Marele Interviu Mircea Gociman - Ion Grigore - 1978 (VIII)
Acuma mai departe, tot aşa, cu paşii pe drumul
epigramei. Martie 1974, îi sugerez amicului Lewenson de la Flamura Prahovei câteva
epigrame şi apre surpriza plăcută, nu numai a mea, dar şi
a orăşenilor, le văd publicate îmediat şi anume pe data
de 23 martie 1974.
Berea
Toată iarna băui
bere şi la prânz şi mai pe seară
Şi putui găsind-oriunde
să scot paguba din vară
Iată că de la o
vreme-i tot mai rară-n magazine
Ce-mi mai trebuie Meteo ?
Este cert că vara vine.
Caricaturistului – epigramist Alexandru Clenciu
care a aruncat mănuşa celorlalţi epigramişti în diverse
ocazii şi în special în volumul Eu şi restul lumii.
Se crede omul imbatabil
Având atu caricatura
Ar fi, mă rog, puţin probabil
Să-i facă altul lui figura.
Celor doi fraţi epigramişti Mircea şi
Nelu Ionescu – Quintus
Vă mai rog, cum v-am rugat,
Să semnaţi numerotat
Ca să ştim care-i din voi
Quintus unu, Quintus doi !
Răspunsul
fraţilor Quintus a fost publicat imediat, adică la 6 aprilie 1974,
fiecare câte o epigramă.
După
tată de ne iei
Zi-ne Quintus doi şi trei
De socoţi poanta şi rima
Apoi suntem Quintuşi prima Asta era a lui Mircea Ionescu – Quintus
Moştenim pe tatăl bunu
Deopotrivă amândoi
Nu suntem unu şi doi
Când ne ştim unu şi unu Asta a a lui Nelu Quintus
... Foarte bune amândouă
Contrareplica mea, iarăşi la 2 săptămâni,
în 20 aprilie
Aţi dat o dezminţire
zdrobitoare
Acelora ce-au îndrăznit
Să poarte şoapte
binevoitoare
Că tata v-a dezmoştenit.
Că sunteţi
"prima", "unu şi-unu" ?
De-acord, de este şi bătrânu',
Însă şi eu avui
noroc
Să-mpuşc doi
Quintuşi dintr-un foc !
Şi calculându-mi
lovitura
Îeşi-n câştig
literatura.
Acest duel, duel în
ghilimele a avut mult … fraţii Quintus care erau de mult membrii în
Clubul Epigramiştilor Cincinat Pavelescu din Bucureşti, au fost încântaţi
să-mi spună că acest schimb de săgeţi a fost făcut
cunoscut în şedinţa clubului. Numele meu intra în Clubul Epigramiştilor
pe uşa din dos, primejdia ca după această perioadă de
tranziţie să intru pe uşa din faţă era destul de gravă.
Din cele ce am spus până acum, eu aşa, că aşi fi vrut să
se înţeleagă că manifestările exterioare ale umorului
meu, versificări hazlii, inclusiv epigrame, anecdotele în care apar ca
actor sau ca spectator, aproape toate cele prezentate anterior sunt extrase
din însăşi viaţa mea directă, din inima mea, din relaţiile
mele directe cu oamenii şi cu faptele. Şi mai precis, nu au fost
inventate sau create de mine, decât cel mult în aranjarea în ritm şi
în rimă, dificultate peste care am trecut fără dificultate. Nu
trecusem pragul peste creaţia adevărată, fruct al imaginaţiei,
dar se vede aici dialectica umorului. Descriind în sute şi sute de
ocazii cu ochi de umorist, chiar în versuri, unele fapte s-au strâns, s-au
acumulat o sumă de atribute esenţiale umorului creator, s-a ajuns la
schimbarea cantităţii în calitate. La sfârşitul lui ’79, fără
nicio intenţie de adeziune de solicitare, am trimis lui Mircea Trifu preşedintele
Clubul Epigramiştilor Cincinat Pavelescu din Bucureşti, de fapt din
România, câteva epigrame provocate de culegerea de epigrame a acestui club.
Vă citesc două din ele.
La epigrama lui
Mircea Trifu … Triunghiul Conjugal … care sună aşa:
Când simţi că o
amuză
Starea de ipotenuză
Doamna Y şi-a cuplat
O catetă la bprbat.
Eu am răspuns:
Rolul ce-o amuză e
predestinat
N-admite replică-doar
pentr-un bărbat
Pentru a face faţă
Pitagora ne spune
Că două catete
abia dacă-s bune.
La o epigramă a
lui Giuseppe Navarra făcută-n jargon ţigănesc care se încheia
cu:
Să moară ăla
care minte
Am zis:
Mâncaţi-aş pana
Giuseppe
Toată şatra te
pricepe
Parcă scri-n maternă
de
Ăl mai prima aorde.
Repet, nu era nicio
solicitare, era … în sfârşit, era un fenomen obişnuit. Mulţi
umorişti dacă sunt interesaţi de ceva, fac corespondenţă
cu cei care sunt nucleele acestor activităţi, în sfârşit. Dar
eu m-am pomenit în februarie 1975 cu o hârtie oficială din partea lui
Mircea Trifu prin care mă anunţa că în şedinţa
festivă din 4 februarie 1975 am fost ales membru al Clubul Epigramiştilor
Cincinat Pavelescu din Bucureşti. În sfârşit, îmi transmitea
felecitările Academicianului Cioculescu care este Preşedintele de
Onoare al întregului club. A avut grije, în adresa oficială, să îmi
spună că dacă pentru motive personale pe care ei spun explicit,
nu sunt dispuşi să le discute, să le conteste, deci pentru
motive personale refuz să fac parte din club, n-am decât s-o fac şi
să mă comport faţă de ei cum voi crede de cuvinţă.
Şi aici am chibzuit puţin şi până la urmă mi-am dat
consimţământul şi din martie 1975 sunt prezent la toate şedinţele
lunare şi mai ales la concursurile de epigrame cu temă, propuse
lunar. Am fost bine inspirat, căci asta a însemnat o preocupare în plus
pentru mine, stimulată de oameni majoritatea inteligenţi, umorişti.
M-am încadrat între ucenicii zeloşi şi am avut suficientă
satisfacţie participând la concursul de epigrame cu teme. Deseori teme
ingrate, uneori perimate sau arhitratate. Am făcut 2-300 de epigrame din
care au fost găsite buen peste 80, ceea ce este foarte mult. Recitesc
zilele astea, am umblat printre hârtiile de aicea şi am găsit
scrisoarea lui Trifu, scrisoare anexă, particulară, cealaltă
era oficială, scrisă de mâna lui, anexată la cea oficială.
Pentru ca să devin epigramist în adevăratul sens al cuvântului ar
fi bine să ne frecventaţi pe noi şi să vă lăsaţi
contaminat de acest necruţător microb al epigramei. Şi pentru a
nu face asta în mod clandestin, în ghilimele …, iată că aţi
devenit membru al Clubul Epigramiştilor Cincinat Pavelescu din Bucureşti.
Sper că o să ne prezentaţi
ceva din ele şi dacă doriţi să ne spuneţi cam în ce
ordine o să ni le prezentaţi.
Sunt încântat să
prezint unele din ele, desigur că aşi fi vrut să fie cele mai
bune, cele mai demne să rămână. Bineînţeles, în linii
mari voi păstra ordinea participării, ordinea istorică a
participării mele la concursuri, începând chiar din 1975.
Superficialitatea
Rău
de el nu pot să spun
Doar
ne-a arătat că-n viaţă
Tot
ce are el mai bun
E
arama de pe faţă.
Arogantul
Are
un efect ciudat
Felu-n
care se exprimă
El
" mă ţine la respect "
Însă
nu-mi inspiră stimă.
Tot arogantul
Se socoate leu, vezi bine
E împărat
Dar de-l scuturi nu mai
ţine
E împăiat
Obscurantiştii
(publicată în Urzica în 1975)
Ca
să explici misterul
Ce
simplu o poţi spune:
Se
luminează cerul
Când
steaua lor apune.
Una care nu e făcută
acolo, dar e în legătură chiar cu reuniunea voastră,
dar se leagă de tema misticism, întâlnirea voastră de 25 de ani
(din 1977) pentru Inginerul Andronache de la CFR.
Mersul
(probabil) al trenurilor sau Minunea de la CFR
O
minune mare a fost săvârşită,
Pe
peroane lumea e înmărmurită
Căci
în gară trenul azi la fix soseşte
Mersul
din "Scriptură" se adevereşte.
Într-o
comisie de invenţii
"Nu
ne sunt de trebuinţă
Chestii
de-astea prea savante"
Protestează
în şedinţă
Ferm,
tovarăşul Pazvante.
Beţia
şi inerţia
Zi
şi noapte mort de beat,
Dar
nu ştiu ce s-a-ntâmplat
(Un
complex de inerţii ?)
Se
trezii mort într-o zi.
La
nunta de argint
În
riduri care ţi s-au scris pe faţă
Citesc
duios întreaga noastră viaţă.
Şi
le privesc cu-acelaşi sfânt extaz
Căci
... n-au ascuns gropiţa din obraz.
Dialog
-De
schimbare-i drept, sunt dornic,
Dar
- cu toată exigenţa -
N-am şi eu ceva statornic ?
-Cum
să nu ? Inconsecvenţa.
Iarna
vieţii.
Când
eşti în pragul bătrâneţii
Gândeşti
din zori şi până-n seară:
-Ce
trist că după iarna vieţii
Nu
mai urmeaz-o primăvară.
La această epigramă
a mea, care a apărut de fapt şi în culegere împreună cu
altele, Doamna epigramistă Viorica Cristodulo mi-a dat o replică ce
şi ea a fost publicată în culegere şi după cîte ştiu
apare şi în culegerea ei proprie.
Să nu regreţi că
iarna vieţii
Argint în tâmple îţi
presară
Când ai în suflet ca poeţii
Atât de multă primăvară
Tema "Avutul obştesc":
Anchetarea portarului
Nu l-ai văzut cu sacul
încărcat ?
Păi îl văzui,
dar dacă mi-e cumnat.
Tema
"Şovăiala": Unui
arbitru
-Eu
întotdeauna ca să arbitrez
Fără
îndoială, mă conduc de-un crez:
Glasul
conştiinţei stau şi mi-l ascult
Şi
ea îmi şopteşte: "Cine dă mai mult".
Glas
dulceag parcă te-mbie
Dar
îl simt că nu-i curat
Are-un
iz fir-ar să fie !
(Parcă-i
vinul de la MAT).
Tema
"Lauda de sine": Marfa
şi reclama.
E
drept, meteahna-i o năpastă
Dar
înţeleg şi a lui dramă,
Cum
să desfaci o marfă proastă,
De
nu îi faci ceva reclamă ?
Tema despre "Chiul":
Chiulul
De greutăţi nu s-a ferit
Luând pieptiş urcuşul vieţii
Şi uite-aşa s-a oţelit
Să tragă chiulul ... bătrâneţii.
Tema "Trafic de influenţă": Gestionarul "norocos"
(De, mai sunt şi ghinioane)
Gata, m-a salvat nevasta
Fără şperţ, fără plocoane ...
Unuia
cu pile
Ca expert intrat în schemă
Ignora orice problemă;
Cel ce l-a împins, e cert,
Ăla da, a fost "expert".
Un
învârtit în iad
Şade în hamacul lui,
N-arde-n smoalele fierbinţi
Cât e el de-al dracului
A găsit şi în iad "sfinţi".
Tema: "Geneza şi omul":
Creat-a Domnul cadrul, din apă şi uscat,
Apoi vieţuitoare care zburau în luncă
Şi când fu gata omul ce moştenea pământul:
"Să-i fac pe Eva stimul la biblicul păcat"
Şi aşa dădu la dracu'atât amar de muncă.
Omul
şi clasa lui zoologică
Dintre-atâtea mamifere
Numai el bea vin şi bere.
Primul
om
Primul om, fără nevastă,
Cică ar fi fost un bleg;
Până Domnu-i scoase-o coastă
Nu era un om ... întreg.
Tema "Critica şi Autocritica": În bloc
Chiar deasupra-n bloc
E un "five-o-clock"
Dans şi tevatură ...
Trag o înjurătură
Chiar de nu-i frumos -
Critica de jos.
Revelaţie
Ca mare şef, cu aer majestos,
Nu concepea ce-i critica de jos.
Acum când este iarăş mic,
Îşi aminteşte câte-un pic.
Critica
de jos
Calea criticii e lungă
Greu în sus să mai ajungă
În jos vine cu-ascensorul,
În sus urcă cu piciorul.
Autocritica
leului
Şi vine leul în şedinţă
Spunând cu mare umilinţă:
-Cu slujba nu mai ţin măsura
Că, uite, m-a lăsat dantura.
În
vise
- I-am criticat imperturbabil
Chiar
pe director, pe contabil ...
-Şi ce-au răspuns stimate domn ?
-Nu ştiu, că m-am trezit din somn.
Tema "Hazardul":
Întâmplare
Găsi iubita c-un tip bine;
Ce fericită întâmplare
Că miercuri o găsea cu mine.
Alegere
-La hazard, iau pe Costică,
Cât priveşte pe Mitică,
Şi pe el o să-l împac:
N-au intrat zilele-n sac.
La
tema "Alb şi Negru": O epigramă dedicată confraţilor:
Tacu, Dr. Ghiţescu, fraţilor Quintus, care sunt prevăzuţi
cu chelie.
Aut Caesar ...
O lege: părul să albească;
Sunt unii însă care zic:
"Ori părul negru, ori nimic".