Marele Interviu Mircea Gociman - Ion Grigore - 1978 (IX)

Tema "Soare şi Pământ": Tema aceasta a fost propusă de Tudor Arghezi atunci când el a fost chemat de regizorul şi dramaturgul Soare Z. Soare, când ăsta şi-a reprezentat piesa Pământul la teatrul Naţional. Arhgezi a fost chemat să facă prezentarea. A făcut o prezentare foarte umoristică în care a reabilitat şi epigrama şi atuncea a lansat provocarea să se facă epigrame cu "Soare" şi "Pământ".

     Eu am prezentat câteva epigrame, una "hors concurs", că nu e epigramă. De fapt eu am văzut că nu poate să încapă într-un catren sau în 6 versuri ideile pe care le aveam cu asta şi atunci am schimbat şi eu ideea şi în loc să fac o epigramă, am făcut o poezie, ca pictorul care vre asă zugrăvească un cer senin şi iese prost ... pune pe firmă "Mare în Furtună". Aşa şi mie mi-a ieşit o poezie.

În mreana ce se zbate-n râu,

În bobul spicului de grâu,

În ii şi fote înflorate,

Şi în narcise şi muşcate,

În nori aducători de ploaie,

În rod ce pomul îl îndoaie,

În tinerii ce se iubesc,

În pruncii care gânguresc,

În fata blondă diafană

Ce stă întinsă în poiană

Visând cu ochii-nchişi în soare

(C-abia scăpase de strânsoare),

În stâne-n care zburdă miei,

Şi în cărbune şi ţiţei,

În litoralul plin de vrajă

Şi în nisipul cald pe plajă,

În fluxul şi refluxul mării,

În sufletul şi stema ţării,

În astea şi mai câte sunt

Găseşti şi "soare şi pământ".

            Asta a avut şi un succes care m-a surprins, în lumea aceea a umoriştilor.

            Tot la Tema "Soare şi Pământ"

Soarele şi Pământul

Mă luai după Arghezi

Ies la cinci cu huhurezii

Să văd soarele cel sfânt

Cum răsare ... din pământ.

Floarea soarelui

Sunt rude bune-ntr-un cuvânt

Şi ca simbol avem o floare,

Îşi trage seva din pământ

Şi cată tot mereu spre soare.

Pământul la desprinderea din soare

Înainte să-şi ia vânt

Zise puştiul de Pământ:

Tată, eu m-am dus de acum,

Dă-mi DOI POLI să am de drum.

Replica soarelui

Deşi cu mine nu te-mpaci

N-ai face rău gândindu-te,

Să vezi că nu-i frumos ce faci

Dar, du-te ... ÎNVÂRTINDU-TE !

            Tema "Umbra", observaţi ce temă, niţel dificilă.

Unuia

-Observi ce umbră fac în jur

Lăsând pe alţii în obscur ?

I-am spus şi eu, să-i fac pe plac

-Firesc, maestre, eşti ... opac.

Antrenorul şi umbra

Sărmanul nostru antrenor,

I s-a menit o soartă sumbră,

Căci de câştigă,  e în umbră,

Când pierde, e sub reflector.

Umbre

Ca umbra-i soaţa după el

Strigând mereu: Ce faci Costel ?

E deci la mintea orişicui:

Se teme şi de umbra lui.

Epitaf

În umbră viaţa şi-a trăit

Dar omu-acesta, în sfârşit,

Avu o compensaţie,

Muri de ... insolaţie.

Tema "Vechi şi Nou" Progresul în destinul omenirii

Topor de piatră, plug de lemn

Şi câte-ar fi să le însemn ...

N-am fi trăit de nu le-aveam,

Nu dăinuiam de le păstram.

Curiozitate.

La termene, în clocitoare,

Ies puii, rând pe rând, din ou

Şi fiecare, cum apare

Întreabă iute: -Ce mai nou ?

Vechiul

Condus e-acum pe drum de tot alaiul,

Căci nou a fost, dar îşi trăise traiul.

Şlagărul de azi

Abia lansat şi-i învechit,

Eu îl înghit de circumstanţă

Mă prinde-apoi un dor cumplit

De veşnic tânăra romanţă.

Vechiul şi noul testament

Văzu că omul strâmb călca:

"Păcat de moştenirea mea";

Şi-atunci a fost ales momentul

Să schimbe Domnul Testamentul.

Pazvante (în infern)

În imperiul lui Dante

A sosit şi dom'Pazvante ...

-Bună ziua, vă zic vouă

-Ia te uită, lume "nouă".

La Tema: "Timpul" Timpul

Fata-i îmbufnată

El: -Ce timp ploios !

Iat-o îmbunată:

-Ah, ce timp frumos.

Contratimp

Venea la dânsa de-un răstimp

Fixat de dânsa, motivat

Dar ce-i fatal s-a întâmplat

Sosi odată-n contratimp.

Pensionarii sau greutatea timpului         

Pe bulevarde, veteranii

Păşind încet îşi poartă anii

Deşi te faci că uiţi să-i numeri

Îi simţi apăsător pe umeri

Discuţie (La Pol ziua şi noaptea durează câte 6 luni)

Zici că ai şedinţă luni şi acas-târziu ajungi

Dar la Pol, să mi te ţii o şedinţă de o zi

Şi-apoi din luna 7-a

Cu nevasta toată noaptea.

Soţia fotbalistului

Mai mult lipseşti, ai meci, antrenamentul,

Am fost de-acord dintâi, o ştii prea bine.

Dar unde-ţi este dragă sentimentul

Când "tragi de timp" şi-acuma lângă mine.

Timp scump, timp ieftin

-După masă fă-mi flanela

Nu mai am ce să îmbrac

Sare-n sus consoarta Stela

-La servici-mâine ce fac ?

Ceasul

După ce l-a consultat

Doctorul îşi drege glasul:

-Are o inimă ca ceasul

Cât e ceasu-acum ?  -A stat !

Întrebare nepotrivită

În ce an venişi pe lume ?

Imprudent a întrebat-o

Eu îi spun: Cu aste glume

Amândoi au încurcat-o

Cântăreaţa fără talent

Opriţi timpul, ţipă ea

Iar din public se-auzea:

-Bine, noi nu zicem nu

Îl oprim, dar pleacă tu.

Tema: "Anonima"Eva vrând să-l împace pe Adam supărat foc din cauza incidentului biblic.

Adame, am făcut vreo crimă,

Sau ai primit o anonimă ?

            Ei, cred că am abuzat, mulţi mă sfătuiesc să scot şi eu un volum de epigrame, ca atâţia. Nu mă gândesc deocamdată, nici nu sunt ahtiat după publicitate, nici nu cred că am atâtea epigraem bune cât ar fi necesare pentru un volum.

Ca încercare umoristică, acuma nu ştiu, am lăsat deja la urmă, cea cu ideea, dar poate o să renunţ, poate încercăm ... o versificare mai lungă reflectând deznădejdile mele faţă de poezia ermetică, încifrată, care ne inundă. De la început trebuie să spun că deseori aicea, regulile prozodiei nu mai sunt respectate, am urmat numai ideea

SATIRA NĂDUHULUI MEU

Datorită faptului că ne-aţi citit o lucrare de amploare, aşi vrea să vă pun câteva întrebări. În primul rând vă rog să ne spuneţi când v-a venit ideea, ce v-a  determinat să o scrieţi şi cât aţi lucrat la ea ?

Deja în finalul ei se cam vede cam care a fost drumul meu. În primul rând cum am ajuns la ea. Sincer să spun nu aşi putea să cristalizez acuma, este limpede că tot ascultând şi la televizor şi la radio, citind ici, colo, într-o revistă, într-un ziar, poezii, pur şi simplu m-am întrebat care e cauza că, în sfârşit, nu pot să pricep decât foarte puţin din marea parte a poeziei care se publică.Eu am zis aşa, nu sunt un mare om al literaturii, dar sunt un om intelectual, un om care, aşa cum am spus citesc din copilărie, citesc totdeauna cărţi de beletristică, citesc poezie, care ştiu versuri, bineînţeles poeţii clasici, pe dinafară, cehstii din astea şi vine şi se umple paharul într-o zi, în sfârşit şi un concurs de împrejurări te face să porneşti să faci o epigramă. Chiar asta, pot să fac o epigramă, o mică versificaţie. Tot urmărind eu un fir conducător, din ce în ce, vedeam că firul ăla conducător nu mă conducea, nu era prea reuşit. Atuncea m-am apucat să fac incursiuni şi în mitologie şi în probleme de ştiinţă, mai ales am reluat pe simbolişti. Ştiu exact profesorii de franceză, că am doi inspectori, Teodorescu şi Nedelescu, au rămas entuziasmaţi de felul cum, de cât de palstic am prins foarte scurt simbolismul de exemplu. Am zis de simbolişti fiindcă ei au deschis, aşa bineânţeles, cu rafinamentul lor, aşa cum am spus: "non licit" lui Verlain, "non licit" orişicui şi la fiecare pas mai găseam un argument, în sfârşit ceva nou şi tot, tot s-a adăugat, s-a adăugat. Când ziceam că mă apropii de 60 de strofe, e ceva extraordinar. Şi tot am ajuns, şi tot am ajuns şi aşa cum se vede sunt peste 100 de strofe. Am multiplicat-o aşa în câteva exemplare, a fost citită ici, colo, am citit-o odată şi la şcoală de ziua femeii şi la oameni mai de seamă. Bineînţeles, nu a fost destinată să fie televizată sau să fie scrisă undeva, nici pomeneală, nu m-am gândit la aşa ceva, nu se poate pentru că nu este de calitate poetică deosebită. Cel mult aşa cum am văzut diverse cuplete le televizor, mai proaste decât ăsta, multe monologuri sau chestii din astea se putea foarte bine. Numai că şi aşa dimensiunile ei nu ar permite nici măcar atâta, deci nu a fost făcut cu un anumit obiectiv de publicitate, asta este limpede. Poate la unele din celelelte pe care le-am comis, poate că nu mă deranjează deloc, îmi face cinste să fie publicate, cum au mai fost publicate pe ici pe colo. Asta eu o consider totuşi o realizare interesantă a mea care răspunde unei supărări, unei suferinţe a mea, pot să spun, că nu înţeleg, aşa o bună parte ... Se vede în primul rând că nu mă refer la toţi poeţii noştri de astăzi. Urmăresc şi eu pe nişte poeţi şi nu m-aşi sfii să citez nu de complezenţă pe Nichita Stănescu, pe care dacă nu-l înţeleg, într-o bună parte sunt de vină. Şi aşi putea să adaug pentru toţi cititorii de poezie că trebuie să se mai căznească să înţeleagă ce scrie poetul. Dacă e ceva de neînţeles sunt cuvintele aruncate cu furca şi aşa mai departe, cum sunt multe poezii, din astea nu se poate înţelege nimic. Ei, oricum, ca divertisment al existenţei mele, nu profesionale, ci de amator de beletristică ... am lucrat la ea, fiindcă mi-ai pus întrebarea asta, din decembrie acum vreo 3-4 ani, până în februarie, cel mult, însă lucram intens, lucram intens şi mă amuza şi mă antrenasem destul de bine, Şi prin tren şi pe la şcolaă şi acasă până am văzut că e ceva închegat.( Deci din decembrie 1974 până în februarie 1975). Cine, trecând peste lacunele de prozodie şi de celelalte o urmăreşte, lasă adevărurile şi unele înţepături şi ici, colo, care sunt şi ele necesare şi se potrivesc cu mine, ei urmează un fir conducător: Ideea că poeţii cred că omul înghite orice şi trebuie să o înghită şi pe asta.