tragedie

Cu armele cumplite, algebră-geometrie

Tot nu lăsară fata, ea luptă cu stoicism

O ia de-odihnită, acum la socialism

Şi ultimul duşman, vru s-o lovească-n soartă

Crezând c-o să rămână viţel la noua poatră

Şi-i pune o-ntrebare, din ce subiect-gândeşti ?

Să-mi spui o capitală a Ţării Româneşti

Fu demnă nepoata, n-o sperie ursuza

Şi-i spuse cu-ndrăzneală, e Sarmisegetuza

A vrut s-o contrazică, n-a fost cumva la Argeş ?

Cum mint unela cronici, o-ntreabă-aceea galeş

Nu se lăsă bătută, pe Dumnezeul meu

De m-aşi lăsa şi moartă, rămân la crezul meu

Turbară de mânie că nu se lasă-nvinsă

Şi-o pedepsiră groaznic spunându-i că-i respinsă.

Am mai reţinut din anii ce-au urmat o poveste nostimă petrecută la Moreni, când examinam vreo 50 – 60 de surori şi moaşe, care erau obligate să dea clasele 5 – 7 integral alături de ceilalţi candidaţi la fără frecvenţă. Acestor femei le era teamă de reputaţia mea, dar eu în gândul meu am zis că dacă şi cu ele iau acest examen în serios, nu sunt serios. Cu acest gând examinez foarte repede dându-le nota de admitere, dar am avut satisfacţia unui incident de necrezut. Întreb pe o moasă vioaie:

-Cum se află suprafaţa rombului ? Răspuns :

-Înmulţind diagonala mare.

-Eu: bine, mai departe.

-Ea: Formula pentru a afla aria rombului, înmulţim diagonala mare.

-Eu: bine, mai departe, de ce te-ai oprit ?

-Ea: Noi am învăţat că, pentru a afla aria rombului, înmulţim diagonala mare.

-Eu: Ai învăţat prost la matematică, dar în meseria dumitale de moaşă n-ai învăţat că nu te poţi înmulţi singură ? Înmulţim diagonala mare cu cea mică şi împărţim la doi.

-Ea: Da, asta vream să spun şi eu.

-Eu: Dar altfel se mai poate ? (rombul fiind paralelogram, putem înmulţi baza cu înalţimea).

-Ea, ruşinată, cu ochii în jos: altfel nu se poate.

-Eu: Ba da se poate, nu te gândi la chestia aia.

(Notă: Sperând să profite de nivelul scăzut al candidaţilor, la Moreni, s-a înscris unul dintre secretarii comitetului judeţean de partid comunist, care dorea să-şi complecteze studiile pe care nu le făcuse la timpul respectiv. Spre stupoarea întregii comisii, Profesorul Ion Th. Grigore l-a trântit pe celebrul tovarăş, care a trebuit să-şi rezolve problemele studiilor în anii următori cu profesori mai docili. Este drept că Profesorul Ion Th. Grigore nu a mai primit repartiţie la examene particulare sau bacalaureat mulţi ani de atunci şi aceste examene erau plătite consistent. O figură asemănătoare a păţit Profesorul de Matematică, Guid Brozici, tatăl lui Florin Brozici din Promoţie 1952. După o anchetă asupra unui mandatar al Restaurantului Bulevard, celebrul pe atunci, Michel, profesorul a fost chemat de organele de anchetă pentru a da socoteală cum l-a promovat pe Michel, care se ştia că era un elev slab la seral. Profesorul a spus că nu îşi aminteşte, dar dacă aduce de acasă carnetul de însemnări poate oferi toate detaliile. După ce a studiat carnetul, a declarat că, la vremea respectivă, a fost chemat de o personalitate importantă de la judeţeana de partid, de la care a primit sarcina să-l treacă pe unul din activiştii importanţi ai vremii. Profesorul a acceptat, cu o condiţie, să-i declare promovaţi şi pe toţi cu medie mai mare decât ştabul, cel care l-a convocat a acceptat, iar Michel era cu câteva locuri deasupra acestuia. Imediat ancheta asupra lui Michel a încetat.)

În 1964 în Gazeta Matematică B apare problema 6147, în care se întreba câte oi şi câţi berbeci se află la o stână, după anumite date. Rezultatul era 180 de oi şi 4 berbeci. Eu, nepriceput, m-am speriat de această suprasolicitare a berbecilor şi am trimis Societăţii de Matematică şi autorului problemei, regretatul Cornel Georgescu din Craiova următoarea relatare:

   Din CAP se consemnează

            Prin gazetarii delegaţi

            Că-ntr-o şedinţă protestează

              Berbecii supraîncărcaţi.

              Berbecul X autocritic,

            Citind discursul pe o foaie

            -Tovarăşi, vreau să exemplific

            De câtva timp o fac de oaie.

            Ne-nvaţă-aşa zootehnia:

              Berbecului de-i scade zelul,

            Lăsând deoparte fudulia,

            Se duce dracului şeptelul

            Vreau forţe noi pentru mioare

            Căci eu mă simt neputincios

            Şi toate oile-n picioare

              Aplaudară furtunos.

Autorul mi-a scris imediat, că datele erau reale la Rânca Gorj, dar probabil că berbecii erau fruntaşi în muncă, după cum spunea el.