Nicolae TAŞCĂ a fost profesorul nostru de anatomie, cel care a marcat dorinţa multor colegi de a urma medicina prin maniera sistematică de predare şi claritatea expunerii sale. A fost unul din profesorii care ne-a îndemnat să nu ne mărginim la cunoştiinţele căpătate de la catedră şi din manual, ci să ne lărgim aceste cunoţtiinţe, prin lecturi la bibliotecă, la care ne-a îndemnat cu căldură şi convingere. Discuţiile pe care le întreţinea în pauzele care se prelungeau adesea, erau adresate celor mai interesaţi dintre noi asupra cărora îşi revărsa toată dragostea de dascăl îndrumător. Planşele, clasificările şi modul de prezentare au fost folositoare colegilor mei medici chiar în facultate, iar pentru noi ceilalţi au reprezentat cultura anatomică pentru viaţa de toate zilele. Era mic de statură, chiar pirpiriu, dar foarte energic, cu o privire vioaie, exprimând o personalitate puternică. În tinereţe fusese legionar, iar acest lucru se vedea de la o poştă, deoarece avea trăsăturile pozitive ale legionarilor din prima etapă, credinţa şi dragostea de ţară, pe care le promova cu mare putere de convingere. Dintre lucrurile pe care ni le-a împărtăşit a fost faptul că ... dacă trebuie te baţi cu unul mai puternic, cel puţin să dai tu primul, fiindcă nu se ştie ... sau ... fiecare dintre voi sunteţi copii minunaţi până în momentul în care vă adunaţi vreo trei-patru ... Am regretat faptul că la înmormântarea lui am fost doar eu,Mircea Gociman cu Nelu Popa şi Dan Nicolescu - Veselu, într-o iarnă straşnică.