Mayer KÖRNER profesorul nostru de fizică şi chimie, era un evreu venit de la Cernăuţi, unde predase printre la Liceul Militar. În tinereţe fusese la Viena şi se zvonea că ar fi lucrat chiar cu Albert EINSTEIN, oricum era excelent pregătit şi explica foarte bine. Aspectul său fizic îl trăda, deoarece era mic de statură, vorbea peltic şi repede, aşa că nu dădeai prea mulţi bani pe el cu toate că era extrem de simpatic. Personal ţineam foarte mult la dânsul, deoarece pasiunea mea în liceu a fost fizica şi prin ea am ajuns să-l apreciez pe cel care o preda. La orele lui nu era totdeauna liniştea care s-ar fi cuvenit, fiindcă pur şi simplu în unele momente era caraghios, deci irezistibil să nu se râdă în hohote. Mari probleme avea destul de des cu un coleg evreu Mirel VERMOND, care stătea în banca-ntâi şi vorbea mereu cu colegul lui de bancă Ion POPA-Popicu deranjând lecţia. Odată enervat a exclamat ... Chintă reacţiunea, eu când mă gândesc la reacţiune nu pot să-l văd decât pe VERMOND ... la care acesta a replicat sec ... iar eu pe dumneavoastră ... incidentul a fost repede aplanat, chiat eu l-am rugat pe Mirel să nu sară peste cal. Noi care dădeam examen la facultăţi tehnice, aveam mare nevoie de fizică pentru examenul de admitere. La o oră de laborator amesteca ceva într-o eprubetă după care ne dădea să o mirosim şi să spunem a ce miroase, iar răspunsul era stupid. Morel WOLF un evreu de la clasa B, aflând acest lucru de la noi cei de la C, când a fost întrebat a ce miroase a răspuns  ... a secărică ... referindu-se la o băutură populară pe vremea aceea, a care câteodată profesorul nostru mai mirosea. Uneori lucrurile mergeau prea departe, de exemplu cei de la A i-au uns catedra cu usturoi, iar cei de la B, când s-a făcut întuneric pentru o experienţă, au încewput să cânte "Deşteaptă-te Române", pe atunci un cântec subversiv. De frică profesorul a aprine repede lumina şi cum elevii cântau în continuare a deschis uşile laboratorului fiind evident descumpănit. La un cerc de matematică ne-a uluit prin faptul că după ce au fost date vreo trei soluţii a venit la tablă şi a dat încă vreo trei, după care profesorul GRIGORE l-a oprit în aclamaţiile tuturor. Făcea ore la seral cu ofiţerii pentru completarea liceului şi la o inspecţie, un general referindu-se la cunoştiinţele elevilor a întrebat pe profesor ... tari, tari ? ... dar răspunsul a picat pe loc ... militari ... spre hazul generalului, care era un tip evoluat şi a povestit la toată lumea. Tatăl laboratorului era colegul meu Alexandru CRISTIAN care pregătea toate experienţele şi ştia perfect fizica şi chimia. Profesorul avea din când în când obiceiul să pună probleme fulger ca să ne solicite şi cine ştia primul lua nota 10, la care eu câştigm mereu, fiindcă uneori mergeam la tablă fără să fi calculat rezultatul pe care-l calculam pe drum trăgând puţin de timp, mai ales că stăteam în ultima bancă. Treaba nu a durat prea mult, intrigat că îl cam bătem pe CRISTIAN profesorul ne cerea să venim cu calculul făcut pe caiet ceea ce nu mai permitea vreun truc. La fizică aveam numai 10, dar la chimie, fiindcă nu se cerea la admitere nu am mai învăţat şi după ce am fost ascultat profesorul m-a luat cu el la cancelarie şi m-a întrebat ce se petrece cu mine. Singura şansă a fost să explic adevărat, după care m-a lăsat să plec şi nu am mai fost ascultat la chimie tot anul, dar am absolvit cu media 10. Uneori dacă avea ceva de lucru ne dădea extemporal şi fără să observe ce se petrece în clasă îşi vedea de treburile dânsului. La un astfel de extemporal, Gigi BĂLĂNICI a spus că el a lipsit şi tocmai dorea să se învoiască, dar profesorul l-a oprit obligându-l să scrie totul cu amănunte pe hârtia de extemporal. Enervat Gigi a scris câteva pagini cu tot felul de amănunte despre boală, doctor, medicamente şi a predat extemporalul pe care spre surprinderea lui a primit nota şapte. La curentul alternativ, fără să fi făcut integrale la matematică, ne-a explicat dânsul rapid şi a făcut o demonstraţie cu ajutorul integralelor pe care am etalat-o la examenul de admitere cu succes. Examenul de absolvire a liceului la fizică era o problemă pentru unii din colegii noştri, aşa că la prima clasă care a dat examen, primul elev profitând de totala indiferenţă a profesorului faţă de problemele administrative, a subtilizat încă două bilete care au fost transmise afară şi fiecare venea cu biletul rezolvat şi pe cel care îl lua era dat afară altuia. Astfel au fost desconspirate toate biletele, dar mai ales problema, deoarece teoria era cum era, însă problema trebuia făcută mai ales pentru o notă mare. Eu am luat toate problemele şi le-am rezolvat acasă pe un maculator de la numărul unu până la ultimul cu gândul să le dau colegilor mei. Necazul a fost însă că la noi la examen a venit tânărul profesor Traian POPESCU, din fericire rudă cu mine. ca să ajute la examen. Am intrat primul am rezolvat subiectele şi lacom să termin mai repede, am rupt rezolvarea problemei mele şi am plecat la tablă, dar Traian m-a dibuit a luat caietul s-a uitat la el m-a întrebat cine a făcut problemele şi am răspuns că eu. Domnul profesor Maier KÖRNER, văzând că se discută ceva a venit la noi şi la întrebarea lui Traian cum învăţ KÖRNER a spus că sunt cel mai bun, iar acesta i-a spus să mă asculte teoria că problema a verificat-o el. Cu toate că ne-am văzut de nenunărate ori de atunci pe parcursul a zeci de ani, Traian POPESCU nu a amintit nimic despre acest incident penibil. Faptul că ştiam fizică a fost atestat de cumnatul lui Traian, profesorul de fizică Titi NICOLESCU-Biloi profesor celebru, dar care preda la alt liceu. Când s-a întâlnit cu mama şi au discutat despre mine, i-a spus să mă trimeată la el să vadă ce ştiu poate mă ajută cu ceva. Am fost la el acasă şi am discutat peste trei ore, după care mi-a spus că nu am nevoie de nimic de la el şi că o să-l felicite pe domnul Maier KÖRNER pentru aşa un elev. La plecare luând o carte de probleme de la el i-am spus că o să am grije de ea ca de cartea mea la care a replicat că preferă să am grije de carte, ca de cartea lui, asta incluzând şi faptul că o să o aduc înapoi !
După ani de zile, la întâlnirile de promoţie în afara lui Ion GRIGORE, Mayer KÖRNER era cel mai simpatic şi băieţii discutau cu el cele mai haioase probleme. Eram la restaurantul Bulevard şi Fredi MERTL, medic urolog deci specialist în materie, stătea la masă cu profesorul şi cu Adrian ALEXANDRESCU care avea un penis de peste 20 de centimetri şi la explicaţia profesorului că indiferent de mărime virilitatea se verifică pe munte, de exemplu după ce urci pe vârful Omul, zăpăcitul de Fredi îi spunea ... pune-o mă pe masă ... dom profesor cu sula asta, Adrian fute şi pe Everest ... l-am luat pe profesor de acolo şi l-am dus într-un grup mai liniştit.