Marele Interviu Mircea Gociman - Ion Grigore - 1978 (VIII)

Acuma mai departe, tot aşa, cu paşii pe drumul epigramei. Martie 1974, îi sugerez amicului Lewenson de la Flamura Prahovei câteva epigrame şi apre surpriza plăcută, nu numai a mea, dar şi a orăşenilor, le văd publicate îmediat şi anume pe data de 23 martie 1974.

 

Berea

Toată iarna băui bere şi la prânz şi mai pe seară

Şi putui găsind-oriunde să scot paguba din vară

Iată că de la o vreme-i tot mai rară-n magazine

Ce-mi mai trebuie Meteo ? Este cert că vara vine.

 

Caricaturistului – epigramist Alexandru Clenciu care a aruncat mănuşa celorlalţi epigramişti în diverse ocazii şi în special în volumul Eu şi restul lumii.

 

Se crede omul imbatabil

Având atu caricatura

Ar fi, mă rog, puţin probabil

Să-i facă altul lui figura.

 

Celor doi fraţi epigramişti Mircea şi Nelu Ionescu – Quintus

 

Vă mai rog, cum v-am rugat,

Să semnaţi numerotat

Ca să ştim care-i din voi

Quintus unu, Quintus doi !

           

            Răspunsul fraţilor Quintus a fost publicat imediat, adică la 6 aprilie 1974, fiecare câte o epigramă.

            După tată de ne iei

Zi-ne Quintus doi şi trei

De socoţi poanta şi rima

Apoi suntem Quintuşi prima   Asta era a lui Mircea Ionescu – Quintus

 

Moştenim pe tatăl bunu

Deopotrivă amândoi

Nu suntem unu şi doi

Când ne ştim unu şi unu        Asta a a lui Nelu Quintus ... Foarte bune amândouă

 

Contrareplica mea, iarăşi la 2 săptămâni, în 20 aprilie

 

Aţi dat o dezminţire zdrobitoare

Acelora ce-au îndrăznit

Să poarte şoapte binevoitoare

Că tata v-a dezmoştenit.

 

Că sunteţi "prima", "unu şi-unu" ?

De-acord, de este şi bătrânu',

Însă şi eu avui noroc

Să-mpuşc doi Quintuşi dintr-un foc !

Şi calculându-mi lovitura

Îeşi-n câştig literatura.

 

Acest duel, duel în ghilimele a avut mult … fraţii Quintus care erau de mult membrii în Clubul Epigramiştilor Cincinat Pavelescu din Bucureşti, au fost încântaţi să-mi spună că acest schimb de săgeţi a fost făcut cunoscut în şedinţa clubului. Numele meu intra în Clubul Epigramiştilor pe uşa din dos, primejdia ca după această perioadă de tranziţie să intru pe uşa din faţă era destul de gravă. Din cele ce am spus până acum, eu aşa, că aşi fi vrut să se înţeleagă că manifestările exterioare ale umorului meu, versificări hazlii, inclusiv epigrame, anecdotele în care apar ca actor sau ca spectator, aproape toate cele prezentate anterior sunt extrase din însăşi viaţa mea directă, din inima mea, din relaţiile mele directe cu oamenii şi cu faptele. Şi mai precis, nu au fost inventate sau create de mine, decât cel mult în aranjarea în ritm şi în rimă, dificultate peste care am trecut fără dificultate. Nu trecusem pragul peste creaţia adevărată, fruct al imaginaţiei, dar se vede aici dialectica umorului. Descriind în sute şi sute de ocazii cu ochi de umorist, chiar în versuri, unele fapte s-au strâns, s-au acumulat o sumă de atribute esenţiale umorului creator, s-a ajuns la schimbarea cantităţii în calitate. La sfârşitul lui ’79, fără nicio intenţie de adeziune de solicitare, am trimis lui Mircea Trifu preşedintele Clubul Epigramiştilor Cincinat Pavelescu din Bucureşti, de fapt din România, câteva epigrame provocate de culegerea de epigrame a acestui club. Vă citesc două din ele.

 

La epigrama lui Mircea Trifu … Triunghiul Conjugal … care sună aşa:

Când simţi că o amuză

Starea de ipotenuză

Doamna Y şi-a cuplat

O catetă la bprbat.

 

Eu am răspuns:

Rolul ce-o amuză e predestinat

N-admite replică-doar pentr-un bărbat

Pentru a face faţă Pitagora ne spune

Că două catete abia dacă-s bune.

 

La o epigramă a lui Giuseppe Navarra făcută-n jargon ţigănesc care se încheia cu:

Să moară ăla care minte

 

Am zis:

Mâncaţi-aş pana Giuseppe

Toată şatra te pricepe

Parcă scri-n maternă de

Ăl mai prima aorde.

 

Repet, nu era nicio solicitare, era … în sfârşit, era un fenomen obişnuit. Mulţi umorişti dacă sunt interesaţi de ceva, fac corespondenţă cu cei care sunt nucleele acestor activităţi, în sfârşit. Dar eu m-am pomenit în februarie 1975 cu o hârtie oficială din partea lui Mircea Trifu prin care mă anunţa că în şedinţa festivă din 4 februarie 1975 am fost ales membru al Clubul Epigramiştilor Cincinat Pavelescu din Bucureşti. În sfârşit, îmi transmitea felecitările Academicianului Cioculescu care este Preşedintele de Onoare al întregului club. A avut grije, în adresa oficială, să îmi spună că dacă pentru motive personale pe care ei spun explicit, nu sunt dispuşi să le discute, să le conteste, deci pentru motive personale refuz să fac parte din club, n-am decât s-o fac şi să mă comport faţă de ei cum voi crede de cuvinţă. Şi aici am chibzuit puţin şi până la urmă mi-am dat consimţământul şi din martie 1975 sunt prezent la toate şedinţele lunare şi mai ales la concursurile de epigrame cu temă, propuse lunar. Am fost bine inspirat, căci asta a însemnat o preocupare în plus pentru mine, stimulată de oameni majoritatea inteligenţi, umorişti. M-am încadrat între ucenicii zeloşi şi am avut suficientă satisfacţie participând la concursul de epigrame cu teme. Deseori teme ingrate, uneori perimate sau arhitratate. Am făcut 2-300 de epigrame din care au fost găsite buen peste 80, ceea ce este foarte mult. Recitesc zilele astea, am umblat printre hârtiile de aicea şi am găsit scrisoarea lui Trifu, scrisoare anexă, particulară, cealaltă era oficială, scrisă de mâna lui, anexată la cea oficială. Pentru ca să devin epigramist în adevăratul sens al cuvântului ar fi bine să ne frecventaţi pe noi şi să vă lăsaţi contaminat de acest necruţător microb al epigramei. Şi pentru a nu face asta în mod clandestin, în ghilimele …, iată că aţi devenit membru al Clubul Epigramiştilor Cincinat Pavelescu din Bucureşti.

Sper că o să ne prezentaţi ceva din ele şi dacă doriţi să ne spuneţi cam în ce ordine o să ni le prezentaţi.

Sunt încântat să prezint unele din ele, desigur că aşi fi vrut să fie cele mai bune, cele mai demne să rămână. Bineînţeles, în linii mari voi păstra ordinea participării, ordinea istorică a participării mele la concursuri, începând chiar din 1975.

Superficialitatea

Rău de el nu pot să spun

Doar ne-a arătat că-n viaţă

Tot ce are el mai bun

E arama de pe faţă.

Arogantul

Are un efect ciudat

Felu-n care se exprimă

El " mă ţine la respect "

Însă nu-mi inspiră stimă.

Tot arogantul

Se socoate leu, vezi bine

E împărat

Dar de-l scuturi nu mai ţine

E împăiat

Obscurantiştii (publicată în Urzica în 1975)

Ca să explici misterul

Ce simplu o poţi spune:

Se luminează cerul

Când steaua lor apune.

 

Una care nu e făcută acolo, dar e în legătură chiar cu reuniunea voastră, dar se leagă de tema misticism, întâlnirea voastră de 25 de ani (din 1977) pentru Inginerul Andronache de la CFR.

Mersul (probabil) al trenurilor sau Minunea de la CFR

O minune mare a fost săvârşită,

Pe peroane lumea e înmărmurită

Căci în gară trenul azi la fix soseşte

Mersul din "Scriptură" se adevereşte.

Într-o comisie de invenţii

"Nu ne sunt de trebuinţă

Chestii de-astea prea savante"

Protestează în şedinţă

Ferm, tovarăşul Pazvante.

 

Beţia şi inerţia

Zi şi noapte mort de beat,

Dar nu ştiu ce s-a-ntâmplat

(Un complex de inerţii ?)

Se trezii mort într-o zi.

La nunta de argint

În riduri care ţi s-au scris pe faţă

Citesc duios întreaga noastră viaţă.

Şi le privesc cu-acelaşi sfânt extaz

Căci ... n-au ascuns gropiţa din obraz.

Dialog

-De schimbare-i drept, sunt dornic,

Dar - cu toată exigenţa -

N-am şi eu ceva statornic ?

-Cum să nu ? Inconsecvenţa.

 

Iarna vieţii.

Când eşti în pragul bătrâneţii

Gândeşti din zori şi până-n seară:

-Ce trist că după iarna vieţii

Nu mai urmeaz-o primăvară.

La această epigramă a mea, care a apărut de fapt şi în culegere împreună cu altele, Doamna epigramistă Viorica Cristodulo mi-a dat o replică ce şi ea a fost publicată în culegere şi după cîte ştiu apare şi în culegerea ei proprie.

Să nu regreţi că iarna vieţii

Argint în tâmple îţi presară

Când ai în suflet ca poeţii

Atât de multă primăvară

 

Tema "Avutul obştesc": Anchetarea portarului

Nu l-ai văzut cu sacul încărcat ?

Păi îl văzui, dar dacă mi-e cumnat.

 

Tema "Şovăiala":  Unui arbitru

-Eu întotdeauna ca să arbitrez

Fără îndoială, mă conduc de-un crez:

Glasul conştiinţei stau şi mi-l ascult

Şi ea îmi şopteşte: "Cine dă mai mult".

Ipocritul

Glas dulceag parcă te-mbie

Dar îl simt că nu-i curat

Are-un iz fir-ar să fie !

(Parcă-i vinul de la MAT).

 

Tema "Lauda de sine":  Marfa şi reclama.

E drept, meteahna-i o năpastă

Dar înţeleg şi a lui dramă,

Cum să desfaci o marfă proastă,

De nu îi faci ceva reclamă ?

 

 

Tema despre "Chiul": Chiulul

De greutăţi nu s-a ferit

Luând pieptiş urcuşul vieţii

Şi uite-aşa s-a oţelit

Să tragă chiulul ... bătrâneţii.

 

Tema "Trafic de influenţă":  Gestionarul "norocos"

Dacă m-a ajuns năpasta

(De, mai sunt şi ghinioane)

Gata, m-a salvat nevasta

Fără şperţ, fără plocoane ...

Unuia cu pile

Ca expert intrat în schemă

Ignora orice problemă;

Cel ce l-a împins, e cert,

Ăla da, a fost "expert".

Un învârtit în iad

Şade în hamacul lui,

N-arde-n smoalele fierbinţi

Cât e el de-al dracului

A găsit şi în iad "sfinţi".

                  

Tema: "Geneza şi omul":

Geneza spune tare: a fost întâi cuvântul

Creat-a Domnul cadrul, din apă şi uscat,

Apoi vieţuitoare care zburau în luncă

Şi când fu gata omul ce moştenea pământul:

"Să-i fac pe Eva stimul la biblicul păcat"

Şi aşa dădu la dracu'atât amar de muncă.

Omul şi clasa lui zoologică

Dintre-atâtea mamifere

Numai el bea vin şi bere.

Primul om

Primul om, fără nevastă,

Cică ar fi fost un bleg;

Până Domnu-i scoase-o coastă

Nu era un om ... întreg.

                  

Tema "Critica şi Autocritica": În bloc

Chiar deasupra-n bloc

E un "five-o-clock"

Dans şi tevatură ...

Trag o înjurătură

Chiar de nu-i frumos -

Critica de jos.

 

Revelaţie

Ca mare şef, cu aer majestos,

Nu concepea ce-i critica de jos.

Acum când este iarăş mic,

Îşi aminteşte câte-un pic.

Critica de jos

Calea criticii e lungă

Greu în sus să mai ajungă

În jos vine cu-ascensorul,

În sus urcă cu piciorul.

Autocritica leului

Şi vine leul în şedinţă

Spunând cu mare umilinţă:

-Cu slujba nu mai ţin măsura

Că, uite, m-a lăsat dantura.

În vise

- I-am criticat imperturbabil

Chiar pe director, pe contabil ...

-Şi ce-au răspuns stimate domn ?

-Nu ştiu, că m-am trezit din somn.

 

Tema "Hazardul": Întâmplare

Venind el joi din deplasare

Găsi iubita c-un tip bine;

Ce fericită întâmplare

Că miercuri o găsea cu mine.

Alegere

-La hazard, iau pe Costică,

Cât priveşte pe Mitică,

Şi pe el o să-l împac:

N-au intrat zilele-n sac.

 

La tema "Alb şi Negru": O epigramă dedicată confraţilor: Tacu, Dr. Ghiţescu, fraţilor Quintus, care sunt prevăzuţi cu chelie.

 Aut Caesar ...

E în natura omenească

O lege: părul să albească;

Sunt unii însă care zic:

"Ori părul negru, ori nimic".