Mayer
KÖRNER
Mayer KÖRNER profesorul nostru de fizică şi
chimie, era un
evreu venit de la Cernăuţi, unde predase printre la Liceul Militar.
În
tinereţe fusese la Viena şi se zvonea că ar fi lucrat chiar cu
Albert EINSTEIN, oricum era excelent pregătit şi explica foarte bine.
Aspectul său fizic îl trăda, deoarece era mic de statură,
vorbea
peltic şi repede, aşa că nu dădeai prea mulţi bani pe
el cu toate că era extrem de simpatic. Personal ţineam foarte mult la
dânsul, deoarece pasiunea mea în liceu a fost
fizica şi prin ea am ajuns
să-l apreciez pe cel care o preda. La orele lui nu era totdeauna
liniştea
care s-ar fi cuvenit, fiindcă pur şi simplu în unele momente
era
caraghios, deci irezistibil să nu se râdă în
hohote. Mari probleme
avea destul de des cu un coleg evreu Mirel VERMOND, care stătea
în
banca-ntâi şi vorbea mereu cu colegul lui de bancă Ion
POPA-Popicu
deranjând lecţia. Odată enervat a exclamat ... Chintă
reacţiunea,
eu când mă gândesc la reacţiune nu pot să-l văd
decât pe
VERMOND ... la care acesta a replicat sec ... iar eu pe dumneavoastră
...
incidentul a fost repede aplanat, chiat eu l-am rugat pe Mirel să nu
sară
peste cal. Noi care dădeam examen la facultăţi tehnice, aveam
mare nevoie de fizică pentru examenul de admitere. La o oră de
laborator amesteca ceva într-o eprubetă după care ne dădea să
o mirosim şi să spunem a ce miroase, iar răspunsul era stupid.
Morel WOLF un evreu de la clasa B, aflând acest lucru de la
noi cei de la C, când
a fost întrebat a ce miroase a răspuns
... a secărică ... referindu-se la o băutură populară
pe vremea aceea, a care câteodată profesorul nostru mai
mirosea. Uneori
lucrurile mergeau prea departe, de exemplu cei de la A i-au uns catedra
cu
usturoi, iar cei de la B, când s-a făcut întuneric
pentru o experienţă,
au încewput să cânte "Deşteaptă-te
Române", pe
atunci un cântec subversiv. De frică profesorul a aprine
repede lumina
şi cum elevii cântau în continuare a deschis uşile
laboratorului
fiind evident descumpănit. La un cerc de matematică ne-a uluit prin
faptul că după ce au fost date vreo trei soluţii a venit la tablă
şi a dat încă vreo trei, după care profesorul GRIGORE l-a
oprit
în aclamaţiile tuturor. Făcea ore la seral cu ofiţerii pentru
completarea liceului şi la o inspecţie, un general referindu-se la
cunoştiinţele elevilor a întrebat pe profesor ... tari, tari
? ...
dar răspunsul a picat pe loc ... militari ... spre hazul generalului,
care
era un tip evoluat şi a povestit la toată lumea. Tatăl
laboratorului era colegul meu Alexandru CRISTIAN care pregătea toate
experienţele şi ştia perfect fizica şi chimia. Profesorul
avea din când în când obiceiul să pună
probleme fulger ca să
ne solicite şi cine ştia primul lua nota 10, la care eu
câştigm
mereu, fiindcă uneori mergeam la tablă fără să fi
calculat rezultatul pe care-l calculam pe drum trăgând puţin
de timp,
mai ales că stăteam în ultima bancă. Treaba nu a durat prea
mult, intrigat că îl cam bătem pe CRISTIAN profesorul ne
cerea să
venim cu calculul făcut pe caiet ceea ce nu mai permitea vreun truc. La
fizică aveam numai 10, dar la chimie, fiindcă nu se cerea la admitere
nu am mai învăţat şi după ce am fost ascultat profesorul
m-a luat cu el la cancelarie şi m-a întrebat ce se petrece cu
mine.
Singura şansă a fost să explic adevărat, după care m-a
lăsat să plec şi nu am mai fost ascultat la chimie tot anul, dar
am absolvit cu media 10. Uneori dacă avea ceva de lucru ne dădea
extemporal şi fără să observe ce se petrece în clasă
îşi vedea de treburile dânsului. La un astfel de
extemporal, Gigi BĂLĂNICI
a spus că el a lipsit şi tocmai dorea să se învoiască, dar
profesorul l-a oprit obligându-l să scrie totul cu amănunte
pe hârtia
de extemporal. Enervat Gigi a scris câteva pagini cu tot
felul de amănunte
despre boală, doctor, medicamente şi a predat extemporalul pe care
spre surprinderea lui a primit nota şapte. La curentul alternativ, fără
să fi făcut integrale la matematică, ne-a explicat dânsul
rapid
şi a făcut o demonstraţie cu ajutorul integralelor pe care am
etalat-o la examenul de admitere cu succes. Examenul de absolvire a
liceului la
fizică era o problemă pentru unii din colegii noştri, aşa că
la prima clasă care a dat examen, primul elev profitând de
totala
indiferenţă a profesorului faţă de problemele
administrative, a subtilizat încă două bilete care au fost
transmise
afară şi fiecare venea cu biletul rezolvat şi pe cel care îl
lua
era dat afară altuia. Astfel au fost desconspirate toate biletele, dar
mai
ales problema, deoarece teoria era cum era, însă problema
trebuia făcută
mai ales pentru o notă mare. Eu am luat toate problemele şi le-am
rezolvat acasă pe un maculator de la numărul unu până la
ultimul
cu gândul să le dau colegilor mei. Necazul a fost
însă că la
noi la examen a venit tânărul profesor Traian POPESCU, din
fericire rudă
cu mine. ca să ajute la examen. Am intrat primul am rezolvat subiectele
şi lacom să termin mai repede, am rupt rezolvarea problemei mele
şi am plecat la tablă, dar Traian m-a dibuit a luat caietul s-a uitat
la el m-a întrebat cine a făcut problemele şi am răspuns că
eu. Domnul profesor Maier KÖRNER, văzând că se
discută ceva a
venit la noi şi la întrebarea lui Traian cum învăţ
KÖRNER a
spus că sunt cel mai bun, iar acesta i-a spus să mă asculte
teoria că problema a verificat-o el. Cu toate că ne-am văzut de
nenunărate ori de atunci pe parcursul a zeci de ani, Traian POPESCU nu
a
amintit nimic despre acest incident penibil. Faptul că ştiam fizică
a fost atestat de cumnatul lui Traian, profesorul de fizică Titi
NICOLESCU-Biloi profesor celebru, dar care preda la alt liceu.
Când s-a întâlnit
cu mama şi au discutat despre mine, i-a spus să mă trimeată
la el să vadă ce ştiu poate mă ajută cu ceva. Am fost
la el acasă şi am discutat peste trei ore, după care mi-a spus că
nu am nevoie de nimic de la el şi că o să-l felicite pe domnul
Maier KÖRNER pentru aşa un elev. La plecare luând o
carte de probleme de
la el i-am spus că o să am grije de ea ca de cartea mea la care a
replicat că preferă să am grije de carte, ca de cartea lui, asta
incluzând şi faptul că o să o aduc înapoi !
După ani de zile, la
întâlnirile de
promoţie în afara lui Ion GRIGORE, Mayer KÖRNER era cel mai
simpatic şi băieţii
discutau cu el cele mai haioase probleme. Eram la restaurantul Bulevard
şi
Fredi MERTL, medic urolog deci specialist în materie, stătea
la masă
cu profesorul şi cu Adrian ALEXANDRESCU care avea un penis de peste 20
de
centimetri şi la explicaţia profesorului că indiferent de mărime
virilitatea se verifică pe munte, de exemplu după ce urci pe
vârful
Omul, zăpăcitul de Fredi îi spunea ... pune-o mă pe masă
... dom profesor cu sula asta, Adrian fute şi pe Everest ... l-am luat
pe
profesor de acolo şi l-am dus într-un grup mai liniştit.